Toamna in Buila Vanturarita

Adăugat acum 3 ani 1 lună de Mihai Constantin.

Sfarsitul lunii Octombrie l-am petrecut in Parcul National Buila Vanturarita, prinzand o minunata ploaie de frunze in padurea batrana de fag si zile care mai de care mai frumoase cu peisaje spectaculoase. Am inceput aceasta drumetie din satul Pietreni, unde am parcat masina si am inceput sa urc pe drumul forestier, prin padure insotit de marcajul Triunghi Rosu pana in creasta, unde am schimbat cu marcajul Banda Rosie, ce m-a dus pana la locul de campare, Curmatura Builei. Cortul avea sa ramana in acelasi loc si pentru urmatoarele zile. A doua zi, insotit de ceata deasa am inceout sa urc pe traseu de creasta(BR) spre varful Albu, Buila si Vanturarita Mare. Am petrecut intreaga zi pe creasta, mai mult stand si admirand peisajele din jur, mai ales dupa ce ceata s-a ridicat. A treia zi a inceput cu aceeasi ceata densa care s-a ridicat destul de greu dar odata ridicata peisajele tomnatice au intrat din nou in campul vizual bucurand fiinta ce le privea fara cuvinte. Coborarea am facut-o pe Cruce Albastra pana la intersectia cu Punct Galben, urmandu-l pe acesta din urma pana in Poiana Scarisoara, unde aveam sa reintalnesc marcajul Triunghi Rosu, poteca pe care urcasem. De aici si pana la masina a fost o plimbare prin padure, liniste si pace.

farsitul lunii Octombrie l-am petrecut in Parcul National Buila Vanturarita, prinzand o minunata ploaie de frunze in padurea batrana de fag si zile care mai de care mai frumoase cu peisaje spectaculoase. Am inceput aceasta drumetie din satul Pietreni, unde am parcat masina si am inceput sa urc pe drumul forestier, prin padure insotit de marcajul Triunghi Rosu pana in creasta, unde am schimbat cu marcajul Banda Rosie, ce m-a dus pana la locul de campare, Curmatura Builei. Cortul avea sa ramana in acelasi loc si pentru urmatoarele zile. A doua zi, insotit de ceata deasa am inceout sa urc pe traseu de creasta(BR) spre varful Albu, Buila si Vanturarita Mare. Am petrecut intreaga zi pe creasta, mai mult stand si admirand peisajele din jur, mai ales dupa ce ceata s-a ridicat. A treia zi a inceput cu aceeasi ceata densa care s-a ridicat destul de greu dar odata ridicata peisajele tomnatice au intrat din nou in campul vizual bucurand fiinta ce le privea fara cuvinte. Coborarea am facut-o pe Cruce Albastra pana la intersectia cu Punct Galben, urmandu-l pe acesta din urma pana in Poiana Scarisoara, unde aveam sa reintalnesc marcajul Triunghi Rosu, poteca pe care urcasem. De aici si pana la masina a fost o plimbare prin padure, liniste si pace.