Traseul 14 BR străbate creasta Baiului între localitatea Posada și Vf. Băiuțul, trecând în primă fază pe la Refugiul Florei. Un traseu lung, solicitant, cu peste 1500 m diferențe de nivel, în cca. 7-8 h. Marcaje rare în golul alpin. Iarna, accesibil în funcție de cantitatea zăpezii.

Din Halta Posada, BR urcă pe scări până la DN1, se îndreaptă spre valea Floreiului, trecând de vechea poartă de acces a Castelului Bibescu, apoi de varianta CR (traseul 24) de acces la fosta Cabană Florei. Înainte de Cabana de Vânătoare Florei, cotim spre nord.

Ținem direcția (poteca este străbătută de drumuri de exploatare, marcaje rare), depășim ruinele vechii cloșcării a castelului Bibescu și continuăm pe pante care alternează ca înclinație, prin păduri de fag și molid, până la intrarea în lunga poiană de pe Muntele Florei.

Un drum de exploatare urcă spre golul alpin de sub Vf. Doamnele Tituleni, cu imaginea splendidă a munților Bucegi, culmile Baiului şi Subcarpaţii (între culmile Simila şi Secăria). În stânga noastră, la liziera pădurii, găsim noul Refugiu Florei (1180 m). 

De sub vârf, continuăm pe curbă de nivel până în șaua Mierlei, unde o variantă nemarcată urcă la stânga pe Vf. Răzoare. Din Vf. Mierlei (din drum 20 m), se desprind poteci care duc la stânele de pe culmile limitrofe; mai clară este aceea care coboară în stânga, pe Piciorul Gagului. Continuăm pe sub Vf. Mierlei (1660 m), apoi pe sub Vf. Vornicu (1627 m) și ieșim din drumul de culme la stânga pentru a urca pe vârful Piscul Câinelui (1650 m).

De pe vârf, avem o privire de ansamblu asupra văii Câinelui, împrejmuită de Piciorul Gagul Mare (cu Gagul Mare) și Piscul Câinelui, străjuite de abrupturile semețe ale Munților Bucegi (Colții lui Barbeș). Spre N putem admira bazinul superior al Văii Rele, dezvoltat între Muntele Cumpătu, vf. Baiul Mare şi vf. Drăgan. Cu puțin noroc (zile senine și privire ageră), putem admira către N-NE crestele albe ale munţilor Ciucaş şi Zăganu.  În prim-plan, către E, apare bazinul V. Coţofana, delimitat de Piciorul Coţofenei. 

După ce lăsăm în stânga varianta PA (traseul 13) -  spre Sinaia, coborâm spre N și începem urcarea către vârful Drăgan (1771 m), aflat în sectorul cel mai înalt al crestei Baiului. De aici drumul descrie câteva curbe de pe versantul sudic pe cel estic, ocolind Vârful Baiul Mare (1895 m). Pentru a vizita vârful se recomandă părăsirea drumului în momentul în care acesta trece sub nivelul culmii. Dacă ratăm poteca, din drum panta e solicitantă (pe alocuri depăşeşte 20 %), urcând aproape 200 m D+. 

De pe vârful Baiului Mare se pot admira unele dintre cele mai frumoase şi complexe peisaje din Carpaţi. Către V, mai întâi bazinul Văii Rele, apoi Muntele Cumpătu, dincolo de care se impun crestele Bucegilor (de la Vânturiş până la Coştila), spre N, putem observa culmea Zamorei, valea Zamorei (stânga), Vf. Băiuţu (Zamora) şi Baiul Mic (dreapta), ceva mai departe Vf. Cazacu, din care se desprind culmea Urechea și Muntele Petru, în timp ce spre S, putem revedea culmi şi vârfuri străbătute în prima parte a.traseului.

De pe vârf coborâ în Șaua Baiului, înapoi la drum, ocolim vf Baiul Mic (1827 m) și Culmea Baiului, apoi poposim în șaua Băiuțul, de unde începe urcarea în partea superioară a culmii Zamora (1750 m alt), la intersecția cu marcajul CR (traseul 12), care vine din Bușteni.

Urmând traseul CR putem continua spre șaua Cazacu, de unde poteca se bifurcă, fie spre Telegondola Azuga (culmea Urechea), fie spre culmea Petru - Orjogoaia, până la Trăisteni (cca. 4 h). ObS. Probleme de orientare în condiții de vizibilitate scăzută pe sectorul Culmea Zamora - vârful lui Petru, nerecomandat iarna.

Marcaje rare de la refugiul Florei până la capătul de sus al Culmii Zamora.