Spre Vârful Suru – drumeț prin Făgărașii vestici

Munții Făgărașului – miriapodul alpin

Creasta Făgărașilor văzută de jos de pe malul Oltului.

Munții Făgărașului formează cea mai lungă creastă alpină din Carpații Românești, cuprinzând cel mai bine dezvoltat relief glaciar. Cu o lungime de peste 70 km și cu cele mai numeroase vârfuri care încep de la 2500 m altitudine, acești munți domină statistica cantitativă a munților României. În total opt vârfuri au altitudinea mai mare sau egală cu 2500 m. O dificultate a acestor munți este dată de diferențele mari de nivel dintre vârfuri și înșeuări, care pot depăși în unele cazuri 250-350 m.  Din această cauză parcurgerea integrală a crestei lor principale, într-un ritm obișnuit, necesită mai multe zile.

Dar Munții Făgărașului nu sunt doar creasta principală. Văzuți planimetric, se aseamănă cu un miriapod asimetric. Are foarte multe culmi secundare, dispuse perpendicular pe cea principală, din care se desprind: mai puține, dar mai lungi spre sud (spre Muscelele Argeșului) și mai numeroase dar mai scurte spre nord, spre Țara Făgărașului. Dacă lungimea celor sudice poate depăși uneori 30 km,  mai mult de o zi de mers obișnuit, cele nordice au, cel mai adesea, aproximativ 10 km - pot fi parcurse într-o singură zi. Atenție însă! Toate aceste trasee au o diferență de nivel foarte mare dacă le parcurgem din prima localitate de sub munte.  Multe dintre acestea au în zona alpină un grad mare de dificultate. Altitudinea de la care se pleacă în acest caz este, cel mai adesea sub 500 m, iar vârfurile făgărășene importante sunt la peste 2200 m, deci o diferență de nivel necumulată de 1700 m.

Se poate alege însă urcarea în două etape. Prima până la nivelul cabanelor de pe versantul nordic, situate între altitudinile de 1234 m - 1550 m, iar a doua zi spre creasta principală. E bine să facem încă o precizare. Dintre cabanele de pe versantul nordic, cele din partea vestică a masivului, sunt situate pe culmi: Suru, Bârcaciu și Negoiu, iar cele din jumătatea estică a masivului sunt situate pe văi: Bâlea Cascadă, Turnuri și Valea Sâmbetei. Implicit, traseele care pornesc din Depresiunea Făgărașului sunt de culme sau de vale.  

Dacă totuși, alegi să parcurgi dus-întors, un traseu de jos și până pe un vârf de peste 2000 de metri, va trebui să îți evaluezi bine condiția fizică înainte și experiența montană în situații de risc. Riscurile pot fi numeroase, în funcție de anotimp: instabilitatea atmosferică, risc de avalanșă, întâlnirea cu animale sălbatice, accidentarea pe traseu etc. Cu toate acestea, o bună planificare a turei și, recomandat, o echipă de cel puțin trei oameni, pot duce la o tură reușită de care să îți amintești cu plăcere. Singurele cabane de pe versantul nordic, situate la peste 2000 m altitudine, în căldări glaciare, sunt cele din Complexul Bâlea (2034 m) și Cabana Podragu (2136). Există și un număr destul de mare de refugii turistice, dintre care 12 în jumătatea estică a masivului și doar 5  la vest de Vârfurile Viștea-Moldoveanu.

Cușma sură a Vârfului Suru văzută de la Biserica fortificată de la Cisnădioara.

Vârful Suru văzut dinspre Păltiniș.

Masivul Suru – turnul de vest al Făgărașilor

În articolul de față ne-am propus o concentrare a atenției spre zona de NV a masivului, din preajma vârfurilor Suru-Moașa. Privind dinspre orașul Sibiu spre Munții Făgărașului orizontul este dominat de grupul de vârfuri Suru: Vf. Suru – 2283 m, Vf. Capul Surului – 2274 m. Aceste vârfuri, caracterizate de o mare masivitate dau un aspect alpin peisajului. Primăvara, când totul este verde la poale, sus, vinișoarele de zăpadă din văi și vâlcele dau identitatea ”sură” a acestui vârf. Deși mai înalt, grupul Ciortea-Boia este parțial ascuns în spatele masivului vârf Suru, spre SE. Spre SV de grupul Suru, stau discrete alte două vârfuri mai mici: Vf. Găvanu – 2153 m și Vf. Moașa – 2034 m. Acest din urmă vârf este primul dinspre vest al crestei principale care depășește altitudinea de 2000 m.

Vârful Suru văzut de la Sibiu.

Vârful Suru sub asediul norilor.

Făgărașii - fundal pentru fotografiile cu colinele din sudul Transilvaniei

Munții Făgărașului sunt o prezență inedită dar constantă în cadrele fotografilor care aleg să surprindă peisaje cu colinele sau cu localitățile din sudul Transilvaniei. Iarna cu crestele încărcate cu zăpezi bogate, primăvara cu verdele crud al colinelor profilate pe fundalul încă alb sau grizonat al crestelor sau toamna, în culorile calde ale foioaselor și spuza de zăpadă timpurie din zona alpină. Uneori, profilul vechilor biserici fortificate din Podișul Hârtibaciului se disting pe fundalul auster al zăpezilor alpine. Din sud-vestul Transilvaniei, de la Alba Iulia și până în sud-estul ei, la Cetatea Rupea, Munții Făgărașului domină zările albăstrii dinspre miazăzi, dând fotografiilor acea notă unică a perspectivei atmosferice.

Făgărașii văzuți de la Alba Iulia.

Făgărașii văzuți de la Sibiu.

Făgărașii de vest văzuți de pe Vârful Bătrână. 

Făgărașii de vest văzuți de la Păltiniș.

Vârful Suru văzut de la Păltiniș.

Munții Făgărașului primăvara, văzuți din Podișul Hârtibaciului.

Traseele spre vârful Suru

Pentru traseele care pornesc din Depresiunea Făgărașului, marcate cu TR prin Sebeșul de Sus și varianta acestuia, marcat cu PR de pe Valea Moașei, accesul se face din DN1, prin Avrig-Racovița-Sebeșul de Sus sau din DN7 prin Tălmaciu-Baraj Racovița-Sebeșul de Sus. Pe calea ferată se poate accede din halta CF Sebeș-Olt.

Masivul Suru văzut de pa malul Oltului.

Vârfurile Negoiu, Șerbota și Scara văzute dinspre Tălmaciu.

Vârful Suru văzut de la Tălmaciu.

Traseul dintre Cabana Suru și Vf. Moașa.

Triunghi Roșu – Halta Sebeş Olt - Cabana Suru - Curmătura Surului; distanța - 15,90Km; durata - 6:00-8:00h; diferența pozitivă cumulată de altitudine - 1860M. De menționat că distanța din Halta Sebeş Olt până la intrarea pe traseul montan din amonte de Sebeșul de Sus este de 5 km și este pe drum asfaltat până în Sebeșul de Sus și în curs de asfaltare pe teritoriul localității. Restul distanței se parcurge pe potecă bine evidențiată prin pădure și mai puțin evidențiată, dar bine marcată în golul alpin.

Punct Roșu - Sebeşu de Sus - Valea Moaşei - Cabana Suru; distanța - 8,50Km; durata - 3:30-4:00h; diferența pozitivă cumulată de altitudine - 1011M. O bună parte din acest traseu ( cca 5 km) se parcurge pe drumul forestier de pe Valea Moașei. Doar ultimii aproximativ 3 km se parcurg pe potecă prin pădure. Pentru aceste trasee debutul montan se face chiar înainte de podul peste Valea Moașa Sebeșului, amonte de localitatea Sebeșul de Sus. Acolo unde există un stâlp care indică direcția, marcajul și timpul pentru ambele trasee.

Triunghi Albastru - Valea Avrigului - Cabana Suru - creasta principală; distanța - 12,70Km; durata - 5:00-6:15h; diferența pozitivă cumulată de altitudine – 1503m;

Bandă Roșie - Valea Oltului - Curmătura Surului; distanța - 17,20Km; durata - 7:00-9:00h; diferența pozitivă cumulată de altitudine – 2081m; Acesta reprezintă traseul culmii principale a Făgărașilor. Spre acest traseu, în zona vârfului Chica Lacului (1649 m), urcă două trasee marcate cu CR, unul dinspre Turnul Roșu, iar altul dinspre Defileul Oltului, de la Câinenii Mici.

Atenție! În acest sector de creastă al Munților Făgărașului, în afară de Cabana Suru nu există alte facilități de cazare și nici vreun refugiu.

Locul de pornire pe traseele TR și PR, din Sebeșul de Sus.

De la începutul traseului TR spre Vf. Chica Fedeleșului.

De pe traseul TR spre Vf. Suru.

Joncțiunea traseelor TR și TA dinspre Valea Avrigului.

Urcușul pe Culmea Moașei.

Poteca pe Culmea Moașei.

Porțiune din potecă pe fața vestică a Culmii Moașei.

Poiana Suru cu ruina fostei cabane Suru, distrusă de un incendiu în 1996.

Stâlp indicator din Poiana Suru.

Cabana Suru.

O cabană bine întreținută.

Loc de agrement lângă Cabana Suru.

Poiana Suru primăvara.

Loc de campat în Poiana Suru.

Depresiunea Sibiului și vestul Depresiunii Făgărașului.

Sibiul văzut din Poiana Suru.

Avrigul văzut din Poiana Suru.

Sebeșul de Sus și Lacul de acumulare Racovița.

Localitatea Racovița și lacul omonim.

Brândușe în Poiana Suru.

Urcarea pe Fața Moașei, printre brândușe.

Vf. Suru văzut de pe Fața Moașei.

Masivul vârf Suru.

Culoare de avalanșă pe versantul de vest al Vf. Suru.

Acumulare nivală cu rimaye.

Separarea traseelor TR și TA de pe Fața Moașei.

Același indicator.

Poiana cu stână pe un picior nordic al Vf. Tătaru.

Monumentul Alpiniștilor de pe Fața Moașei.

Urcarea spre Vf. Gorganu cu Vf. Tătaru în fundal.

Zăpadă și ienuperi.

La final de mai încă exista multă zăpadă chiar și la 1800 m.

Vf. Moașa-2034 m și Vf. Suru-2283 m, în plan secund.

Vf. Suru văzut de pe Vf. Moașa. 

Vf. Budislavu-2343 m, văzut prin Curmătura Surului.

Plin de așa ceva.

De la stânga: Vf. Narățu și Buila-Vânturarița.

Porțiuni din M. Căpățânii, M. Lotrului și M. Parâng.

Masivul Cozia cu vârfurile Ciuha Mică și Ciuha Mare.

Vf. Suru și Vf. Budislavu.

Sebeșul de Sus văzut de pe Vf. Moașa.

Coborârea de pe Vf. Moașa.

Coborârea spre Monumentul Alpiniștilor.

Monumentul Alpiniștilor de pe Fața Moașei.

Coborârea pe Culmea Moașei.

De pe traseul TR spre Cabana Suru și Vf. Găvanu.

O ultimă privire spre Vf. Suru și Vf. Capul Surului.

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și ți-a dat inspirație pentru ture în natură, descoperind zona Vârfului Suru cu harta de drumeție a Munţilor Făgăraș ediţia a 3-a

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.