De la Piscul Negru, pe Vf. Lespezi - Februarie 2021
Piscul Negru-Vf. Lespezi, Februarie 2021
Vf. Lespezi este ușor de urcat vara, dar vorba aia, iarna nu-i ca vara. Chiar daca este unul dintre cele mai ușoare drumeții de iarna spre un vârf de peste 2500m, și aparent oricine poate urca, nu uitați ca sunt absolut necesari colțarii și pioletul. Țin să menționez asta din prima, căci am întâlnit chiar în aceasta drumeție câțiva drumeți fară acest minim de echipament. Totusi, la pietroi, oamenii s-au intors, din fericire.
Încă de la Piscul Negru, se preconiza o zi cu mult vânt. Cum am ieșit în golul alpin, mai jos de stână, cum ne-a luat vântul în primire. Nu ningea, era și soare, dar batea destul de tare vântul. Ne gândeam să nu fie așa până la vârf, căci tare rău ne-ar fi părut să trebuiască să ne întoarcem.
La stână ne-am pregătit de urcarea prin vânt, și după o pauză de 10 minute, am continuat urcarea. Până la pietroi a fost totul în regulă, și vântul avea toanele lui. Acum viscolea ca și cum era mare furtună de iarna, acum se liniștea și zici că era o zi de primăvară, cu soare pe cer. La pietroi toate bune, zăpadă stabilă, corzi prinse în bețe de trecking, băgate 1 metru în zăpadă, trepte în zăpadă, atât la urcare cât și la coborâre, și ceva trafic-jam :))
A fost o zi faină de urcat, astfel, pe lângă mine și cei doi prieteni cu care am urcat, au mai fost alți 30-40 de drumeți, răsfirați pe piciorul înzăpezit al Lespezilor.
De la pietroi, intrăm în nori și aproape că e white out. Cu ochelari se vede binișor, fară ești aproape orb. Începem să urcăm abrupt, așa ne dam seama că ne apropiem de vârf si ne creste moralul. Altimetrul de pe telefon confirmă că suntem aproape. Ajungem și la vârf, unde sunt deja cam 10 drumeți, în pauza de relaxare și masă. Bate vântul tare, dar sub vârf, intr-un loc anume, acum e mai adăpost. Stăm și noi 15 minute, mâncam ceva, facem câteva poze. Nu zăbovim prea mult, căci nu-i chiar vreme de stat. Nu vedem nimic de la vârf și ne pare rău, dar nu putem aștepta 2 ore, să se risipească norii. La vale merge mai repede,cum este si normal, și coborâm, rapid, aproximativ 400m.
Ajungem și la pietroi, și ne uitam în sus, spre Vf, Lespezi, de la care tocmai coborâsem, și parcă incepeau sa se risipească norii. Daca am mai fi așteptat vreo o ora am fi prins senin și sus. Nu aveam de unde să știm asta, și să așteptăm o ora, pe o asemenea vreme, nu era nici safe nici distractiv.
Până la urmă ne-am declarat mulțumiți cu tot ce am primit de la natură, în această zi, de la soare și priveliști pana la vântul puternic, care, totusi, nu ne-a fost dusman.
A fost o zi petrecută în cel mai frumos mod. În natură, pe crestele Fagarașului, cu prieteni de-ai mei dar și de-ai muntelui. Ajungem înapoi la stână și ne uităm la ceas. Nu e nici 5, așa că avem timp să stăm și să ne bucuram de soare, de priveliște și de lipsa vântului. Am stat pe prispa stânii, cam o ora. Zici că eram de-acolo :)) Parcă n-aș mai fi plecat.
De la stână mai coborâm 10 minute și ajungem la mașină. Până să trecem de Barajul Vidraru, am întâlnit un grup de ursuleți, care stăteau mai mult sau mai puțin pe marginea șoselei. Îi vedem din timp, încetinim, că să nu îi lovim și să nu îi speriem, apuc să îi filmez 10 secunde din mers, și rămânem cu întrebarea "cați erau?".
