Rarău de iarnă - spre Vârful Rarău și Popii Rarăului

Munții Rarău - cadru geografic

Din punct de vedere turistic Munții Rarău - Giumalău formează o formaţiune montană unitară, cu o suprafață de 375 kmp, altitudinile maxime în vârfurile Giumalau (1857 m) și Rarău (1651 m) și diferențe considerabile față de depresiunile importante limitrofe, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei. 

Ca aspect al reliefului (geologic și peisagistic) deosebirile dintre cei doi munţi sunt însă evidente. Imaginea pe care trebuie să o avem despre Giumalău şi Rarău vine din timpuri străvechi, când Giumalăul apărea ca un bloc imens de şisturi cristaline cu rocă dură, în timp ce Rarăul nici măcar nu exista.

Rarăul era doar o mare întinsă la ţărmul Giumalăului, puţin adâncă, caldă şi plină de vieţuitoare marine, astfel că, strat după strat, pe fundul ei s-au depus schelete de corali şi cochiliile de moluşte.

La sfârşitul mezozoicului, mișcările tectonice responsabile de ridicarea întregului lanţ carpatic a adus la suprafață calcare de toate felurile: calcare cristaline, dolomitice, calcare cu noduli silicoşi etc. Astfel, în Rarău, au apărut în peisaj, pe verticala muntelui, blocuri singuratice de mari dimensiuni numite ,,klippe”. În Rarău ele sunt numite Piatra Şoimului, Piatra Zimbrului, Pietrele Doamnelor, Munceii Înşiraţi, Popii Rarăului.

Pietrele Doamnei aerian - © Dragos Asaftei - Zbor Deasupra Munților României

Acest fenomen se remarcă și în cazul masivului Hășmaș, unde culmea Hăşmaşul are un ,,frate” - Ecem” în ungureşte, adică ,,Fratele”, iar o ,,klippa” reprezentativă pentru masiv este chiar Piatra Singuratică.

Cabana Piatra Singuratică - © Andrei Pahomi 

Structura calcaroasă a Rarăului face ca acesta să prezinte un relief accidentat, de mare valoare peisagistică, în timp ce culmea principală a Masivului Giumalău este alcătuită dintr-o serie de vârfuri de cca. 1600 m, din care se desprind radiar o serie de culmi secundare.

Ce poți face un weekend în munții Rarău?

Masivul Rarău este o destinație la îndemâna oricui, pe DJ 175B Transrarău

-fie dinspre Vatra Dornei (Valea Bistriței) - din dreptul localității Chiril (S) - Punct Albastru

-fie dinspre Câmpulung Moldovenesc - din dreptul localității Pojorâta (N).- Cruce Galbenă

Drumul pitoresc de munte urcă în serpentine până aproape de Hotelul Alpin Rarău. Vara, zona este destul de aglomerată în weekend: de aici pornesc traseele spre Pietrele Doamnei, Piatra Șoimului și Vârful Rarău (1651 m). 

Platoul Pietrele Doamnei - © Iuliu Nicolae

Mai puțin uzuale sunt traseele dinspre Câmpulung (N).

- Bandă Albastră pe sub Piatra Murgului și pe Culmea Munceii Rarăului (5 - 6 h)

- Punct Roșu, pe Valea Izvorul Alb - cu popas la Mănăstirea Sihăstria Rarăului (2.5 - 3 h)

- Cruce Galbenă, pe Valea Limpedea, apoi pe sub coada peretelui Vf. Rarău (2.5 - 3 h)

-ori prin Cheile Moara Dracului și pe sub Stâncile Popii.

Și mai puțin umblate sunt cele dinspre Slătioara (E): 

- Cruce Albastră, la marginea codrilor seculari Slătioara, spre Stancile Popii

- Triunghi Roșu, tot la marginea Codrului Secular Slătioara, dar spre Muntele Todirescu 

O altă variantă este poteca Punct Galben spre Curmătura Prislop, apoi pe Muntele Todirescu și Popii Rarăului - dinspre Chiril sau dinspre localitatea Gemenea (3-4 h)

Cabana Rarău - sub Vârful Rarău - Șaua Ciobanilor - Popii Rarăului - retur. (3 - 4 h)

Acest traseu ușor accesibil chiar și pentru familii cu copii, pornește din Transrarău, de lângă modernul Hotel Alpin Rarău (Cabana Rarău) și se îndreaptă spre est, pe drumul de acces spre releele de comunicații (7 la număr) de pe Vf. Rarău (1641 m) și Creasta Rarăului. 

Trecem de Baza Salvamont, cabana pastorală (a lui Mao) și de stația meteo, apoi ne îndreptăm spre antenele de televiziune, pe un drum marcat Punct Albastru. 

Dincolo de cabana meteo, răsar fermecător Pietrele Doamnei, flancate de o parte și de alta de platoul Giumalăului și de munții Bistriței.

Cabana meteo Rarau si Pietrele Doamnei - © Andrei Pahomi 

De pe un platou aflat la sud de vârf, priveliștea se deschide larg spre marea de nori care acoperă Valea Bistriței, dincolo de care răsar vârfurile Bogolinu și Pietrosul Bistriței (1791 m), ca o insulă de stâncă. 

Valea Bistriței învăluită de nori - © Andrei Pahomi 

Pietrosul Bistriței și Bogolinul - © Andrei Pahomi 

După ce trece printre câţiva molizi răzleţi drumul coboară spre Şaua Ciobanilor. Spre vest se ridică impunator cupola greoaie a Giumalăului.

Poteca BR urcă în diagonală şi ajunge într-un drum pastoral. Facem dreapta, prin poiana de deasupra staţiei meteo, cu un unghi nou spre Pietrele Doamnei.

Spre sud începe să se deschidă peisajul spre Popii Rarăului, alcătuiţi din turnuri semeţe de calcar.

Vârful Popii Rarăului -  © Andrei Pahomi 

În drum spre Popii Rarăului - © Andrei Pahomi

Ținem creasta matematică până pe vârful Popii Rarăului, pe o potecă pastorală.

Vedere spre releele de pe Vf. Rarau - © Andrei Pahomi 

Sub Vârful Popii Rarăului - © Andrei Pahomi 

Odată ajunși pe Vârful Popii Rarăului, ne tragem sufletul la locul de popas nou amenajat și admirăm priveliștea largă spre Giumalău, Piatra Zimbrului și Pietrele Doamnei.

Ajungem pe Vârful Popii Rarăului - © Andrei Pahomi 

 Vedere spre Piatra Zimbrului, Pietrele Doamnei și Giumalău - © Andrei Pahomi 

Vedere spre Valea Moldovei - © Andrei Pahomi 

Ne întoarcem spre stația meteo cu o ultimă privire asupra Pietrelor Doamnei.

Sub noi vedem Stâna Haghimiș și marea de nori.

Vedere spre Stâna Haghimiș - © Andrei Pahomi 

O ultimă privire asupra Pietrelor Doamnei - © Andrei Pahomi 

Merită să deviem puțin de la drum pentru a cerceta și versantul sudic al Rarăului.

În zona abruptului sudic al Vârfului Rarău - © Andrei Pahomi 

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și ți-a dat inspirație pentru ture cu dor de ducă, descoperind potecile spre creasta Rarăului cu harta de drumeție ➡️MN 16 Munții Giumalău - Rarău -Tarnița 

Bucurați-vă de frumusețea și liniștea din #MuntiiNostri

Soarele se ridică deasupra norilor - © Andrei Pahomi 

Cele mai frumoase decorațiuni de iarnă - © Andrei Pahomi 

Redactare și format: Manu Muntomanu

Photo Credit: © Andrei Pahomi