06MN30: DN66A - V. Scorota - Cabana Buta

Urcând pe DN66A de la Câmpu Mielului către Câmpuşel, observăm pe partea dreaptă a drumului un pod peste Jiu de Vest şi un stâlp indicator. Aici este intrarea în traseu, care în scurt timp pătrunde în cheile Scorota, seci, fără apă. Poteca este lată, iar după chei ieşim într-o poieniţă unde este confluenţa dintre două văi, ambele deocamdată seci, deşi una se numeşte Scorota cu apă şi una Scorota fără apă. Noi urmăm direcţia înainte şi la un moment dat valea seacă se transformă într-o vale cu apă. Urcăm printr-o frumoasă pădure, iar înspre stânga (vest) admirăm abrupturile vârfului Biserica, pe care dacă avem noroc vom vedea ciopoare de capre. După ieşirea din pădure ajungem la stâna Scorota, o construcţie foarte bine făcută. Aici e bine să ne aprovizionăm cu apă. Cotim spre dreapta (est) şi urcăm serios urmând un vâlcel înierbat, apoi cu grohotiş, urmărind ca pe ultima parte a urcuşului să ne apropiem de peretele din stânga a vâlcelului. Ieşim în şaua Scorota, unde întâlnim traseul 31 (bandă galbenă). Împreună cu aceasta coborâm accentuat printre tufele de jnepeni şi arini până la baza unui abrupt calcaros (Gurganul), de unde schimbăm direcţia spre stânga şi intrăm în pădure. Urmează un parcurs uşor, pe curbă de nivel, prin pădure. După traversarea unui mic pârâu (Buta Mică), întâlnim o poiană mare, cu un stâlp de marcaj în mijloc. Din nou pădure, apoi ieşim într-un luminiş deasupra stânei Buta, prin care coborâm accentuat şi ocolim îngrăditura stânei prin stânga (vest), trecem pârâul pe o punte, după care în scurt timp ajungem la Cabana Buta.