Bucegii spectaculoși: Hornul Mare, Vârful Omu și Brâna Caprelor

Munții Bucegi

Munții Bucegi văzuți din Depresiunea Brașovului (Țara Bârsei).

Citește și  Munții Bucegi – incursiune la originile drumeției

Munții Bucegi se remarcă prin contrastul spectaculos dintre platoul alpin întins, abrupturile impunătoare din conglomerate și văile glaciare adânci care pătrund spre inima masivului. Relieful lor variat, completat de o rețea bogată de poteci istorice, transformă fiecare drumeție într-o incursiune deopotrivă peisagistică, geomorfologică și culturală.

Vârful Bucșoiu văzut din Depresiunea Bârsei.

Circuitul Glăjerie – Cabana Mălăiești – Hornul Mare – Vârful Omu – Vârful Bucșoiu – Brâna Caprelor – Glăjerie

Hornurile Mălăiești.

Acest traseu reunește într-o singură tură câteva dintre cele mai reprezentative locuri ale Bucegilor nordici. Traseul străbate spectaculoasa vale glaciară a Mălăieștiului, urcă prin sălbaticul Horn Mare, atinge vârfurile Omu, Bucura Dumbravă și Bucșoiu și revine pe aeriana Brână a Caprelor. Lung, solicitant și pe alocuri expus, circuitul răsplătește efortul prin panorame ample, diversitate de relief și o succesiune remarcabilă de peisaje alpine.

Brâna Caprelor.

Caseta tehnică: timp: 10-11 ore (admitem că acești timpi pot crește substanțial în funcție de condiția fizică); distanța: 25 km; urcare: cca 1900 m; surse de apă: Izvorul Mălăiești (cca 2 km de la punctul de pornire), Cabana Mălăiești, Caban Omu; marcaje principale: Bandă Albastră, Bandă Roșie, Triunghi Albastru.

Intrarea în Parcul Natural Bucegi.

Segmentul 1: Poiana Buhacu – Cabana Mălăiești 

• Marcaj: Bandă Albastră
• Timp estimat: 2:15 - 2:45 ore
• Diferență de nivel: +830 m 

Marcajul principal al acestei ture.

Descrierea traseului:

Accesul se realizează pe drumul DC101 Glăjerie-Râul Mare. Punctul de plecare este situat în Poiana Buhacu (Bunacu), aflată între două bariere – prima deschisă, a doua închisă. Poiana se află la aproximativ 1 km de finalul asfaltului, la o altitudine de 890 m, și dispune de un spațiu ideal pentru parcare pe timp de vară. 

Bariera din amonte de Poiana Buhacu.

Din acest punct, urcarea continuă pe drumul forestier. După aproximativ 500 m, se ajunge la o bifurcație semnalizată cu un indicator către drumul forestier Mălăiești, care oferă un timp estimativ de 2 ore și 45 de minute până la Cabana Mălăiești. Se părăsește Valea Glăjeriei și se urmează drumul spre dreapta, de-a lungul Văii Mălăiești. 

Bifurcație Valea Mălăiești - Valea Glăjeriei.

Drumul forestier de pe Valea Mălăiești.

După mai puțin de 1 km, traseul se abate de pe drumul forestier spre stânga, traversând o punte stabilă peste firul apei Mălăiești, continuând pe o potecă răcoroasă prin pădure. 

Pârâul Mălăiești.

După cca 600 m, poteca ajunge la Izvorul Mălăiești, un loc de popas perfect amenajat cu masă și băncuțe, ideal pentru realimentarea cu apă rece în zilele calde. Din acest punct, traseul cotește la stânga și, după puțin timp, intersectează marcajul Cruce Albastră (care duce spre Cabana Diham – 1 oră). 

Popasul de la Izvorul Mălăiești.

Intersecția cu marcajul Cruce Albastră.

Din acest loc, poteca urcă accentuat prin pădurea umbroasă până la altitudinea de 1340 m, ajungând la un punct de belvedere numit „La Surpătură”. De aici se deschide o panoramă superbă asupra zonei depresionare din apropierea orașului Râșnov. 

Belvederea de la „La Surpătură”.

De la parcare până în acest punct s-au parcurs aproximativ 3,2 km, cu o diferență de altitudine de 450 m, într-un timp de aproximativ 1 oră. În contiunare urcarea devine mai domoală, iar după încă 15-20 de minute de mers se ajunge într-o zonă deschisă unde se află un bloc masiv de conglomerat marcat cu Bandă Albastră. 

Popasul „La Surpătură”.

Sector de potecă amenajat cu scară de lemn.

O mică „portiță” de pe traseu.

În următoarea poiană, numită „La Blide” se află locul unde a fost ridicată prima cabană Mălăiești în anul 1882. Urmează o ascensiune mai accentuată, care se domolește doar pe ultima sută de metri înainte de cabană, odată cu ieșirea din pădure în golul alpin unde se află Cabana Mălăiești (1720 m). 

Poiana „La Blide” - zona primei Cabane Mălăiești, din 1882.

Cabana Mălăiești.

Segmentul 2: Cabana Mălăiești – Vârful Omu 

• Marcaje: Bandă Albastră, Cruce Roșie, Bandă Roșie, Triunghi Galben
• Timp estimat: 2:00 - 2:30 ore
• Diferență de nivel: +787 m 

Baza Salvamont - Mălăiești.

Descrierea traseului:

De la Cabana Mălăiești poteca începe să urce domol prin vegetația alpină joasă. După câteva sute de metri, începe urcușul abrupt și susținut al unui prag glaciar de cca 150 m. Poteca, bine definită și clară pe timp de vară, ne conduce eficient pe treapta superioară a văii glaciare. 

Terasa Cabanei Mălăiești.

Abruptul glaciar spre treapta a II-a a Circului Mălăiești.

Peretele Padinei Crucii.

Citește și O aventură montană printre bujori de munte și stânci

Vedere spre Cabana Mălăiești și Masivul Postăvaru.

Traseul continuă prin căldările glaciare succesive până la baza Hornurilor Mălăiești. În condiții estivale și pe teren uscat, Hornul Mare se urcă în serpentine strânse, pe grohotiș instabil, ascensiunea fiind solicitantă din punct de vedere fizic. În pasajele stâncoase mai abrupte, înaintarea este facilitată de lanțurile metalice montate pentru siguranță.

Puntul de bifurcație spre Brâna Caprelor.

Vedere spre Culmea Bucșoiu.

Vedere spre Hornurile Mălăiești.

Punctul de bifurcație al traseelor de vară și de iarnă (Hornul Mare).

Hornul Mare văzut dinspre baza sa.

Citește și  O aventură de iarnă: Vârful Omu prin Hornul Mare al Mălăieștilor

Vedere din Hornul Mare.

La ieșirea din horn, poteca ajunge în Șaua Hornurilor (2.315 m), de unde continuă cu un urcuș moderat, de aproximativ 190 m diferență de nivel, până pe platforma somitală a Vârfului Omu (2.507 m).

Șaua Hornurilor.

Spre Muntele Scara.

Valea Gaura - o superbă Vale Glaciară.

Citește și  Valea Gaura – Poarta spre Vârful Omu

Șaua potecii de vară.

Muntele Scara.

Adăposul Salvamont de la Vârful Omu - cel mai înalt refugiu Salvamont din România.

Stația meteo de pe Vârful Omu - cea mai înaltă stație meteo din România.

Vârful Capul Morarului.

Vârful Omu.

Vârful Ocolit - Bucura Dumbravă.

Vârful Ocolit - Bucura Dumbravă.

Segmentul 3: Vârful Omu – Vârful Bucșoiu – Șaua Brâna Caprelor 

• Marcaj: Bandă Roșie
• Timp estimat: 1:15 - 1:30 ore 

Cabana Omu - cabana din România situată la cea mai mare altitudine.

Descrierea traseului:

De la Vârful Omu (2507 m), traseul pornește spre nord pe creasta impunătoare a Bucșoiului, urmând marcajul Bandă Roșie. Poteca coboară și urcă succesiv prin două șei adânci, oferind o perspectivă spectaculoasă asupra abrupturilor montane. 

Culmea care duce spre Vârful Bucșoiu.

Poteca de pe a doua înșeuare spre Vârful Bucșoiu.

Cele două înșeuări dintre vârfurile Omu și Bucșoiu.

Urmează ascensiunea finală spre Vârful Bucșoiu (2.492 m), al treilea vârf ca altitudine din Munții Bucegi, dacă nu este luat în considerare Capul Morarului.

Vârful Bucșoiu.

Vârful Bucșoiu.

De pe culme se deschide o panoramă excepțională asupra complexelor glaciare Mălăiești și Țigănești, a Crestei Balaurului și, în depărtare, asupra masivelor învecinate.

Complexul glaciar Mălăiești-Țigănești și Muntele Scara, văzute de pe Vârful Bucșoiu.

Citește și  Incursiune în Bucegii nord-vestici

Coborârea de pe vârf este inițial moderată, apoi devine treptat mai accentuată, conducând în aproximativ 30–40 de minute la bifurcația importantă din Șaua Brânei Caprelor (2.285 m).

Coborârea pe Culmea Bucșoiu spre Șaua Brânei Caprelor.

Vedere spre turnurile de deasupra Brânei Caprelor.

Colț de Bucegi cu aspect de Ciucaș.

Portița Brânei Caprelor.

Segmentul 4: Șaua Brâna Caprelor – Căldarea Mălăiești – Cabana Mălăiești 

• Marcaj: Triunghi Albastru
• Timp estimat: 1:15 - 1:30 ore 

• Specific: Traseu spectaculos, aerian și parțial expus. Strict interzis iarna! Pe timp de vară poteca este clară, însă la începutul sezonului cald (iunie - iulie) pot exista încă limbi de zăpadă periculoase în jgheaburi. 

Intrarea pe Brâna Caprelor.

Descrierea traseului:

Din Șaua Brânei Caprelor se părăsește creasta printr-un viraj brusc la stânga, pe traseul marcat cu Triunghi Albastru. Brâna îngustă și expusă traversează versantul vestic al Bucșoiului, impunând atenție sporită, mai ales pe teren umed.

Primul marcaj din Portița Brânei Caprelor.

Primul segment din Brâna Caprelor văzut în sens descendent.

Primul segment din Brâna Caprelor văzut în sens ascendent.

De-a lungul său apar câteva promontorii înierbate, adevărate balcoane naturale, cu perspective spectaculoase asupra Văii Mălăiești. După depășirea pasajelor mai dificile, înaintarea pe sub peretele stâncos al Bucșoiului devine deosebit de plăcută în condiții bune de vară.

Un prim umăr major al Brânei Caprelor.

Pe Brâna Caprelor.

Turnuri uriașe străjuiesc poteca de pe Brâna Caprelor.

Mici puncte de belvedere înierbate pe Brâna Caprelor.

Vedere spre nord.

Efectele proceselor periglaciare asupra conglomeratelor.

Un culoar de avalanșă deschis spre Valea Mălăiești.

O creastă spectaculoasă dintre două culoare de avalanșă.

Vedere de la capătul crestei din imaginea anterioară spre peretele brânei.

Spre capătul inferior, în apropierea firului Văii Pietrelor, coborârea se accentuează, iar un scurt horn stâncos, amenajat cu lanțuri, conduce direct în cea de-a doua căldare glaciară a Mălăieștiului (1.890 m). De aici se reîntâlnește marcajul Bandă Albastră, iar Cabana Mălăiești (1.720 m) este atinsă după aproximativ 30–45 de minute de coborâre ușoară prin pajiștile alpine.

Sectorul în care poteca coboară paralel cu Valea Pietrelor.

Colții Bucșoiului.

Circuri glaciare suspendate pe pereții Circului Mălăiești.

Un tragic avertisment asupra posibilelor pericole.

Singurul sector asigurat cu lanțuri de pe Brâna Caprelor.

Vedere din Circul Mălăiești spre capătul sudic al Brânei Caprelor.

Un uriaș bloc de conglomerat din Circul Mălăiești.

Segmentul 5: Cabana Mălăiești – Poiana Buhacu – Glăjerie 

• Marcaj: Bandă Albastră
• Timp estimat: 1:30 - 2:00 ore (la coborâre) 

Caii din apropierea Cabanei Mălăiești.

Descrierea traseului:

De la Cabana Mălăiești se reia, în sens invers, poteca prin pădure parcursă la urcare. Golul alpin rămâne în urmă, iar traseul reintră în atmosfera umbroasă și răcoroasă a pădurii.

O imagine pictată pe pereții salonului din Cabana Mălăiești.

Se trece din nou pe lângă Izvorul Mălăiești, unde poate fi refăcută rezerva de apă proaspătă, după care coborârea continuă constant de-a lungul firului apei. După traversarea punții de lemn, se revine în drumul forestier principal, care conduce spre Poiana Buhacu și locul de parcare din Glăjerie, marcând finalul unui circuit alpin estival complet.

Coborârea pe o treaptă glaciară a Văii Mălăiești.

„La Surpătură”

Traversarea Pârâului Mălăiești.

Revenirea în Poiana Buhacu odată cu înserarea.

Urme în piatră pe cărarea sașilor râșnoveni

Poteca din Valea Glăjăriei spre Mălăiești urmează vechiul drum al sașilor râșnoveni și este marcată astăzi cu Bandă Albastră. Deși nu poartă un nume cu rezonanță istorică, precum Poteca „Take Ionescu” sau Drumul lui Deubel, rămâne una dintre vechile căi de pătrundere spre abruptul nordic al Bucegilor.

O plăcuță comemorativă de pe potecă.

Pe un bloc de conglomerat de la marginea cărării se păstrează o gravură misterioasă: un glob pământesc, inițialele I.O.G.T. și data 17.III.1912. Literele trimit la Independent Order of GoodTemplars, organizație care promova fraternitatea, pacea și abstinența de la alcool. În dreapta emblemei pare să se distingă cuvântul „FESTE”, posibilă referire la loja râșnoveană „Feste Burg” – „Cetate tare”.

Gravuri antebelice pe stâncile de pe marginea potecii.

Gravura se află în apropierea poienii La Blide, unde secția brașoveană a SKV ridicase, în 1882, prima cabană Mălăiești. Refăcută în 1898, aceasta încă îi primea pe drumeți în 1912, fiind distrusă de o avalanșă în 1923.

Una dintre clădirile Cabanei Mălăiești (sursa: Internet).

Marcajul turistic a fost aplicat mult mai târziu, chiar sub vechea inscripție. Piatra amintește că drumeția montană exista cu mult înaintea GPS-ului, echipamentului modern și aplicațiilor sportive.

Vechi inscripții pe stâncile de lângă poiana „La Blide”.

O zi cât un munte

Acest circuit reunește, într-o singură zi lungă de munte, aproape toate chipurile Bucegilor nordici: pădurea răcoroasă, valea glaciară, hornurile abrupte, culmile înalte și brânele aeriene.

Vârful Coștila văzut la apus.

Răsărit pe Vârful Omu.

De la urmele vechii poteci a sașilor râșnoveni până la panoramele de pe Omu, Ocolit și Bucșoiu, traseul oferă deopotrivă istorie, relief spectaculos și aventură. 

Răsărit la Cabana Omu.

Este o tură solicitantă, destinată drumeților bine pregătiți, care trebuie abordată numai pe vreme stabilă și în condiții bune de vară. La întoarcerea în Glăjerie, oboseala rămâne în plan secund, iar imaginea abrupturilor Mălăieștiului încheie memorabil o zi alpină de excepție.

Flori de colț.

Citește și  Peisaje de vis și flori de munte în abruptul vestic al Bucegilor

Sperăm că acest articol ți-a oferit inspirație pentru viitoare ture în natură și dorința de a descoperi, pas cu pas, potecile spectaculoase din Munții Bucegi cu MN01 - Harta de drumeţie a Munţilor BUCEGI-LEAOTA

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.

Răsărit pe Vârful Omu.