Sfânta Elena - Gârnic - Ravensca - Bigăr - Baia Nouă - Eibenthal

Acest traseu este interesant între localităţi ale etnicilor cehi, peste culmile fragmentate dintre Munţii Almăjului și Locvei. Un parcurs solicitant cu aproape 7000 m diferențe de nivel, pe cca. 100 km. Alt. max. se înregistrează sub Dl. Urzica (828 m).

În sudul Banatului trăieşte o comunitate de cehi care au reuşit ca, de-a lungul secolelor, să îşi păstreze limba, tradiţia şi cultura, deşi în fiecare an sunt din ce în ce mai puţini. Cehii au fost printre ultimele populaţii colonizate în Banat sub Imperiul Habsburgic, cu începere din anul 1820, dar şi cei din urmă care au emigrat masiv. Satele ceheşti din zona Clisurii Dunării au reuşit să se menţină, de-a lungul anilor, ca şi comunităţi ermetice, unde românii, sârbii sau ţiganii din localităţile învecinate nu au reuşit să pătrundă, astfel că şi-au putut păstra cultura, tradiţiile, limba şi stilul de viaţă, cu totul diferit de ce este în jurul lor.

Banatul cehesc de astăzi este o zonă mult mai cunoscută în Cehia, decât în România. Mii de turişti din Cehia vin să viziteze zona, mai ales că există asociaţii şi organizaţii care promovează „Ţinutul Banatului Cehesc“ în rândul străinilor. Din banii Guvernului ceh s-au reparat şcolile, bisericile, s-au făcut drumurile, se organizează diferite evenimente socio-culturale, s-a introdus sistemul de telefonie, s-a îmbunăţit asistenţa medicală, aproape de standardul occidental (sursa).

Majoritatea cehilor locuiesc în satele Gîrnic, Sfânta Elena, Bigăr, Ravensca, Şumiţa şi Eibenthal, această din urmă localitate fiind trecută, la reorganizarea administrativă, la judeţul Mehedinţi. Gîrnic e cel mai mare dintre cele șase sate unde cehii sunt majoritari, deși sunt mai puțini de la an la an. Tot în Gîrnic există câteva mori de apă, vechi de sute de ani, care deși funcționale, nu prea mai macină, dar atrag turiști. (vezi traseul 28)

La Gîrnic ajung anual în jur de 6000 de turiști, majoritatea cehi. Mulţi dintre ei şi-au cumpărat case de vacanţă în Gârnic şi în celelalte cinci sate ceheşti: Sfânta Elena, Ravensca, Bigăr, Eibenthal sau Şumiţa (sursa). Ravensca a reușit să îşi păstreze foarte bine cultura, pentru că este situat într-o zonă geografică foarte izolată, chiar şi astăzi. Ravensca este cel mai mic dintre satele ceheşti. Când se termină asfalul ciuruit şi plin de cratere, aproape la fiecare metru, lucrurile se schimbă: urmează un drum de pământ, dar bine nivelat, din banii de la Ambasada Cehă (sursa).

Așadar, pornim din Cârnic spre Ravensca, un sat de munte aşezat pe culmea dealurilor, parte din comuna Sicheviţa, una dintre cele mai vechi aşezări din Clisura Dunării, la hotarul dintre Munţii Locvei şi Munţii Almăjului. Traversăm păduri de fag cu o biodiversitate importantă și ajungem în sat, unde cei care nu au emigrat în Cehia, se ocupă cu agroturismul şi fabricarea varului. Ravensca este puțin cunoscută de români, dar reprezintă o bijuterie turistică pentru cehi. Simțul artizanal și bunul gust sunt la ele acasă (sursa).

Din Ravensca coborâm spre Berzasca, pe Valea Orevița și trecând prin Liubcova. Localitatea Berzasca este asezata în Clisura Dunarii și a căpătat recent un caracter exotic, fiind prima stațiune lacustră din țară, cu un complex de căsuțe (bungalow) suspendate deasupra apei (detalii aici). 

Continuăm pe Valea Berzasca, în urcare spre satul Bigăr, sat de etnici cehi care se evidențiază prin străzile aşezate în formă de cruce. Din Bigăr urmează adevărata provocare: traversarea Munților Almăjului spre Eibenthal, pe sub câteva vârfuri mai însemnate (cota 800 m). În fiecare vară, în luna august, la Eibenthal şi Gîrnic, se organizează un mare festival „open air“, unde participă formaţii cunoscute în Cehia. Autocarele, microbuzele şi maşinile cu numere de înmatriculare „CZ“ împânzesc drumurile din Banat. Nici acest eveniment nu este promovat în România (sursa).