Poteca marcată cu triunghi albastru face din parte din traseele care se află în partea sud-estică a masivului Cozia. Intrarea pe traseu e situată în apropierea localităţii Jiblea Veche, iar stâpul indicator ce anunţă prezenţa acestuia e vizibil din şoseau asfaltată. Încă de la început poteca se angajează în urcare susţinută şi, după ce trecem de câteva tufe de vegetaţie continuăm printr-un pâlc de pini. Astfel câştigăm altitudine şi după jumătate de oră de la pornire atingem pădurea de foioase, în partea noastră dreaptă încep să se vadă terenuri de ale jiblenilor, iar zgomotul ce însoţeste traficul de pe DN rămâne în urmă. Urcarea noastră continuă şi după ce am atins cota maximă a Dealului Jardei, 483 m, pe culmea îngustă acoperită cu pădure, pe direcţia N-E. Trecem de câteva mameloane şi, când din dreapta noastră apare un drum de căruţă, ne orientăm exclusiv spre N, în lungul unor drumuri de căruţă adâncite. Pe toată coama Plaiului Sitarului vom mai întâlni intersecţii cu drumuri forestiere care se vin dinspre est, ne intersectăm cu un culoar unde se află stâlpi de înaltă tensiune, iar apoi poteca ne conduce spre o troiţă şi o bancă. La numai câteva sute de metri de acest loc ajungem la liziera pădurii unde în stânga noastră rămâne un drum forestier, iar noi continuăm printr-o poiană prelungă. Aici poteca se strecoară prin tufe de ferigi. La capătul acesteia revenim în pădure şi în acelaşi spirit, al urcării, ajungem în Poiana La Bălţi unde poteca face tranziţia spre Plaiul Călimanu. Suntem chiar pe culme, dar sub noi cândva s-a defrişat astfel că, e posibil ca pe o porţiune scurtă să fim puţin confuzi. Totuşi poteca este neclară doar pentru câţiva metri, direcţia fiind aceeaşi, tot pe culme dealului, prin pădure de pin. Plaiul Călimanului, acoperită cu pădure rară de pin, ne permite adesea să admirăm creasta Coziei şi dealurile bine împădurite din sud-vestul masivului. În partea superioară a Plaiul Călimanului vom descoperi o cruce frumos pictată, prinsă pe un pin şi apoi, la scurt timp, ajungem la intersecţia cu marcajul PA. Acesta a fost marcat de curând şi ajunge aici dinspre satul Şerbăneşti. Poteca înşoteşte limita Parcului Naţional Cozia şi înaintând tot pe culme distingem o parte din formaţiunele stâncoase şi impresionante ale masivului: Ciuha Mică, Durducul, Bulzul şi Colţii Foarfecii se înaltă deasupra pădurii. Continând în urcare vom ajunge într-o zonă frumoasă cu pădure de fag şi mesteceni, iar apoi şi într-un punct important de belvedere. După ce ne tragem sufletul admirând Colţii Foarfecii, vârful Ciuha Mică (ambele spre S-V), Muchia Cetăţii spre N cu abrupturile care coboară spre Cheile Păteştilor, ne deplasăm spre o şa largă. Treptat, poteca trece pe versantul înspre Valea Păteşti şi coboară uşor spre şaua de sub Muchia Vlădeasa. După această porţiune în care poteca este destul de îngustă, intersectăm muchia stâncoasă a Vlădesei. Urcuşul continuă chiar pe muchie, evitând unele zone mai dificile şi la aproximativ 3 ore jumătate - 4 de la pornire ajungem în Poiana Vlădesei. Aici ne întâlnim cu BA care vine dinspre Poiana Stânişoara şi înainte de a continua putem pune de un popas şi zăbovi puţin la băncuţele şi masa de aici. Ulterior, din acest loc şi până la Cabana Cozia urmăm traseul 4.