Drumeție prin Terra Dacica: Ohaba Ponor-Cioclovina

De ce să mergem pe acest traseu

Vrei să știi de ce ar trebui să faci o drumeție pe acest traseu? Îți vom spune noi în acest articol! Pe scurt, pe acest traseu vom vedea:

• Două dintre cele mai mari sisteme carstice subterane: sistemul Ponor-Șura Mare și sistemul Ponorici-Cioclovina;
• Cea mai mare lucrare dacică de fortificații, ridicată în preajma războiului din 105-106: Troianul Ponorici;
• Polia Fundătura Ponorici, dar și satele risipite din Platforma Luncanilor: Federi, Cioclovina și altele;
• Terasamentul căii ferate înguste Pui – Vârful Chiciura, construită aici începând din 1909.

Portalul Peșterii Cioclovina cu Apă.

Peștera Ponorici.

Pledoarie pentru Platforma Luncanilor

Nu-ți va lua mai mult de o zi pentru a traversa platoul Luncanilor pe oricare direcție ai vrea. La finalul zilei vei fi obosit dar bucuros. Surprizele se vor ține lanț. Ce vei avea de văzut: plaiurile faine și largi cu priveliști uimitoare spre Munții Retezat, pădurile seculare de fag, micile colțuri de rai ale dolinelor și poliilor, satele risipite ale luncanilor, zidurile dacice din piatră cioplită sau piatră necioplită, peșterile întunecoase, inabordabile, misterioase. De fapt misterul este învățătura distinctivă a acestor locuri. Vei învăța că în istorie și în ordinea naturii nu toate lucrurile sunt neîndoielnice și incontestabile, vei afla că echivocul are partea sa de farmec, că mai sunt multe taine de dezlegat.

Platforma Luncanilor și Munții Retezat văzute de la Târsa.

Platforma Luncanilor și Munții Țarcu văzute de la Târsa.

Ce este Platforma Luncanilor

Platforma Luncanilor și-a luat denumirea de la satul Luncani, județul Hunedoara, situat în partea de vest a Munților Șureanu, aceștia fiind denumiți uneori, mai ales în sursele istorice, Munții Orăștiei. Platforma Luncanilor este o parte a ultimului complex morfo-sculpural, Gornovița, desăvârșită în pliocen prin abraziune și eroziunea râurilor. Suprafața de nivelare are altitudinea medie apropiată de 900 m.

Lacul Covragiu și Platforma Luncanilor.

Platforma Luncanilor în zona Ursici.

Satele risipite din Platforma Luncanilor

Pe munții joși ai acesteia, acoperiți cu păduri de fag, există largi culmi despădurite care adăpostesc sate risipite: Târsa, Ursici, Federi, Cioclovina etc.

Satul Târsa din Platforma Luncanilor.

Satul Cioclovina și Vf. Țâfla.

Satul Târsa și Vârful Retezat.

Relieful carstic din Platforma Luncanilor

Pe calcarele jurasice și cretacice ale acestor munți s-a dezvoltat relieful carstic în toate formele sale de suprafață și subterane: doline, uvale, polii, avene, peșteri cu galerii active și fosile etc. Între acestea se remarcă poliile Fundătura Ponorului și Fundătura Ponorici. Firul de apă care străbate această din urmă polie, Valea Morii sau Ponorici se pierde prin sorburi în Peștera Ponorici pentru a apărea la suprafață prin Peștera Cioclovina. Nivelul la care apa intră în subteran în Peștera Ponorici este de 830 m, iar cota de ieșire prin peștera Cioclovina este la 690 m, deci cu 140 m mai jos.

Dolina - formă carstica de suprafață.

Distanța în linie dreaptă, între cele două puncte, este cca de 1,4 km. În această peșteră s-a descoperit un craniu de Homo Sapiens Fosilis. Din Peștera Cioclovina uscată s-a exploatat la începutul secolului XX guano-fosfatul din unul dintre cele mai mari depozite din Europa. Polia Ponorici se continuă spre nord-vest cu o uvală formată dintr-o îngemănare de doline, reprezentând vechiul curs aerian al pârâului care acum curge în subteran.

Peștera Cioclovina - formă endocarstică.

Terasamentul căii ferate înguste Comuna Pui - Vf. Chiciura.

În locul în care traseul Bandă Roșie trece printre Vf. Cornățel și Peștera Ponorici, acesta urmează terasamentul unei vechi căi ferate cu ecartament îngust.  Se poate vedea chiar un fel de viaduct la trecerea peste Uvala Valea Seacă. Există multe legende dar și imprecizii în legătură cu această CF. În multe ghiduri și articole de presă construcția ei este pusă pe seama exploatării guano-fosfatului de la Peștera Cioclovina.

Terasamentul căii ferate înguste în zona uvalei Valea Seacă.

De fapt, se pare că scopul construirii ei, între anii 1909-1912, între Pui și zona Vârfului Chiciura, ar fi fost transportul lemnului exploatat în zonă. Guano-fosfatul a fost extras din Peștera Cioclovina doar în perioada interbelică. Cel mai interesant aspect la terasamentul acestei căi ferate este acela că este construit în tehnica rebrusment pentru a putea urca versantul abrupt al culmii dintre Vf. Mesteacănului și Vf. Vârfete. În acest loc terasamentul traversează Troianul de la Ponorici, de la sud la nord, până în uvala se sub Vf. Chiciura, descriind apoi un inel în jurul vârfului.

Terasamentul căii ferate înguste la traversarea uvalei Valea Seacă.

Munții „întăriți” ai dacilor și legendele lor

Un alt specific al locurilor este dat de faptul că aici s-a constituit în antichitate cel mai mare centru de putere al dacilor. Aici s-a întemeiat marea așezare de la Grădiștea Muncelului, Sarmizegetusa Regia, ridicată la rangul de capitală politică și religioasă. În jurul ei dacii au ridicat alte cetăți la Costești, Blidaru, Piatra Roșie etc. Tot aici s-au descoperit urmele celei mai mari fortificații dacice din preajma războaielor cu romanii, Troianul de la Ponorici. Acesta este neobișnuit și greu de definit chiar și de către specialiștii în arheologie și istorie. Acesta începe deasupra peretelui peșterii de la Cioclovina și continuă paralel cu polia Ponorici, pe versantul din nordul ei. 

Fragment de zid de la Cetatea Blidaru, cu litera grecească teta.

Despre aceste ziduri localnicii vorbeau în trecut ca despre niște „ziduri ciclopice” sau „Cetate a Jidovilor”. Toate aceste calități ale locurilor, dar și altele, au contribuit la acordarea statului de parc natural, sub denumirea de Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina.

Fragment de zid din Troianul de la Ponorici.

Traseul Ohaba-Ponor – Fundătura Ponorici – Peștera Cioclovina – Valea Morii

Munții Retezat văzuți de pe Lacul Covragiu.

Apropierea de traseu

Venind dinspre autostrada A1, o părăsim la nodul Simeria, de unde intrăm pe drumul european E79-DN66 până după localitatea Pui; de aici se intră pe DC65 spre localitățile Ponor și Ohaba Ponor. La o intersecție situată în nordul localității Ohaba Ponor vom găsi marcajul Bandă Roșie.. Dacă vreți să lăsați o mașină la capătul traseului, pe Valea Morii, va trebui să urmați de la autostrada A1 același traseu până la Călan, apoi pe DC57, prin localitățile Streisângeorgiu, Ohaba Strei, Chitid, Boșorod, Luncani, iar ultimii kilometrii vor fi pe drum forestier până unde găsiți un loc de parcare.

Bifurcația DJ668A - DJ705J

Caseta tehnică

Marcaj: Bandă Roșie; starea marcajului: ușor deficitară (cu ajutorul aplicației Munții Noștri veți putea menține direcția corectă); dificultate: ușor/mediu; distanță: 19 km; durată: 6 ore (cu vizitarea sumară a peșterilor Ponorici și Cioclovina); urcare: 849 m (cu urcarea suplimentară spre Troianul de la Ponorici).

Marcajul Bandă Roșie

Descrierea traseului

Ohaba Ponor - Dealul Padeș

Urmăm drumul asfaltat din localitatea Ohaba-Ponor, care la un moment dat coteşte brusc spre dreapta şi urcă susţinut spre satul Federi. La marginea de sud a localităţii Federi, unde se află mai multe garaje şi unde se termină asfaltul, părăsim acest drum pentru un drumeag ce urcă la stânga, spre nord. Marcajele folosesc uliţele satului, cuibărit într-un amfiteatru natural, de unde admirăm peste valea Streiului silueta Munţilor Retezat. În zona Zabadiu a satului Federi poteca face un cot brusc, de cca 140 de grade la dreapta. După ultima casă din sat scurtăm o serpentină a drumului pe lângă un cireş izolat, apoi ieşim pe un platou carstic plin de doline. De la garaje şi până aici am parcurs circa 3,5 km cu o urcare de 300 m diferenţă de nivel.

Urcarea de la Ohaba Ponor spre Federi.

Via Transilvanica - Terra Dacica.

Ohaba Ponor văzută de pe drumul spre Federi.

Prima porțiune comună a traseului nostru Bandă Roșie cu Via Transilvanica.

Drumul de țară prin satul Federi.

Un panou infromativ despre geologia locului.

Satul risipit Federi.

Munții Retezat văzuți de la Federi.

Prin grădinile satului Federi.

Vedere de la Federi spre Streiul superior și Munții Tulișa.

Bifurcație în zona superioară a satului Federi.

Munții Retezat văzuți de deasupra satului Federi.

Un cireș înflorit aproape de șaua de pe Dealul Padeș.

Punct de belvedere amenajat cu panou informativ pe Dealul Padeș.

Vedere peste satul Federi, spre Munții Retezat și Munții Tulișa.

Spre Vârful Retezat.

Spre Vârful Lazărului.

Vedere generală spre Munții Retezat.

Dealul Padeș - Fundătura Ponorici

Urmează un parcurs pitoresc cu urcuşuri şi coborâşuri line, pâlcuri de pădure, păşuni, sălaşe, ocolind dolinele. Întâlnim terasamentul unei vechi căi ferate înguste - acum un drumeag - care este săpat în stâncă pe deasupra Fundăturii Ponorici, sora mai mică a Fundăturii Ponorului. Ambele fundături sunt locuri extrem de pitoreşti, vânate de fotografi şi iubitori de peisaje, lunci prin care şerpuieşte pârâul înainte de a intra în subteran. După ce trecem printre două doline pe un zid îngust de piatră cotim spre stânga, pe direcția NV, pe marginea nord-estică a uvalei Valea Seacă. Pe versantul împădurit din dreapta ei se află Troianul de la Ponorici (Fortificația liniară Ponorici). Dacă timpul vă permite puteți străbate întreaga polie de la Fundătura Ponorici, până în capătul ei estic. Nu are mai mult de un kilometru lungime și se poate vizita Peștera Ponorici, aflată la capătul ei vestic, chiar sub terasamentul căii ferate. Plimbarea de circa 3,7 km pe platoul carstic se termină la capătul nord-vestic al uvalei Valea Seacă (Ponorici), la intrare în pădure.

Prin pădurea de mesteacăn spre Fundătura Ponorici.

Din păcate educația ecologică lipsește uneori.

Marcajele, deși nu prea dese, apar constant.

 Printre doline și poieni.

Un mic colț de rai dintre două doline.

Aici părăsim puțin marcajul pentru a vizita Fundătura Ponorici.

Prin Fundătura Ponorici spre est.

Mergem pe malul Văii Morii spre capătul estic al poliei.

La celălalt capăt sunt Vârful Cornățel și Peștera Ponorici.

Caii aleargă liberi prin Fundătură.

Urma unui fort antic sub Dealul Brănicioara.

Vârful Vârfete aflat la capătul de sud-est al Troianului de la Ponorici.

Izvorul care împietrește.

Al doilea segment din Via Transilvanica pe care îl intersectăm astăzi. Aici este la trecerea dinspre Poiana Omului spre Fundătura Ponorului.

Un căruțaș urcă spre Poiana Omului, loc de convergență al drumurilor antice ale dacilor.

Ne întoarcem spre traseul marcat, dar mai întâi trecem pe la Peștera Ponorci.

Fundătura Ponorului - mic colț de rai.

Sorbul Văii Morii de lângă Peștera Ponorici.

Intrarea în Peștera Ponorici.

Portalul de la Peștera Ponorici.

Prăsim Fundătura Ponorici și intrăm pe uvala sa din NV, numită Valea Seacă.

„Viaductul„ terasamentului CF înguste la trecerea peste gura uvalei Valea Seacă.

Uvala Valea Seacă sau Ponorici.

Pe marginea de NE a uvalei este terasamentul vechii căi ferate înguste, iar paralel cu ea, prin pădure, este Troianul de la Ponorici.

Troianul de la Ponorici, cu un front principal de 1,8 km.

Fundătura Ponorici - Peștera Cioclovina

De aici se coboară abrupt mai bine de 100 m diferenţă de nivel pe o cărare bine conturată până într-o poiană. De aici un drumeag ne coboară în scurt timp la un loc de popas și punct de lucru Slvaspeo. De la locul de popas se poate coborî pe o potecă prin pădure spre firul Văii Morii și, urmându-l spre amonte se ajunge la pereții calcaroși în care se află Peștera Ponorici. Doar partea de la intrare se poate vizita, restul peșterii necesită echipament special și ghid autorizat. După vizitarea peșteri revenim la locul de popas cu punctul de lucru Salvaspeo. Până aici urcă drumul din Boşorod, pe care îl urmăreşte marcajul de acum încolo. Drumul este bun şi are o bucată izolată de asfalt de 2,4 km. De menţionat ca la 350 m de la întâlnirea asfaltului se află confluenţa cu Valea Roşie, de unde se poate urca la Cetatea Piatra Roşie - pe Valea Roşie 1,7 km, apoi pe drumul ce urcă în serpentine marcat cu Triunghi Roșu. Cetatea merită vizitată!

Coborârea din Valea Seacă spre Avena de la Cioclovina.

După cca 100 m de coborâre pe altitudine ajungem într-o poiană.

După câteva minute ajungem la un loc de popas în care este amenajat un punct Salvaspeo.

Coborârea de la locul de popas spre Peștera Cioclovina.

Peștera Cioclovina cu Apă.

Galeria de acces în Peștera Cioclovina.

Portalul de la Peștera Cioclovina.

Peretele calcaros în care este Peștera Cioclovina.

Vârful Țâfla și satul Cioclovina.

Serpentinele pe care coborâm spre Valea Morii.

Animalele se bucură de libertate în aceste locuri.

Drumul forestier de pe Valea Morii.

Bifurcația pe DF Valea Morii.

Panouri tematice amenajate de-a lungul drumului.

DF Cioclovina - Luncani.

Sector cu aspect de defileu pe Valea Morii.

În parcarea de la Cetatea Piatra Roșie.

Urcarea spre Cetatea Piatra Roșie.

Scara de piatră de la Cetatea Piatra Roșie.

Piatră ecarisată, cu „babă”, la Cetatea Piatra Roșie.

Punct de belvedere spre Vf. Țâfla și Munții Retezat la Cetatea Piatra Roșie.

Peisaj în lumina blândă a după-amiezii.

Confluența dintre Valea Morii și Valea Roșie.

Munții Retezat văzuți de la Cetatea Piatra Roșie.

Dacă îți plac drumețiile în natura și dacă te fascinează istoria, ai ocazia să te bucuri de toate la un loc, vizitând Platforma Luncanilor cu MN22 - Harta de drumeție a MUNŢILOR ŞUREANU

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.