Despre măreția Pietrei Craiului e greu să vorbești în cuvinte. Este greu de spus cât sunt de frumoși și este foarte greu de spus că-s cei mai frumoși. Ce este cert, Craii sunt unici, iar “lama” lor tăioasă și abruptă de roci sedimentare, lungă de aproximativ 20 km, cu pereți verticali, înalți de 400–650 m, fac din Masivul Piatra Craiului un colos al naturii.
Traseul nr. 5 TA este recomandat celor experimentați, cu echipament adecvat și bine antrenați. Poteca integrală se parcurge doar în perioada caldă și este interzisă iarna.Traseul este simplu până în șaua Tămășel, unde este abrupt și cu adevărat dificil între șaua Tămășel și Poiana Funduri. Între Poiana Funduri și La Table, traseul nu pune probleme.
Mulți spun că acesta este unul dintre cele mai frumoase trasee, un spectacol fără egal, desfășurat la baza versantului vestic, într-o zonă plină de evenimente carstice: Umerii Pietrei Craiului, Marele Grohotiș, peștera și Cerdacul Stanciului sunt cele mai importante dintre acestea.
Traseul porneşte de la cabana Plaiul Foii (849 m) şi este comun cu traseele 1, 3 şi 5 până la intersecţia Bârsei Tămaşului cu Pârâul Runcului (circa doi kilometri pe drum auto pe Bârsa Tămaşului). Se continuă până în culmea ce leagă Curmătura Foii de vârful Tămaşul Mare prin pădurea de foioase de pe Plaiul Mare și mai departe (comun cu traseul 5), de-a coasta către stânga spre Curmătura Foii (10-15 minute).
În Curmătura Foii (1368m) întâlnim traseul 35 (traseu de legătură cu Munţii Făgăraş), și mergem mai departe pe versantul vestic al vârfului sub Curmătura Oţeţelea, la Izvorul Oţeţelea (sursă de apă importantă!) Pe curbă de nivel uşor ascendentă se urcă până în Poiana Tămăşel (1437 m). Aici, se lasă în dreapta (pe Piciorul Tămăşel) traseul 34 spre cabana Garofiţa Pietrei Craiului și se continuă în stânga (în unghi de 90 de grade) spre Umerii Pietrei Craiului în paralel cu traseul 35.
Curând coborâm în Şaua Tămăşel (1540 m) având în faţă impunătorul tablou alpin al Umerilor Pietrei Craiului, cu pereții abrupți de stâncărie. Aici se poate lua o pauză de masă și admira în voie, Munții Iezăr-Păpușa. Mai departe, mergem pe curbă de nivel prin pădure pentru a coborî în partea superioară a Văii Seci a Tămăşelului, unde până vara târziu se păstrează urme ale limbii de gheaţă din timpul iernii.
În continuare, urcăm pe grohotiş şi curbe strânse până sub perete şi apoi prin pădure până sub Vârful Lăncii (Colţul Carugelor), unde ajungem la intrarea în Marele Grohotiş, cel mai important fenomen carstic (eroziune a calcarului de către apă) din Carpați și cea mai mare formaţiune de acest gen din România.
E destul de greu de crezut că acum aproape 30 de milioane de ani, aici era mediu marin, iar vieţuitoarele acvatice – corali, scoici, amoniţi – au devenit sedimente, dând naștere acestui peisaj. Hojdu Mare, cum mai este cunoscut, Marele Grohotiş (1.650 de metri) este o pânză de pietre sub forma unei văi abrupte, având o lungime de aproximativ patru kilometri. Marele Grohotiş are şi alte mici surprize încântătoare pentru turişti. Este vorba despre o floare rară, garofiţa de munte, care nu creşte decât în Piatra Craiului. Craiul adăposteşte şi specii rare de fluturi, nu mai puţin de 216, dintre care câteva zeci trăiesc aici şi numai aici.
La capătul Marelui Grohotiş, ieşim pe un brâu înierbat şi după 250 de metri ajungem la intrarea în Peştera Stanciului, care este închisă pentru conservare. 30 de metri mai în faţă avem pe partea stângă Cerdacul Stanciului, o imensă arcadă cu un bolovan imens sub ea. Cerdacul Stanciului a fost declarat monument al naturii şi este format din calcar masiv. Numele i se trage de la haiducul Bratu Stanciu care obişnuia să se ascundă prin aceste locuri. Arcada de proporţii reprezenta odată intrarea într-o peşteră, al cărei plafon însă s-a prăbuşit.
Se continuă pe Muchia Roşie în care este una din renumitele „Mori ale Dracului”, până în punctul La Prepeleag / Prepeleac (legătura cu traseul 9 care coboară la Crucea Grănicerului). De aici ne aşteaptă 200 de metri diferenţă de nivel de urcat pe grohotiş mobil, traversând două hornuri înguste (echipate cu lanțuri) şi mai departe pe muchie până la stâlpul din creastă (1935 m altitudine) (unde întâlnim traseele 20 şi 25).
Continuăm în coborâre pe creastă spre sud în paralel cu traseul 20 până în Şaua Funduri, lăsăm în stânga traseul 25 spre Refugiul Funduri şi continuăm coborârea în paralel cu traseul 16. Parcurgem câteva serpentine largi şi în ultima ne înscriem spre nord-est în coborâre pe Muntele Funduri. După alte100 de metri diferenţă de nivel în coborâre, ieşim în Poiana Funduri, de unde coborâm prin pădure, pe o pantă mai lină până la intersecţia La Table.
Comentarii