Canionul Tamina, Vf Piatra Mare si Fenomenul Gloria.

Daca pe Vf. Piatra Mare am tot fost (cine nu a fost?), de Fenomenul Gloria nu avusesem parte pana acum. Chiar inainte de a ajunge la varf, am tras sperante ca vom vedea in sfarsit Efectul Gloria (Spectrul Brocken), intrucat conditiile erau perfecte pentru formarea efectului. Nu a fost cel mai bine conturat spectru, dar pentru o prima intalnire, am fost mai mult decat multumiti. In afara de Fenomenul Gloria, am intalnit si ursul, chiar la coborarea spre traseul ce duce in Predeal.
 Fenomenul Gloria vazut de pe Vf. Piatra Mare

Varful Piatra Mare este foarte popular atat printre brasoveni cat si printre bucuresteni, si, de regula, in orice anotimp, intalnesti zeci de drumeti la varf. Unul dintre traseele cele mai populare porneste din Dambul Morii, si trece prin Canionul Sapte Scari, insa exista si un alt canion, mai putin vizitat, Canionul Tamina. 

De cate ori fusesem in Piatra Mare, am evitat sa parcurg acest canion din diferite motive. In sezonul rece din 2020 am avut ocazia sa vad si Canionul Tamina, in urcare spre Vf. Piatra Mare.
Inca de dimineata parea ca va fi o zi senina, cu mare de nori odata ce ajungeam in golul alpin.

Am pornit de dimineata din Bucuresti, cu trenul, pentru a ajunge in Timisul de sus, de unde incepea traseul nostru. pe banda albastra. In mod normal traseul marcat cu banda albastra evita parcurgerea Canionului Tamina, fiind necesara o deviere usoara pentru a ajunge in canion. Dupa ce se iese din canion, se intersecteaza acelasi marcaj, banda albastra.

La canion ne-am mai intalnit cu doi drumeti usor ezitanti cu ideea de a parcurge canionul. Scarile pareau putin subrede, insa suficient de sigure cat sa le putem folosi. Fiind mai salbatic si mai putin populat, este cu siguranta mai frumos ca cel de la Sapte Scari, insa asta e doar parerea mea. Grupul meu a intrat primul in canion, si dupa ce am trecut de cateva scari, le-am strigat si celor de jos ca pare ok de parcurs. Nu stiu daca au parcurs tot canionul sau daca au facut cale intoarsa.

Ce-i drept, era putina gheata prin canion, iar unele trepte erau niste capcane alunecoase, insa, cu putina atentie am parcurs canionul fara nici o problema. Trebuie sa mentionez ca unele scari se miscau, acestea fiind fixate de stanca in mod imporivzat.
Apropiindu-ne de golul alpin, parea ca incepem sa iesim peste plafonul de nori, si sa se confirme supozitia ca vom avea parte de mare de nori. 
Daca pana in golul alpin nu am intalnit zapada deloc, fix la iesirea din padure, portiunile cu gheata au necesitat coltarii.
Apoi, la golul alpin, soarele ardea ca intr-o zi de vara iar zapada era moale, numai buna de mers fara coltari. Ne-am dezbracat de straturile groase, caci, cu fiecare pas ne incalzeam si mai tare.

Pana la varf am avut parte de peisaje de vis cu mare de nori in toate directiile. 

Undeva sub varf, la 10-15 minute, ne intalnim cu un drumet care ne intreaba daca nu ne-am intalnit cu ursul, caci el s-a intalnit. Aflam ca vine din alta directie si ii transmitem ca noi venim de la Tamina.
Apropiindu-ne de varf,  aveam impresia ca vor fi prielnice pentru aparitia Fenomenului Gloria, pe care nu il vazusem niciodata live. 
La varf, uitandu-ma spre nord, am avut marea surpriza sa vad si Efectul Gloria, desi putin estompat, insa, suficient de bine conturat cat sa se observe.
Pana sa ajungem la varf, in golul alpin, ne-am intalnit cu un drumet care ne-a intrebat daca nu ne-am intalnit cu ursul. El venind dinspre Cabana Piatra Mare, noi dinspre Timisul de Sus, nici nu aveam cum sa ne intalnim cu ursul despre care vorbea.

La varf am stat mai bine de o ora, fiind o vreme superba. Nici nu puteai sta altfel decat in tricou, fiind foarte cald.
Cat am stat acolo au trecut peste 30 de drumeti. 
Dupa ce ne-am strans rucsacii, am pornit la drum, spre Predeal, pe alt traseul marcat cu triunghi albastru , apoi pe punct albastru.
Nu mica ne-a fost mirarea cand, inainte sa coboram pe langa Stanca de sub coada Pietrei Mari, ne-a trecut ursul prin fata. Ne-a vazut, ne-a auzit, si a fugit in padure. Daca am fi coborat cu 1 minut mai devreme, am fi dat nas in nas cu el, acesta venind chiar din directia in care urma sa mergem noi, pe poteca marcata cu triunghi albastru.

Ziua fiind scurta, ne-a prins putin intunericul, chiar la tunelul mare, inainte de ultima urcare spre Predeal. Am continuat la frontale, pana am ajuns in Predeal. Ultima panta, dupa tunel, a fost poate cea mai stresanta, caci stim cu totii cum sta treaba cu ursii in zona Cabanei Susai sau a cartierului Cioplea. Auzeam caini latrand si nu stiam daca asta e semn bun sau nu :)) 

 

 Mare Alpina
 Mare de nori
 Aproape de Vf. Piatra Mare
 Privelistea de la golul alpin
 Fenomenul Gloria vazut de pe Vf. Piatra Mare
 Spectrul Brocken
Mare de nori si Bucegii