Dificultate:
Distanță:
Durată:
Urcare:
Coborâre:
Vârf:
Circuitul Bigăr - Berzasca, deşi are 46 de km, este un traseu lejer şi spectaculos care te binedispune.
Te poartă pe văile râurilor Sirinia şi Berzasca, apoi prin satul Bigăr, sat de etnici cehi, precum şi pe malul Dunării, prin localităţile Drencova şi Cozla. Râul Sirinea formează chei cu abrupturi, canioane, cascade şi peşteri foarte frumoase, iar zona satului Bigăr oferă un peisaj unic. Traseul este pe drumuri de macadam bine întreţinute şi urmează în principal văile celor două râuri. De fapt, indiferent de sensul ales, avem urcare către satul Bigăr şi apoi coborâre la Berzasca.
Satul Bigăr, aşezat pe coama dealului şi întemeiat de „pemii” cehi în 1827, cu străzile sale aşezate în formă de cruce, poate fi foarte bine şi un punct de plecare spre alte zone din Munţii Almăjului. Cazarea se poate face în casele localnicilor, fiind o experienţă unică prin simplitatea şi amabilitatea sătenilor. Mai multe despre satul Bigăr aici http://www.banaterra.eu/romana/toponimii/b/bigar/index.htm
Berzasca - Bigăr - Berzasca
Acest traseu este un circuit interesant la nord de satul cehesc Berzasca, vizitând satul Bigăr, întemeiat de „pemii” cehi în 1827. Un parcurs antrenant cu aprox. 3000 m diferențe de nivel, pe cca. 45 km. Alt. max. se înregistrează în zona satului Bigăr (556 m).
Localitatea Berzasca este asezata în Clisura Dunarii și a căpătat recent un caracter exotic, fiind prima stațiune lacustră din țară, cu un complex de căsuțe (bungalow) suspendate deasupra apei (detalii aici). Indiferent de sensul ales, avem de parcurs văile râurilor Sirinia şi Berzasca, în urcare spre satul Bigăr, sat de etnici cehi care se evidențiază prin străzile aşezate în formă de cruce.
”Zona de Conservare Specială Sirinia-Cozla” protejează elemente geomorfologice (sectoare de chei, versanţi calcaroşi abrupţi, lapiezuri, peșteri etc.), floristice şi faunistice (sursa). Din satul Bigăr revenim pe malul Dunării, prin localităţile Drencova şi Cozla, cu ruinele cetății Drencova.
Cetatea Drencova (Dranko) a fost o fortificaţie ridicată imediat după 1419, în vremea regelui Sigismund de Luxemburg. Aceasta a făcut parte din sistemul de apărare creat pentru frontul dunărean, menită să preia o parte din presiunea puterii otomane (sursa). În prezent se păstrează doar zidurile vechii biserici din incinta cetății, pe o lungime de max. 12 -13 m.
Nu există comentarii încă. Fii primul care comentează!