Munții Ciucaș, parte a Carpaților de Curbură din Carpații Orientali, au o suprafață relativ restrânsă (cca. 200 kmp) dar deosebit de bogată în frumuseți naturale. Culmile lor împădurite se ridică mai întâi domol, apoi se umplu brusc de stâncării sculptate în fel și chip de forțele naturii. Cele mai multe din aceste forme le întâlnim în preajma Vârfului Ciucaș (1954 m) către S, unde Tigăile Mari, Tigăile Mici, Babele la Sfat, Turnu lui Goliat, Mâna Dracului și alte stânci izolate ne vor cuceri instant. Ceva mai departe, spre SE, creasta ascuțită a Gropșoarelor și Zăganului cu Colții Zăganului fac deliciul drumețului ce trece prin Poarta de Aramă. Trebuie amintită și Culmea Bratocea, întinzându-se pe mai bine de 5 km, o înșeuare stâncoasă presărată și ea din când în când cu forme pitorești de tipul colților stâncoși. Ciucașul e un fel de munte al uriașilor încremeniți, un muzeu al figurilor de stâncă, o împărăție cucerită definitiv de vântul neobosit.
Traseul 1 BR este un traseu mediu / dificil, îndeosebi în condiții de vreme potrivnică, existând porțiuni unde orientarea se face dificil (mai ales pe ceață sau iarna), recomandate doar turiștilor sau montaniarzilor experimentați. Traseul de creasta face parte dintr-un tronson ce vine peste Munţii Gârbova şi apoi prin Pasul Predeluş (izvoarele Doftanei), peste Munţii Grohotiş-Bobu Mare până în Pasul Bratocea (1263 m) de unde începe marcajul nostru.
Din Pasul Bratocea (1263 m), punct de demarcaţie între judeţele Prahova şi Braşov, traseul porneşte spre N pe culmea Bratocea, urmează drumul ce conduce la releul T.V și la scurt timp face stânga prin pădurea de fag, pe un drum de TAF bine delimitat, ieșind într-o poiana mare (Poiana Bratocea), unde se află și o stână (stâna Bratocea). Aici privirea ne fuge spre NV, unde Colţii Bratocei marchează pregnant perspectiva, Izolat şi mic, parcă uitat în pădure, răsare și ‘Sfinxul Bratocei’, deasupra releului de televiziune.
Urcăm în serpentine, când pe poteca cu pietriş, când pe drumul forestier, până la baza releului de transmisiuni (1460 m alt), de unde vom urma poteca, în urcare, prin pădurea de molid care treptat lasă loc păşunilor alpine. În stânga avem Colţii Bratocei (ce includ şi formaţiunile Sfinxul şi Porumbelul), un grup de stânci din conglomerat ca nişte căciuli ciobăneşti. Depășim Colții pe curbă de nivel, apoi urcăm în serpentine într-o şa care marchează locul de intrare în creasta propriu-zisă (1660 m alt).
Drumul uşor, marcat cu stâlpi metalici, ne poartă printre două stânci de conglomerate (Porţile Bratocei), ocolim pe stânga un vârf de 1683 m, apoi un altul mai mic pe stânga şi după o uşoară urcare printre jnepeni, ajungem într-o şa de unde se vede partea cea mai înaltă a masivului, dominată de vârful Ciucaş şi de Tigăi/Ţiglăi.
Poteca coboară uşor, apoi merge pe curbă de nivel, printr-o vegetaţie bogată în tufe de smirdar şi afin, ocolește vârful Bratocea (1844 m) pe o curbă de nivel uşor în urcare peste culmea Tigăile Mici, urmează versantul estic al culmii Bratocea şi ajunge în Șaua Tigăilor (intersecţie cu traseele 14 şi 16). În față ni se prezintă semeț stâncile Goliat (Ciobanul cu Oile), iar mai jos pădurea de stânci Colţii Natrii îmbracă versantul vestic al masivului.
Din Şaua Tigăilor ne îndreptăm spre Vârful Ciucaş, prin iarbă şi printre stânci și ajungem la intersecţia cu traseul 13 CR. Aici privirea ne alunecă spre Valea Dălghiului, care îşi face loc spre N printre munţii Dobromir şi Măgura, iar în plan apropiat, culmea se arcuiește domol spre E prelungindu-se cu munţii Urlătoarea şi Strâmbu, cu alt. în jur de 1400 m. Poziţia centrală a Vârfului Ciucaş şi izolarea masivului faţă de munţii înconjurători, mai scunzi, fac ca perspectivele înconjurătoare să pătrundă spre toate zările. În zilele senine, putem vedea în depărtare, peste Țara Bârsei coamele munţilor Perşani, Baraolt şi Bodoc, străjuiți de munţii Ciuc și Nemira, iar spre V, culmea ascuţită a Pietrei Craiului, care răsare din spatele Postavarului şi Pietrei Mari.
Din vârf, vom coborî într-o mică şa unde cotind la stânga pe un vâlcel (pe stânga crestei principale), şi apoi la dreapta, ajungem în şaua lângă care se află „Babele la sfat”. Coborând pe curbă de nivel, pe stânga Tigăilor Mari, vom ajunge în şaua largă de sub Tigăi (1697 m) (intersecţie cu traseul 14). În continuare, poteca ocoleşte domol culmea, printre ienupări și afini, coboară pe lângă un mic lac temporar pe sub stâna de sub Piscul cu Apă și ajunge la cabana Ciucaş (1600 m) (intersecţie cu traseele 4, 5, 7, 8, 12).
De la cabana Ciucaş, vom lăsa în dreapta traseele 4 şi 5 şi vom merge mai departe alături de traseele 7, 8, și 12, până în şaua Chiruşca, ocolind văiugile seci de la obârşia Văii Berii. Poteca de creastă a Culmii Gropşoarele - Zăganu (marcaj CR) rămâne în dreapta, iar noi urmăm BR pe curbă de nivel, în coborâre, prin pădurea de conifere,.ajungând într-o poiană şa, cu o frumoasă panoramă a munţilor Siriu. Continuând prin poiană, spre N, ajungem la Izv. Hoţului, iar apoi începem o uşoară urcare până la stâna de sub Curmătura Stânii (intersecție cu traseul 12), pe care o vom lăsa pe stânga și vom continua urcarea.
Ajunși la Curmătura Stânii, ne bucurăm de perspectiva asupra culmii Piatra Laptelui, un mic masiv de calcar albicios, apoi lăsăm în dreapta traseul 8 (care coboară prin Cheile Văii Stânii la Poiana Stânii) și urcăm pe linia de max. alt a culmii Văii Stânii, pe care o vom urma pentru circa 4 km, până vom ajunge în capătul de sus al poienii Boncuţa. De aici, coborâm pe linia poienii printre urmele de căruţă, până în punctul cel mai de jos, aflat la 1078 m alt. (intersecție cu traseul 9), în Pasul Boncuța, Continuăm pe drumul de exploatare care urcă pe Plaiul Boncuţa spre Tabla Buţii. Din Pasul Tabla Buţii, marcajul Bandă Roşie face legătura cu munţii Siriu, continuând astfel traseul transcarpatic.
Comentarii