Căpușele: Ce ar trebui să știm despre ele când ieșim în aer liber

Căpușele nu provoacă boli în mod normal. Cu toate acestea, dacă o căpușă este infectată, poate transmite această infecție printr-o mușcătură.
 Capusele nu sunt atat de mari si prietenoase

Odată cu sezonul cald fiecare dintre noi caută locuri unde să se bucure de aerul curat, de miresme, de frumusețea și biodiversitatea naturii, de un simplu picnic la pădure, de o alergare, de pescuit în zonele molcome de deal sau pe râuri; de outdoor în general. 

După iarna capricioasă și campania de prevenire a răspândirii epidemiei de coronavirus care ne-a ținut în casă câteva luni, pofta de natură și dorul de ducă din inimile noastre, este parcă mai mare ca oricând. 

Începi să-ți faci planuri de ieșit la picnic, de drumeții montane sau excursii cu cortul, de trasee prin cătune izolate de lume, ți-e poftă de vârfuri pe care n-ai avut ocazia să ajungi încă sau vrei o tură zdravănă de MTB cu prietenii ca să mai dai jos din kilogramele aferente sezonului rece și izolării. Toate astea sună perfect nu? 

Problema e că odată cu sezonul cald ne putem expune unui pericol aproape nevăzut: căpușele. Da, știm, ești sătul de formulările astea parcă dinadins repetate de media pentru a crea panică. Dar poate sunt o simplă intenție de conștientizare mai vocală...

Chiar dacă subiectul a fost tratat aproape în fiecare vară de ziare și publicații diferite, unele la nivel mai elaborat sau simple atenționări, vrem să vorbim mai atent despre căpușe, răspândire, modul de infectare, prevenție și tratament. 

 

Despre căpușe și stilul lor de viață parazitar

Căpușele sunt mici paraziți externi (artropode cu viață parazitară) de mărimea unui bob de susan (0,5 - 15 mm), cu mare poftă de sânge. Varietatea căpușelor este foarte mare, au cicluri de viață diferite, comportamente și zone preferate de răspândire. Denumirea științifică a acestor acarieni este de ixodide. În lume există câteva sute de tipuri de căpușe, grupate în mai multe genuri, dintre care cele mai răspândite în zona temperată europeană sunt cele din specia Ixodes ricinus

Căpușele trăiesc atât în zonele cu umiditate crescută cât și pe uscat. Se hrănesc cu sângele mamiferelor, reptilelor sau chiar al păsărilor, proces prin care ele devin gazde ale diferitelor tipuri de de agenți virali, bacterieni ori micotici (ciuperci microscopice parazitare).

Ei bine, ceea ce este îngrijorător la aceste căpușe micuțe și aparent inofensive, este modul lor de reproducere. Ciclul evolutiv de la ou la adult are 4 faze și au nevoie de 1 până la 3 gazde (în funcție de tip). Devin astfel transmițători. Bacterii, virusuri sau alți agenți patogeni care provoacă diferite boli la animale, pot ajunge astfel și la oameni

 

Protejaţi-vă împotriva bolilor transmise prin căpuşe

Căpușele sunt pe locul al doilea (după ţânţari) în privinţa transmiterii de boli la oameni. Bolile transmise prin căpuşă pot fi întâlnite aproape peste tot în Europa, câteva boli având o prevalenţă crescută în anumite regiuni, denumite zone endemice. 

S-a vorbit foarte mult despre boala Lyme cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, cu impact asupra sistemului nervos uman. Dar rețineți: muşcătura de căpuşă nu este echivalentă cu boala Lyme. Doar un procent redus de căpuşe se hrănesc cu sângele unui animal infectat. Dacă se reușește îndepărtarea căpușei în primele 24 de ore de la mușcătura, șansele de a face boala Lyme se reduc considerabil. Cu câteva noțiuni despre transmitere și prevenire, incidența acestei boli este scăzută, dacă este tratată corespunzător și descoperită la timp. 

Potrivit ECDC (European Centre for Disease Prevention and Control), principalele boli transmise prin căpuşe de care trebuie să fim conștienți sunt boala Lyme, encefalitele de căpuşă, febra recurentă de căpuşă, febra pătată mediteraneană (febra butonoasă) și febra hemoragică. Febra recurentă de căpuşă și febra butonoasă au zona endemică în sudul Europei și se tratează prin administrarea de antibiotice. 

Encefalita de căpușe este o boală virală agresivă, produsă de virusul encefalitic din grupa virusurilor TBEV (Tick Borne Encephalytis Virus). După mușcătura unei căpușe infectate cu virusul encefalitei de căpușă, poate apărea boala care afectează sistemul nervos. Nu există tratament specific pentru tratarea infecției iar perioada de incubație este asimptomatică. 

Dacă în prima fază (faza viremică) simptomele sunt asemănătoare cu cele ale gripei (2-7 zile), în cea de-a doua fază, cea neurologică, simptomele sunt mai grave: febră mare, greață, amețeli, somnolenţă, confuzie). Perioada de convalescență poate fi lungă, iar în fazele tardive, când neuroinfecția este invazivă, este necesară spitalizarea. Apar simptome meningitice (cefalee, fotofobie) şi encefalitice (confuzie, tulburări senzoriale sau motorii). Sechele pot varia între 30-60%, cu simptome neurologice pe termen lung sau permanente. 

Iată de ce este bine să ne ferim de căpușe și să prevenim infecția. Vaccinarea preventivă și respectarea recomandărilor de prevenire a mușcăturilor de căpușe sunt două moduri prin care ne putem feri de pericolul encefalitelor de căpușă. Mai multe informații privind pericolul infectării și despre opțiunea vaccinării pentru prevenția encefalitei transmisă de căpușe vă poate oferi medicul de familie, sau puteți accesa site-ul www.desprecapuse.ro.

 

Zone de răspândire cu grad ridicat de infecție

Așa cum am arătat, căpușele trăiesc fie pe gazde, fie la sol, în funcție de stadiul biologic în care se află. Viața în aer liber este influențată de temperatură, umiditate și tipul vegetației. Nu suportă temperaturile scăzute, drept pentru care căpușele care folosesc pentru evoluție mai multe gazde, intră iarna într-un soi de hibernare. România are identificate 27 de specii de căpușe, iar datorită unor factori diverși, arealul de extindere în țară s-a lărgit din zona Transilvaniei până la Dunăre. 

Acarienii - cum sunt tipul Ixodes ricinus transmițător de boli - se găsesc în biotopuri diverse: pășuni deluroase, adăposturi pentru animale, poieni cu iarbă înaltă, păduri umede cu vegetație abundentă, tufișuri sau chiar câmp deschis - cum ar fi locurile de picnic ori de agrement (parcuri, grădini). Pot fi întâlnite cu precădere în zonele rurale, dar și la oraș, așadar atenție pe unde plimbați câinii. Folosiți metode de deparazitare eficiente!

Și în munți există pericolul căpușelor, un exemplu mai cunoscut sunt Munții Măcin, dar ele trăiesc și la altitudini mai mari, mai ales în zonele cu iarbă înaltă din vecinătatea pădurilor (750-1500 m altitudine, deși în ultima vreme s-au adaptat și la altitudini mai mari). Riscurile de muşcătură sunt crescute în perioada martie-mai, cu un al doilea val în septembrie-octombrie, iar la munte parazitismul este extins în lunile iulie-august. 

 

Recomandări de prevenție împotriva căpușelor atunci când ieșim în aer liber. 

Când plănuiți să petreceți timp în aer liber, în zone cu verdeață și iarbă înaltă, la pescuit, ori în excursii, ture MTB (chiar și la alergări), este important să vă protejați de căpușe:

-Purtați haine deschise la culoare, pentru a sesiza mai ușor căpușele care ajung pe haine

-Folosiți bluze cu mâneci lungi, pantaloni lungi și șosete care să acopere gleznele

-Nu folosiți sandale ori încălțăminte decupată sau cu orificii, sunt recomandate ghetele de trekking ori bocanci înalți.

-Sunt recomandate produse repelente cum sunt spray-urile anti-insecte, cu pulverizare pe piele (mâini, braţ–antebraţ, genunchi, ceafă, etc) sau cele pentru aplicare pe haine (în special pantofi, şosete, pantaloni, etc)

-Fiți vigilenți atunci când vă aflați în zonele de risc, fie că vorbim de zonele deluroase cu vegetație înaltă (păduri, pășuni, tufișuri, grădini etc), fie de agrement (picnic, parcuri, etc).

-Dacă sunteți în drumeție, încercați să nu vă abateți de la potecile bătătorite și fiți cu băgare de seamă unde puneți cortul atunci când campați.

-Faceți o inspecție generală de fiecare dată când reveniți din zone de risc la cort sau cazare.

-Fiți vigilenți și când ajungeți acasă; examinați cu atenție corpul (după o baie sau duș). Din cauza dimensiunilor reduse, căpușele pot trece neobservate.

-Faceți de asemenea inspecția hainelor ori echipamentelor folosite în drumeții sau la picnic. 

-Pentru prevenirea encefalitei de căpușă se recomandă vaccinarea.

-Înlăturarea căpuşelor în cazul în care sunt găsite pe corp se face cu o pensetă cu vârful bont (fără cioc) doar de către persoane care cunosc procedura. O lupă poate fi de ajutor. 

 

Este foarte important să nu o rupeți, pentru a evita eliberarea substanțelor din stomacul căpușei (printre care și virusurile și bacteriile). După înlăturare, dezinfectați zona cu alcool. 

-Nu striviți căpușa, evitați să aplicați diverse soluții pe ea (benzină, acetonă, lac de unghii, ulei etc) sau să recurgeți la alte metode tradiționale! 

Mai multe informații despre opțiunea vaccinării și măsuri pentru prevenția encefalitei transmisă de căpușe pe www.desprecapuse.ro

 

Viza ANMDM nr 9799E/06.07.2020