În trecut, când nu existau motoare electrice sau termice, pentru separarea aurului de restul minereului s-au construit niște instalații numite șteampuri, angrenate de cursuri de apă. Cum debitul pâraielor este mic, pentru punerea în funcțiune a șteampurilor au fost amenajate lacuri artificiale (tăuri). Au fost peste 100 de astfel de tăuri, unele au secat sau sunt colmatate, dar câteva există și azi, fiind deosebit de pitorești. Acest traseu în circuit trece pe la unele din ele. Plecăm din Piața Centrală spre sud și intrăm pe o poartă în cimitirul catolic. Aici, la umbra unor copaci seculari, pe o bancă de lângă Biserica Romano Catolică ne putem reculege câteva momente. Apoi apucăm un drumeag îngust, practic o potecă, una din ulițele pietonale ale localității care la început coboară, dar apoi urcă mereu. La intersecții suntem atenți la marcaje. Ieșim în ulița principală asfaltată într-o curbă bruscă, în apropiere de Tăul Brazi (aici se află un loc de picnic, foișor, toaletă și robinet cu apă). Până la lac mai sunt doar 100 m. Admirăm Tăul Brazi, cu peștii săi ornamentali, iar dacă e cald putem face o baie în apa curată a acestuia. Ocolim lacul prin nord trecând pe lângă niște cabane din păcate nefuncționale, iar în partea de est începem urcușul pe o potecă prin fânațe și pâlcuri de copaci. Câștigăm altitudine, lăsăm pe stânga Tăul Anghel, iar la un moment dat, la o răscruce de poteci, renunțăm la urcare pentru a ne înscrie oarecum pe curba de nivel, trecând pe lângă un loc mlăștinos ce probabil a fost un tău cândva (Tăul Mic). Trecem pe lângă o casă părăsită iar în față zărim o stâncă mare izolată. Aici urmăm spre stânga săgeata albastră vopsită pe stâncă și ieșim într-un punct de belvedere asupra localității unde se află un stâlp cu marcaj și o bancă. După puțină odihnă mai urcăm puțin și ajungem în cel mai înalt punct al traseului, o răscruce unde întîlnim poteca de maraton - marcată cu punct roz - ce vine dinspre Șulei. De aici ne înscriem într-o coborâre prin poieni și pâlcuri de mesteceni, iar în scurt timp cotim dreapta printr-un pâlc de pădure și ieșim deasupra Tăului Mare, pe care-l admirăm de sus. Coborâm la lac, îl ocolim prin stânga (vest) și întâlnim traseele CR și PR de care ne despărțim la un stâlp electric cu marcaje vopsite pe el. Urmăm o potecă tăiată în coasta dealului în vârful căruia - numit Vf. Rotund - este amplasată o stație meteo. După mai bine de 1 km întâlnim un drum pietruit și în scurt timp prima casă din localitatea Țarina. Urmăm acest drum, iar o intersecție marcată cu troiță facem stânga, însă dacă suntem însetați ne putem abate doar circa 70 m până la un izvor deosebit de puternic, aflat chiar la drumul ce duce spre stația meteo. La doar 200 m întâlnim altă intersecție, cu indicator și troiță, unde vine drumul din satul Vârtop și unde din nou alegem calea spre stânga (sud-vest). Acest drum ne duce prin localitatea Țarina, trece pe lângă tăul omonim și încet-încet ne coboară în Roșia Montană, de unde am plecat, trecând pe lângă Cimitirul Unitarian, Școala Germană, Casa Petri și cladirea degradată a fostului Cazinou.