Baiului | Aproape impuscati si fugariti de caini

La final de an 2019, eu Theo, i-am propus unui prieten sa facem o drumetie scurta/simpla prin Muntii Baiului. Am pornit din gara Basarab - Bucuresti cu un Regio Express matinal pana in halta Posada (jud. Prahova). Aici este o adevarata aventura sa ajungi de pe peronul garii pe traseul marcat banda rosie catre Refugiul Florei, obiectivul nostru principal. O alee, urmata de niste trepte indoielnice te scot in soseaua DN1, unde nu exista trecere de pietoni sau pasaj pentru a traversa, asa ca am traversat cu mare grija prin dreptul Muzeului Cinegetic. De aici, am trecut prin curtea muzeului si am urmat un drum forestier, dupa cateva minute de mers se face undeva stanga in apropierea unor cladiri cu caini prin curte. Am reusit performanta sa ratam traseul marcat de cateva ori (cauze: covor de frunze si ceva zapada ce acopereau poteca, marcaj rar uneori, neatentia noastra), dar de fiecare data, traiasca aplicatia "Muntii Nostri", ne-a ajutat sa ne redresam. Aproape de refugiu am auzit relativ aproape niste caini care latrau, voci de oameni si cateva impuscaturi. In astfel de situatii faci zgomot sa iti faci simtita prezenta pe traseu. Ulterior pe la refugiu a trecut un grup de indivizi cu pusti si caini, se pare ca era sezon la porc mistret si iepure de camp, dar vanat atat de aproape de un traseu turistic marcat nu cred ca este in regula. Refugiul Florei este minunat, conditii bune, la nivel de cabana. La refugiu am ridicat si o drona sa prindem niste cadre aeriene, asa ca multumiri domnului pilot. Planul initial era sa mergem pe creasta Muntilor Baiului pana pe Varful Piscul Cainelui si de acolo coborare in Sinaia, dar era ceata serioasa si vant puternic intr-acolo si am zis sa mergem asa pe ulite de dealuri "nemarcate" spre Comarnic, via Secaria. Plan bun pana in momentul in care aproape de Secaria, ne-a intampinat pe o portiune de drum in debleu un miros puternic de stana de oaie si hop a aparut in calea noastra 4 caini de stana si altii care se auzeau cum latra undeva prin apropiere. Am facut repede cale intoarsa cativa zeci de metri pana in varful culmii. Dupa cateva minute de deruta si dezbateri, daca sau nu sa infruntam dulaii, am decis sa facem cale intoarsa catre Refugiul Florei. De la refugiu am coborat pe acelasi traseu catre Posada, ratand de vreo 2-3 traseul, dar ajungand pana la urma in curtea Muzeului Cinegetic. Langa muzeu pe aceeasi parte la vreo 100 m in directia spre Sinaia este un magazin alimentar, asa de tara, unde inainte de urcare bagasem cate o cafea, la fel si acum. Se innoptase bine, na, luna Decembrie la 17 e noapte, iar halta din Posada nu dispune de nici macar un bec, stai ca liliacul in bezna pana vine trenul, ce sa mai vorbim de casa de bilete sau sala de asteptare. Stai pe peron la mila elementelor naturii.