Drumeție în Munții Șureanu pe urmele legiunilor romane

Munții Șureanu – cadru general

Munții Șureanu - cadru general dinspre Munții Parâng

Munții Șureanu - cadru general dinspre Munții Cindrel.

Grupa montană a Carpaților dintre Olt și Jiu, cunoscută sub numele de Parâng, se distinge ca fiind cea mai extinsă secțiune a Carpaților Meridionali. Munții Șureanu, parte integrantă a grupei Parâng, reprezintă diviziunea nord-vestică a acesteia. Formați predominant din roci metamorfice, dar cu extinse areale calcaroase în partea de sud-vest. Specificul acestor munți este dat de existența celor trei platforme de nivelare carpatice, de prezența unui important areal carstic în partea de sud-vest a acestora, dar și de existența amprentei glaciare în zona cea mai înaltă a lor.

Platforma de eroziune Aușel.

Relief carstic la Peștera Cioclovina.

Circul glaciar și Iezerul Șureanu.

Unicitatea acestor munți este conturată de prezența vestigiilor arheologice dacice, de faptul că aici se afla principalul centru de putere al dacilor în perioada de apogeu a civilizației lor și de multiplele dovezi istorice ale războaielor ce au marcat cucerirea Daciei de către Imperiul Roman.

Sarmizegetusa Regia - centrul politic și spiritual al dacilor.

Castrul roman de marș din Șaua Ocolu.

Cele mai înalte vârfuri ale Munților Șureanu, ce depășesc cu puțin 2000 de metri, sunt: Vârful lui Pătru (2130 m), Vârful Șureanu (2059 m), Vârful Cârpa (2012 m), Vârful Aușel (2009 m) și Vârful lui Brat (2002 m).

Vârful lui Pătru, 2130 m, cel mai înalt din Munții Șureanu.

În concluzie, peisajul Munților Șureanu se aseamănă unui palimpsest natural, unde straturile eroziunii și modelării de-a lungul timpului au fost scrise, șterse și rescrise de forțele naturii: ale mărilor primordiale, ale apelor curgătoare și ale ghețarilor. Peste această poveste geologică veche de zeci de milioane de ani, s-au așternut în cele din urmă semnele profunde ale istoriei daco-romane, vechi de milenii, care îmbogățesc și dau un farmec unic acestor locuri.

Cadru general cu Munții Șureanu văzuți din Munții Parâng.

Platforma Aușel, relieful glaciar și castrele romane de marș

Complexul sculptural Borăscu

Complexul sculptural Borăscu, cunoscut sub denumirea locală de Platforma Aușel, reprezintă o vastă suprafață de nivelare, modelată de eroziunea îndelungată, care s-a desfășurat pe parcursul a zeci de milioane de ani, sub influența agenților externi, într-o perioadă de calm tectonic. Printre primii geografi care au cercetat această suprafață remarcabilă se numără Emmanuel de Martonne.

Suprafața Aușel văzută de pe Vf. Șureanu.

Formarea reliefului glaciar

Formarea reliefului glaciar s-a declanșat odată cu înălțarea tectonică de după sfârșitul Oligocenului, în momentul în care suprafața Aușel a atins altitudini de aproximativ 2000 de metri. Acest proces, combinat cu răcirea climatică și alți factori, a contribuit la coborârea limitei zăpezilor permanente și la formarea ghețarilor. În Munții Șureanu, ghețarii au avut dimensiuni relativ mici, atingând un maxim de 1-2 km lungime. După topirea acestora, în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, au rămas ca urme micile circuri și văi glaciare, precum Șureanu, Cârpa, Pârva, Gropșoara și Aușelu.

Circul glaciar Cârpa - cel mai dezvoltat din Munții Șureanu.

Vestigiile castrelor romane de marș

Vestigiile castrelor romane de marș de pe această platformă reprezintă mărturia unui fapt istoric remarcabil din perioada războaielor daco-romane. În zone precum Șaua Ocolu, aflată sub Vârful lui Pătru, pe Vârful Comărnicel și pe Vârful Bătrâna, au fost identificate urmele a cinci astfel de castre romane temporare.

Valurile de pământ ale castrului roman de marș de pe Vârful Comărnicel.

Imagine Lidar cu Castrul dublu de pe Comărnicel. Link

Taberele provizorii erau amenajări strategice simple, construite rapid cu șanțuri și valuri de pământ întărite cu o palisadă sumară din țepușe de lemn. Intrările erau prevăzute cu structuri de protecție precum clavicule sau tituli. În interior, soldații își instalau corturile de campanie, alături de cele mai spațioase, destinate ofițerilor, creând astfel un adăpost temporar, dar funcțional, pentru forțele militare. 

Imagine AI cu un castru temporar de marș. Nu respectă standardele castrelor de marș, dar ne poate da o idee despre acestea.

Platforma Luncanilor, relieful carstic și cetățile dacice

Platforma Luncanilor

Platforma Luncanilor face parte din suprafața de eroziune de bordură a Carpaților, cunoscută sub denumirea de Gornovița, care s-a format prin abraziune marină și eroziune fluvială în urmă cu aproximativ 5-2 milioane de ani. Aceasta se întinde în partea vestică a Munților Șureanu, la altitudini cuprinse între 700 și 1200 m. Pe suprafața sa se află risipite sate cu caracter arhaic, precum Alunu, Prihodiște, Târsa, Cioclovina, Ursici, Federi și altele.

Platforma Luncanilor și Munții Retezat.

Satul Târsa din Platforma Luncanilor, cu vedere spre Retezat.

Platforma Luncanilor în zona Prihodiște.

Relieful carstic

Relieful carstic adaugă un farmec deosebit regiunii, sporind atractivitatea turistică prin prezența unor forme naturale spectaculoase, precum:

• Peșteri celebre: Cioclovina, Ponorici, Șura Mare, Peștera Bolii;

Peștera Cioclovina cu apă.

• Chei impresionante: Crivadiei, Băniței, Taia și altele;

Cheile Băniței, aflate la poalele Cetății dacice Bănița.

• Doline, poli și uvale remarcabile: Fundătura Ponorului, Fundătura Ponorici și altele.

Polia Fundătura Ponorici, aflată la baza dealului pe care se află Troianul de la Ponorici - cea mai mare fortificație liniară dacică.

Cetățile dacice

Cetățile dacice constituie, fără îndoială, unul dintre cele mai semnificative aspecte ale acestor munți. Prezența vestigiilor antice ale centrului de putere al regatului dac, în perioada de maximă înflorire sub domnia regelui Burebista și a lui Decebal, reprezintă un adevărat simbol al acestora. Având o importanță deosebită pentru civilizația dacică, șase dintre aceste cetăți au fost incluse în patrimoniul UNESCO: Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna. În jurul lor au fost descoperite, de asemenea, numeroase castre romane de marș și fortificații impunătoare ale dacilor, datând din perioada 101-106, când aceste cetăți au fost asediate și distruse de armatele romane. Datorită valorii excepționale a acestor elemente naturale și antropice, în zonă a fost înființat Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina.

 Intrarea în Cetatea Blidaru.

Turn-locuință la Cetatea Căpâlna.

Vârful de munte terasat artificial al Cetății Piatra Roșie.

Vârful pe care este amlpasată Cetatea Căpâlna.

Tura: Parcare Ada – Vârful Șureanu – Vârful Cârpa – Vârful Comărnicel – Retur

De ce să faci această drumeție:

• Pentru a parcurge „bulevardul” larg al Platformei Aușel, brodată cu mici circuri glaciare.
• Pentru a urma drumul făcut de legiunile romane în urmă cu 2000 de ani spre Sarmizegetusa.
• Pentru a vedea locul celei mai mari tabere romane din vremea războaielor dacice.
• Pentru a te bucura de priveliști impresionante către masivele vecine: Munții Parâng, Munții Retezat, Munții Cindrel și Munții Lotrului.

Vedere generală spre Munții Parâng.

Circurile Mija din Munții Parâng, văzute din Munții Șureanu.

Munții Retezat văzuți de pe Vf. Șureanu.

Caseta tehnică

Distanță: 21 km; diferență pozitivă de altitudine: 700 m; durată: 6:30 – 7:30 ore; dificultate: ușor; marcaj: Triunghi Roșu.

Marcajul Triunghi Roșu pe care îl vom urma spre Vf. Comărnicel.

Curmătura Șureanu – Vârful Șureanu

Final de toamnă și început de iarnă. Din parcarea Apres-ski Ada ne orientăm spre nord și urcăm pe lângă pârtia S1 din Curmătura Șureanu spre Vârful Șureanu. Traseul începe domol, însă panta devine tot mai accentuată pe măsură ce ne apropiem de baza vârfului. Aici intersectăm marcajul Triunghi Roșu, care conturează un drum ocolitor pe la poalele masivului. Acesta ne va reapărea în față mai târziu, în Curmătura Bradului, după coborârea de pe vârf.

Apres-ski Ada

Domeniul Schiabil Șureanu.

Vârful Aușel.

Pe măsură ce urcăm, priveliștile asupra masivelor învecinate încep să se desfășoare spectaculos. Spre est, Munții Cindrel și Munții Lotrului se conturează din ce în ce mai clar, despărțiți de șaua Șteflești. Spre vest, dincolo de vârfurile molizilor, se dezvăluie creasta Munților Retezat, Valea Jiului și Munții Vâlcan. Poteca șerpuiește printre tufe de ienupăr, urcând abrupt spre vârful estic al Șureanului. Alegând o rută mai estică, avem șansa de a admira Iezerul Șureanu, o oglindă alpină de o frumusețe aparte.

Munții Cindrel și Munții Lotrului.

Vârful Straja din Munții Vâlcan.

Vedere de pe poteca turistică spre Vf. Șureanu.

Urcând spre Vf. Șureanu.

Vârful Aușel și Munții Parâng văzuți de pe urcarea spre Vf. Șureanu.

Lacul Iezerul Șureanu, cu crustă de gheață.

În mai puțin de o oră din Curmătura Șureanu, ajungem pe Vârful Șureanu Estic, la altitudinea de 2057 de metri, marcat cu o momâie. De aici, panorama este de-a dreptul copleșitoare: Munții Parâng, Retezat, Cindrel, Lotrului și Vâlcan se desfășoară într-un spectacol grandios. În zilele limpezi, se zărește Vârful Bihor din Munții Apuseni, iar dincolo de Șaua Șteflești, câteva culmi sudice ale Munților Făgăraș se lasă descoperite.

Vârful Șureanu estic - 2057 m.

Valea Jiului și Vf. Straja.

Creasta Oslei și Culmea Piule-Pleșa.

Munții Retezat.

Creasta Parângului din zona Vf. Mohoru - Vf. Piatra Tăiată.

Vf. Mohoru din Munții Parâng.

Vârful Bihor, din Apuseni, văzut de pe Vârful Șureanu.

Coborând spre vest într-o mică șa, după doar câteva minute ajungem pe Vârful principal Șureanu, la 2059 m, marcat de o cruce metalică ce veghează solemn peste această vastă împărăție montană.

Spre Vârful Șureanu vestic - 2059 m.

Vârful Șureanu vestic - 2059 m.

Vedere de pe Vârful Șureanu vestic spre Vf. Comărnicel.

Vârful Șureanu – Vârful Cârpa

Pentru că dorim să urcăm și pe cel de al treilea vârf ca altitudine al Masivului Șureanu, Vârful Cârpa, situat la 2012 de metri, de pe vârf ne vom orienta spre nord, făcând un ocol în jurul circului glaciar Cârpa, cel mai dezvoltat al acestor munți. Vom urma un drum de plai pe care vara se circulă și cu motorizate. Coborâm o șa și urcăm domol pe un vârf sudic al Culmii Cârpa. De aici mai coborâm o șa, printre jnepeni, și începem urcușul domol spre Vârful Cârpa, marcat cu o momâie de mari dimensiuni. Facem popas și admirăm pereții circului Cârpa, unde avem bucuria să descoperim Iezerul Cârpa, acoperit de gheață.

Vedere de pe Vârful Șureanu vestic spre Vf. Cârpa.

 Pe potecă spre Vf. Cârpa.

Spre Vf. Cârpa.

Jnepeni înghețați.

Urcarea finală pe Vf. Cârpa, cu Retezatul în fundal.

Vf. Cârpa, cu vedere spre Munții Cindrel și Munții Lotrului.

Vedere de pe Vf. Cârpa spre Vârful Șureanu și Vârful lui Pătru.

Circul Cârpa.

Iezerul Cârpa.

Poarta Raiului văzută de pe Vf. Cârpa.

Vedere spre Vf. Cindrel de pe Vf. Cârpa.

Vârful Cârpa – Vârful Comărnicel

Revenind de pe Vârful Cârpa, ne întoarcem la linia crestei principale a Munților Șureanu, în Curmătura Bradului, unde intrăm pe traseul marcat cu Triunghi Roșu. Urmăm acest marcaj spre Vârful Comărnicel, lăsând în stânga Vârful lui Brat, ce se ridică la 2002 metri. Coborâm apoi într-o șa, ajungând la o cruce, de unde traseul ne conduce pe lângă o troiță asemănătoare unei momâi și pe sub Vârful Bradul (1924 m). Acest vârf, decorat cu două momâi frumos construite, reprezintă un martor impresionant al eroziunii reziduale pe Suprafața Aușel.

Revenirea la marcajul Triunghi Roșu spre Vf. Comărnicel.

Vârful Bradul (1924 m) și Vârful Comărnicel (1859 m).

Pe drumul de plai spre Vf. Comărnicel.

Vedere spre Parângul înalt.

Vârful Bradul.

Troița cu aspect de momâie.

Momâi pe Vârful Bradul (1924 m).

Vârful Bradul și Vârful Șureanu.

Poteca continuă traversând Șaua cu Izvorul (1900 m) și urcă lin spre Vârful Gropșoare (1910 m), conturând circul și Vârful Pârva (1904 m), pe care le lăsăm pe partea dreaptă. Poteca ocolește un vârf rotunjit intermediar înainte de a ajunge în Curmătura Gropșoare, situată în imediata apropiere a Vârfului Comărnicel (1894 m).

Pe plaiul reprezentat de Platforma de eroziune Aușel.

Marginea Circului glaciar Pârva.

Un martor de eroziune (tor) pe Platforma Aușel, peste care s-a zidit o momâie.

Vedere spre Castrul de marș Comărnicel.

Noi alegem să urcăm acest vârf intermediar unde suntem întâmpinați de priveliști spectaculoase. Se disting clar șanțurile și valurile de pământ ale castrului dublu roman, pe fundalul impunător al Munților Retezat. Aici, pe Comărnicel și în vecinătatea sa, se află cea mai mare concentrare de tabere de marș din perioada războaielor daco-romane. Cele trei castre, care împreună acoperă o suprafață de aproximativ 15 hectare, puteau găzdui până la 10.000 de soldați romani.

Eroziune declanșată pe urmele de motorizate la urcarea pe Vârful intermediar Comărnicel.

Castrul dublu de marș de pe Vârful Comărnicel.

Vârful Comărnicel cu fundalul Munților Retezat.

Urmele de motorizate spre Vârful Comărnicel.

Șanțul de est al castrului de marș de pe Vârful Comărnicel.

Priveliștile de pe Vârful Comărnicel se extind spre nord-vest, către Vârful Negru (1859 m), unde au fost identificate urmele unui baraj dacic. În direcția nordică, se conturează Muntele Bătrâna, un alt loc semnificativ, care adăpostește urmele unui castru roman de marș. Spre vest, în fața privirii, se ridică Vârful Muncelu, locul unei disputate încă tabere romane sau fortificații dacice. Așezate într-un cadru natural spectaculos, aceste relicve rămân mărturie vie a unei epoci de războaie și cuceriri.

Vedere din castru spre Munții Parâng.

Vedere din castru spre Vârful Negru - locul unor fortificații dacice de baraj.

Vedere din castru spre castrul de pe Vârful Bătrâna.

Vedere din castru spre fortificația de pe Vf. Muncelu, aproape de Sarmizegetusa.

Vedere din castru spre Vf. lui Pătru și castrul de marș din Șaua Ocolu.

Vedere spre Munții Făgărașului.

Vedere spre Castrul nr. 3, cu formă neregulată, de la Vârful Comărnicel

Vedere cu șanțul median din Castrul Comărnicel și Vf. Negru.

Vedere cu șanțul median din Castrul Comărnicel și Vf. lui Pătru.

Lăsăm Vf. Comărnicel în urmă și ne întoarcem spre parcarea din Curmătura Șureanu.

Gânduri de final

Ajunși la destinația finală, nu ne rămâne decât să reflectăm asupra frumuseților care ni s-au dezvăluit pe parcurs și să ne bucurăm de privilegiul de a străbate poteci încărcate de istorie, pe care odinioară s-au scris pagini memorabile de o amploare rară pentru acele vremuri. Ne vom întoarce spre punctul de plecare, lăsându-ne învăluiți de magia peisajului scăldat în lumina caldă a după-amiezii și savurând fiecare moment al încheierii unei zile cu adevărat speciale.  Ne întoarcem mai bogați sufletește, cu amintiri neprețuite și cu dorința de a reveni, pentru a explora și mai mult aceste locuri de poveste.

Ne delectăm cu priveliștea spre Munții Parâng.

Spectaculoasele circuri Mija din Munții Parâng.

Vedere spre Creasta Oslei.

Spre Vârful lui Pătru.

Apres-ski Ada.

Ajungem după amiaza târziu la parcarea din Curmătura Șureanu.

Sperăm că acest articol ți-a oferit inspirație și motivație pentru a petrece momente memorabile în aer liber în această iarnă. Descoperă farmecul Munților Șureanu și lasă-te ghidat de MN22 - Harta de drumeție a MUNŢILOR ŞUREANU, un partener de nădejde pentru aventurile tale!

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.