Ajunşi în oraşul Cavnic ne îndreptăm spre strada Şuior pentru a ne înscrie pe traseul marcat cu triunghi roşu. Aflat în partea de sud a masivului Gutâi, tringhiul roşu porneşte pe o uliţă îngustă, cu asfalt şi de la capătul ultimelor case urmează drumul forestier. Valea devine brusc îngustă, cu ape învolburate şi pe alocuri pereţi înalţi de stâncă se ridică deasupra noastră. După aproximativ 2,3 km ajungem la o bifurcaţie de drumuri iar noi îl urmăm pe cel din dreapta (NE). După 10-15 minute ajungem la o nouă bifurcaţie, unde alegem tot drumul din dreapta, cale de 800 de m. Apoi drumul face o serpentină scurtă şi, din curba ac de păr, o luăm spre stânga pe o potecă. Aceasta urcă abrupt şi, în curând, ne conduce spre liziera pădurii. De acolo drumul de căruţă ne va purta prin vasta Poiana Mlejniţa, unde trecem pe lângă o stână, dar şi pe lângă mai multe intersecţii cu alte drumuri. În colţul NV al poienii întâlnim câteva pietre cu marcaj, răsfirate, prin iarbă. Acestea ne ghidează spre liziera pădurii de unde putem face un scurt dus-întors, spre vest, până pe Vârful Secătura. Aşa cum spuneam, pentru început urcarea e prin pădure, însă aceasta se termină înainte ca noi să ajungem în platou. Acolo poteca e destul de accidentată, erodată şi poate pune probleme în caz ca plouă. Cu un ultim efort atingem platoul şi acum întâlnim poteca care se strecoară printre tufe de jnepeni arşi. O luăm spre dreapta şi-n câteva minute ajungem pe Vârful Secătura de unde avem o privelişte frumoasă spre Platoul Ignişului, Vârful Mogoşa, Cavnic şi nu în ultimul rând spre lama ca un fierăstrău – Creasta Cosoşului. Pe următorul segment marcajul lipseşte însă, poteca poate fi urmărită destul de uşor, iar direcţia de înaintare e spre E, destinaţia noastră fiind Creasta Cocoşului.
Comentarii