Reşiţa - Secu - Cuptoare - Doman - Lupac - Ocna de Fier - Dogneacea - Gîrlişte - Ciudanoviţa - Anina (Steiendorf) - Sasca Montană - Cărbunari - Moldoviţa - Moldova Nouă - Berzasca

Acest traseu este interesant care pune accentul pe activitatea minieră din Banat, o activitate care a scris destinul multor oameni de aici. Circuitul complet are aprox. 8500 m diferențe de nivel, pe cca. 230 km. Alt. max. (857 m) se înregistrează la traversarea pe sub Padina Băeșului și Piatra Albă din Munții Aninei.

Orașul Reșița, unul dintre cele mai importante orașe industriale din țară,  este situat în partea sudică a regiunii Banat, într-o zonă joasă de relief, depresionară, fiind înconjurat din toate părțile de munți (Semenic, Aninei, Dognecei). În Reșița nu trebuie ratate Muzeul de locomotive cu abur și Muzeul Banatului Montan.

La debut, începem încălzirea cu o urcare pe Valea Bârzavei spre Lacul de acumulare Secu, unde poposim să ne tragem suflul. Continuăm pe valea P. Secu și ajungem în satul Cuptoare (localitate componentă a municipiului Reşiţa), de sub culmile fragmentate din nordul Munţilor Aninei. Din Cuptoare traversăm o astfel de culme către satul Doman şi Slamina. Doman este un alt sat înglobat Reşiţei, cuibărit între dealurile La Arşiţă şi Ostrica. Slamina este una din primele colonii miniere din Banatul Montan. 

Urmează o traversare spre Comuna Lupac, cu o populație majoritară de croați, unde exista în trecut o mină de cărbune. Următoarea destinație: localitatea Ocna de Fier. În Ocna de Fier nu trebuie ratat  Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului Constantin Gruescu.  

Continuăm pe șoseaua spre Dognecea, trecând aproape de Lacul Mare de la Dognecea și Lacul Mic (Lacul cu Nuferi). Cele două lacuri apropiate sunt puțin cunoscute de turiști, cu o frumusețe aparte. Lacul Mic este înconjurat de o pădure de fag în amestec cu carpen, cunoscut ca 'Lacul cu nuferi' deoarece o parte din luciul apei era acoperit cu nuferi. 

Din Dognecea urmăm drumurile spre Goruia, Gîrliște și orășelul minier Ciudanovița, un loc de tristă amintire din vremea comunismului, unde haldele fostelor mine de uraniu depășeau limita de alertă a radiațiilor de uraniu. (sursa) În satul Gîrlişte putem vizita morile de apă de la marginea satului. De aici pornește traseul Punct Roșu care străbate Cheile Gârliștei, unul dintre cele mai sălbatice sectoare de chei din România, spre orașul Anina. 

Facem o nouă traversare peste Munții Gârliștei și ajungem în Depresiunea Aninei. Anina este un oraș preponderent minier, care s-a dezvoltat în jurul exploatărilor de huilă, cu un potențial turistic deosebit, dat de oportunităţi turistice ale zonei: calea ferată Anina-Oraviţa, fostele incinte miniere, Cheile Minişului, Cheile Caraşului, lacurile naturale și (mai ales) antropice (cu zone de agrement) și alte forme carstice din cuprinsul Munţilor Aninei (izbucuri, cascade, abrupturi, peşteri, grote, chei, etc.). 

Dacă dorim să evităm traversarea dintre Steierdorf și Sasca Montană, pe sub Padina Băeșului și Piatra Albă din Munții Aninei, ne continuăm parcursul pe șosea, spre Ciclova Montană. Localitatea își are originile legate de venirea austriecilor la începutul secolului al XVIII-lea. Ei repun în funcţiune perimetrele miniere şi construiesc în 1718, primul cuptor cu furnal înalt pentru topirea minereurilor de pe teritoriul actual al României. Tot aici a fost construită a doua fabrică de bere de pe teritoriul actual al României (1727-1728) (citește) 

Putem urma asfaltul spre Ciclova și Ilidia, localităţi unice în Banat. Ilidia are o istorie veche, pomenită în documente încă din anul 1223, fiind în secolele trecute un centru politico-administrativ semnificativ. În prezent, aici se remarcă Biserica Ortodoxă Pogorârea Sfântului Duh, ridicată între anii 1795-1797 în stil baroc vienez, podurile de piatră (construite peste apa Vicinicului la mijlocul secolului al XIX-lea) şi ruinele morilor de apă. (sursa). 

Din Socolari continuăm spre Sasca Romană, situată la ieşirea Nerei din sectorul cheilor, în partea de nord a Munţilor Locvei. Fostă zonă minieră prosperă, zona se bucură de un potențial turistic valoros: Cheile Nerei, Peștera Sasca, Valea Șușarei sau Valea Beușniței sunt doar câteva dintre atracțiile turistice ale zonei. În prezent, localitatea a devenit o reședință cu case de vacanță ale timișorenilor. Satele Cărbunari şi Ştinăpari au fost întemeiate de muncitorii olteni (bufeni) care preparau cărbunele (mangalul) pentru instalaţiile industriale de la Sasca Montană. În apropiere se află Platoul carstic Cărbunari (numit popular Muntele Gheorghe), cu numeroase peşteri şi avene.

Traversăm apoi Munții Locvei spre Moldova Nouă, socotită de către istorici ca una din cele mai importante localităţi miniere din timpul romanilor. Moldova Nouă a cunoscut o dezvoltare deosebită după cel de-al doilea război mondial, când a devenit principalul centru economic din sudul Banatului (zona Clisurii de Sus a Dunării). 

Ajungem apoi pe malul Dunării, zona Clisura Dunării, unde apele fluviului au săpat în granit şi calcar acest spectaculos defileu cu bazine depresionare şi sectoare înguste care se succed. Astfel, imediat după localitatea Coronini, malurile fluviului se apropie foarte mult, la 500 m, iar pereţii laterali se ridică la peste 100 m (sursa).

Ultima localitate din acest periplu al localităților miniere este Berzasca, asezata în Clisura Dunarii, care a căpătat recent un caracter exotic, fiind prima stațiune lacustră din țară, cu un complex de căsuțe (bungalow) suspendate deasupra apei (detalii aici).