Traseul marcat cu PR porneşte din centrul localităţii Telciu. Peste drum de biserică, facem dreapta din DN17 şi continuăm spre Telcişor. Pe Valea Telcişorului aproape 2,9 kilometri drumul e asfaltat. Apoi urmează un drum pietrut, care se desfăşoară prin satul Telcişor. Din punctul numit “La Funicular”, intersecţia Văii Seci cu Valea Pietrei, începe drumul forestier de pe Valea Seacă. După 3,3 km, marcajul PR va face stânga de pe drumul ce continuă spre Gura Rebrei. Intersecţia e semnalizată printr-un indicator cu săgeată. Astfel o vom lua pe stânga pe “Drumul Verde”. Vreme de 40 de minute vom urca pe drumul forestier Valea Seacă. Apoi, ajunşi într-o poieniţă vom părăsi drumul forestier pentru a urma un drum mai nou, prin pădure. Cu puţină atenţie putem observa un marcaj, pe partea dreapta a direcţiei de mers, pe un copac. Drumul prin pădure seamănă cu un drum de taf ce urcă constant, destul de abrupt. Semne de marcaj PR putem observa destul de des. Când ajungem la sfârşitul lui (după mai bine de o jumătate de oră), marcajul continuă prin pădure, urcând pe culmea împădurită. Poteca nu prea se mai distinge pe această bucată. După circa 15 minute marcajul ne scoate într-un drum înierbat, iar de aici în aproximativ 150 de metri ieşim din pădure. Suntem într-o poieniţă situată în sud-estul Vârfului Cocozâşului. În stânga noastră, spre vest, se află două jgheaburi pentru adăpat animalele. Din acestă poiană, o vom lua spre dreapta (est) şi în câteva minute vom fi sub o stână. Continuăm spre nord-est şi vom trece pe lângă o colibă mai mică situată în capătul poienii, iar apoi vom urma drumul forestier care intră în pădure. Acest drum forestier ne va scoate în Şaua Tomnatic, unde în partea de est a poienii vom întâlni un pilon de lemn cu săgeţi, anuntându-ne că am ajuns la intersecţia cu marcajul PG. În vecinătatea lui se află o fostă stână din care a mai rămas doar acoperişul. Traseul se continuă pe drum intrând în pădure. La liziera acesteia găsim foste marcaje (plăcuţe metalice albe, de pe care s-a şters PR). Plăcuţe de genul acesta vom mai întâlni din când în când pe coborârea pe care suntem înscrişi spre o şa, aflată într-o zonă defrişată. Ajunşi aici, nu vom mai avea confirmarea ce vine din partea marcajului, însă acelaşi drum ne va purta şi mai departe, în urcare spre est (pe partea nordică a culmii). Când ieşim din pădure ajungem la o stână, aflată fix lângă drum. Trecem de ea, facem stânga înspre nord şi în circa 200 de metri părăsim drumul ce continuă pe curbă de nivel. Începem şi urcăm mai abrupt o pantă înierbată, pe care se întrezăreşte un drum. În zonă se află şi două cruci de lemn. La capătul urcării ajungem în partea sudică a Culmii Slănigea. Marcajul lipseşte şi aici, însă mergem pe acelaşi drum înierbat, în direcţia nord. În faţă se află întinsul Platou Bătrâna. Pe vreme nefavorabilă, orientarea s-ar putea să fie destul de grea pe aici. Pe vreme bună, putem zări cele două cruci de lemn, aflate de-a lungul drumului către Şaua Bătrânei. Cu aproximativ 300 şi respectiv 200 de m înainte de întâlnirea cu traseul BR trecem pe lângă două izvoare aflate pe partea dreaptă a drumului. Pilonul la care ajungem marchează joncţiunea cu marcajul de creastă.