Traseul pleacă chiar din centrul orașului Zlatna, urmărind strada Decebal spre sud. Trecem calea ferată, Ampoiul și șoseaua de centură, apoi ne înscriem în urcare pe strada pavată Vasile Alecsandri, printr-un mic cartier de case modeste. Și după ieșirea din oraș continuăm să urcăm pe drumeagul abrupt, presărat cu troițe numerotate, simbolizând „Drumul Crucii” - cele 14 opriri ale lui Isus. La un moment dat marcajul și calea creștină părăsesc drumeagul săpat în solul roșiatic pentru o potecă spre dreapta, prin pădure. Trecem pe lângă o gospodărie izolată, reîntâlnim drumul și ieșim la pășune, unde semnele sunt rare dar drumeagul este clar. Un indicator turistic ne invită să cotim ușor dreapta și să intrăm din nou în pădurea de foioase. Trecem de un pârâu, apoi poieni, din nou pădure și chiar înainte de ultima urcare întâlnim un izvor străjuit de un pâlc de copaci. Această ultimă urcare abruptă printr-o zonă de pășune nu este bine marcată, dar nu este greu să nimerim ieșirea în culme, într-o șa cu o cruce de lemn, ultimul loc de unde se mai vede Zlatna cu turnul ei inconfundabil. Traversăm drumul de culme care duce la carierele ce mușcă din dealurile aflate în dreapta (vest) și stânga noastră (est) și păstrăm direcția sud pe un drumeag care coboară pe o culme secundară. Trecem prin două pâlcuri de pădure, apoi drumul intră într-o pădure mai serioasă prin care coboară abrupt, până întâlnește prima casă din satul Cib, jos în vale. Marcajul traversează întreaga localitate și continuă în satul Cheile Cibului, mai bine de 4 km pe drumul parțial asfaltat. Aici, ghidați de un indicator trecem pârâul prin vad pe un drumeag care se apropie de pereții versantului drept al Cheilor Cibului. Ajungem într-o poiană cu o mică grădină și o fântână cu cumpănă, ultima urmă a satului, de unde urmăm poteca ce ne urcă într-un loc de belvedere, deasupra văii. Aici este un punct ceva mai dificil, dotat cu niște scări de lemn care ne ajută să coborâm la baza unui perete de stâncă vertical. Traversăm un mic grohotiș, apoi urmăm poteca tăiată în culmea dealului prin pădurea tânără care se îndesește tot mai mult și se transformă într-o zonă cu tufișuri enervante. După ceva senzații neplăcute ieșim în sfârșit la pășune unde imediat cotim stânga (sud) și coborâm la o șa unde în 2012 s-a construit o cruce mare de lemn. Aici schimbăm din nou direcția spre dreapta (vest), trecem pe lângă un izvor amenajat pentru animale, apoi întâlnim un drumeag pe care coborâm până în satul Ardeu, lângă podul peste pârâul omonim. Marcajul urmărește DJ705 în aval circa 1 km, apoi un indicator ne invită să trecem pârâul și să începem din nou urcarea prin pădure. Folosim un drum forestier, care în 1,3 km ne ridică în culmea dealului (160m), unde pădurea lasă loc pășunii și tufișurilor. Coborâm în satul Mada tot pe un drumeag local, care trece prin livezi abandonate, urmărind oarecum linia stâlpilor de electricitate. După ce trecem puntea peste pârâul Geoagiu și ieșim la asfalt, nu continuăm drumul spre cheile Madei, ci cotim brusc stânga pe un drum paralel cu o vale secundară. Ieșim din localitate urmând acest drum și după 2 km intrăm în cătunul răsfirat Stăuini. Aici, la o intersecție de drumuri schimbăm total direcția apucând pe un drumeag ce urcă ocolit pe dealul dinspre nord. Sus mai întâlnim niște gospodării izolate, admirăm Cheile Madei de sus și revenim la direcția inițială într-o curbă strânsă a drumului. Ne instalăm așadar pe culmea dealului pe care o urmăm 3,5 km de aici. Mai trecem pe lângă niște case izolate, cu livezi de pruni, apoi întâlnim o cruce veche de piatră erodată de vremuri și o stână. Drumul străbate pășunea întreruptă de pâlcuri de mesteceni, iar când ne apropiem de Măgurile Săcărâmbului, împădurite dar abrupte spre direcția noastră, cotim ușor stânga pentru a le ocoli. Traversăm un mic pârâu străjuit de pădure, apoi un pâlc de pădure mai serios și ieșim din nou la pășune. Sus aproape de culme, unde cotim stânga (sud-est) folosind o scurtătură, întâlnim un drum mai serios străjuit de stâlpi de electricitate, pe care-i vom urma mult timp de acum încolo. Trecem printr-o succesiune de păduri întrerupte de poieni sau de linia stâlpilor, cale de 4,5 km. Întâlnim pâlcuri de molizi în pădurea de fag sau o zonă cu carpeni multipli, mai mulți copaci din aceeași rădăcină. Ieșim în final într-o poiană mare unde linia stâlpilor se împarte în forma literei T, una merge tot înainte spre vf. Măgura Boiului unde este construit un releu de televiziune, iar alta coboară spre stânga la Geoagiu Băi. O urmărim pe ultima traversând pășunea cu fagi mari și rari, trecem pe lângă un saivan, apoi pe lângă o stână foarte bine gospodărită. La un moment dat părăsim linia stâlpilor spre stânga, însă îi regăsim după circa 650 m. Din nou întâlnim o bifurcație de stâlpi (aici este și o troiță) , unde facem dreapta. Suntem de fapt pe DC30, care leagă satul Renghet de Geoagiu Băi. Traversăm în coborâre un pâlc de case (cătunul „După Deal”), apoi trecem valea Ceretului pe un pod și urcăm ușor în localitatea Geoagiu Băi, unde putem vizita Băile Romane, Cascada Clocota, Grota Haiducilor, etc.