Jurnal de expediție - Manaslu 8.163m. Din Base Camp începe adevărata aventură.

Din aglomerația din Kathmandu spre așezările nepaleze situate la 3.000-4.000m prin Larke Pass 5106m pâna la Manaslu Base Camp 4.800m de unde au început antrenamentele și apoi ascensiunea, Mihai și Anca ne țin la curent cu evoluția expediției.

Prima noapte petrecută în Base Camp, Anca scrie din sacul de dormit:

„M-am trezit în sunetul ploii ce cade necontenit de ieri după-amiază de când am ajuns în tabăra de bază la 4800 metri altitudine. Mă gândesc că poate, odată cu venirea dimineții o să apară printr-o minune și o rază de soare să-mi pot scoate tot echipamentul la uscat...plouă de câteva zile, cu mici pauze de câteva ore.

Răceala încă îmi face probleme...am frisoane, nas înfundat și niciodată nu știu dacă voi tuși sau strănuta prima dată. Mă foiesc în sacul de dormit pentru că îmi este puțin cald (în sfârșit) și încerc să-mi schimb poziția de somn căci deja mă dor coastele.

În dreptul taberei, sunt ghețari brăzdați de crevase...se prăbușesc bucăți din versanți și o iau la vale iar sunetul prăbușirii este un urlet grav și prevestitor al sfârșitului a ceva ce odată părea veșnic.

Sunetele se repetă...unele sunt mai puternice și mai înfiorătoare, altele sunt mai înfundate și durează mai puțin. Nu ți-e dat să trăiești oriunde astfel de momente..

3:30 AM și număr urletele astea înfiorătoare ale munților uriași... 5 până acum.

Al 6-lea a venit ca sunetul unui trăznet, a rupt ceva în calea lui...

Al 7-lea (la ora 03:51)

...adorm...”

MIHAI:

„Am ajuns cu bine la Manaslu Base Camp 4800m și ne pregătim pentru ce urmează! Pregatim si testam echipament, costume de puf și accesorii tehnice. Ploua intermitent, mâine avem antrenament pe ghețar iar joi ceremonia Puja de îmbunare a zeităților care sa ne permită urcarea în condiții de siguranță a uriașului Manaslu!

Plecam la C1 5800m ( Camp 1) zilele viitoare! Toată echipa e bine dar momentan vremea nu e favorabila aici sus. Azi noapte a nins un pic 

Namaste! „

 

MANASLU BASE CAMP – ANTRENAMENTE

14 Septembrie 2022 (Ziua 13)

Din prima noapte petrecută în Tabara de Bază încep primele antrenamente prin ploaie.

ANCA:

“Antrenamentele pentru Manaslu au început!

Joaca la gheață m-a făcut să uit complet de ploaia ce nu ne-a ocolit nici astăzi și pentru câteva ore, bucuria de a fi în mijlocul ghețarilor mi-a trezit amintiri frumoase din luna aprilie când am urcat Ama Dablam și mi-am zis în gând..."urci la 8.000 de data aceasta", gând ce m-a făcut să chicotesc de bucurie.

Știți fluturii aia în stomac ce-i simți când te îndrăgostești?

Ei, da! I-am simțit iar astăzi! „

MIHAI:

„Zi de training pe ghețarul din Himalaya, Manaslu Base Camp

Urcare pe peretele de gheață cu jumar, traversarea unui punct fix - ancora în gheață, folosirea unor tehnici de alpinism specifice zonei, rapeluri succesive și apoi iar traversarea crevaselor

Un bun antrenament astăzi 

 

MANASLU BASE CAMP – PRIMII FULGI DE ZĂPADĂ DUPĂ NESFÂRȘITE PLOI

15 Septembrie 2022 (Ziua 14)

În Tabăra de Bază a sosit zăpada după nesfârșite ploi.

MANASLU BASE CAMP – CEREMONIA PUJA

16 Septembrie (Ziua 15)

Din Samagaun sosesc călugări budiști care vor ține ceremonia Puja de îmbunare a zeităților încât să permită urcarea în condiții de siguranță a uriașului Manaslu 8163m. Toți alpiniștii aflați în Tabăra de Bază au predat fiecare câteva piese de echipament: colțari și piolet, ham sau cască de alpinism urmând să primească binecuvântarea Lama!

 

ANCA

“Ceremonia Puja

... sau cum să faci clătite cu oameni.

Plini de făină, cu zâmbetele largi sub ploaia ce ne-a făcut praf pentru a nu știu câta oară, ne-am mulțumit și ne-am urat succes în continuare pentru că greul abia de acum începe.

Mâine urcăm la tabăra 1 cu toate că vremea se anunță mai rea decât astăzi și pe sus sunt multe grade cu minus...dar...este MINUNAT!!!”

 

MANASLU BASE CAMP – ÎNTÂLNIRE NEAȘTEPTATĂ NIRMAL PURJA

17 Septembrie 2022 (Ziua 16)

A 5-a zi petrecută în Tabăra de bază vine cu o întalnire inspirațională cu nepalezul care a reușit să atingă toate cele 14 vârfuri de peste 8.000m în 6 luni si 7 zile.

 

ANCA:

„Unele lucruri se întâmplă o singură dată în viață! Mare mi-a fost bucuria când la coborârea de la tura de aclimatizare din tabăra 1, l-am întâlnit pe #NirmalPurja, acel om care a făcut imposibilul să devină posibil și și-a spus povestea în filmul „14 PEAKS”

Omul ăsta, pentru mine este un mare exemplu de determinare, forță și voință. Ca să nu mai pomenesc de munca ce stă în spatele fiecărei ascensiune pe munți înalți.

În fața acestor oameni mă înclin în semn de apreciere și le mulțumesc pentru timpul acordat pentru a schimba câteva cuvinte.

 

MANASLU – PRIMA ROTATIE DE ACLIMATIZARE (URCARE LA C1 5.800m)

18 Septembrie 2022 (Ziua 17)

Încep rotațiile de aclimatizare, alpiniștii ajung la C1 (5.800m) însă renunță la C2 (6.300m) din cauza cantității de zăpadă depusă într-un timp foarte scurt.

 

ANCA:

„Urcarea la C1 a fost anevoioasă, după 4 zile de stat la 4800, punerea în mișcare, într-o continuă urcare și sărituri peste crevase...n-a fost deloc ușoară. Durerea de cap s-a instalat rapid precum și senzația de greață.

Mă întrebam mereu...ce etapă din pregătire am sărit sau am neglijat pentru că așa ceva am simțit doar pe Aconcagua și totuși la peste 5.000 de metri am fost recent și nu am avut nici un fel de problemă. Poate nu am băut suficiente lichide...poate nu am luat suficient de multe vitamine...poate..poate...poate!

Ultimii 100 de metri au fost insuportabili. Eram atât de aproape dar fiecare pas îmi provoca pulsații insuportabil de dureroase în cap.

Sherpa mi-a oferit un ceai cald și m-am prăbușit în cort fără să-mi mai doresc absolut nimic.

A nins toată noaptea, depunându-se jumătate de metru de zăpadă, corturile au fost acoperite și potecile s-au făcut nevăzute.

Am dormit lemn la 5800 până a doua zi... m-am trezit cu aceeași durere de cap, ușor mai indulgentă.

Planul era să urcăm la tabăra 2 și de acolo să revenim în tabăra de bază, însă riscul era mult prea mare din cauza cantității de zăpadă depusă într-un timp atât de scurt.

Ne-am echipat și am pornit la vale...

Din loc în loc, de pe versanți, avalanșele își făceau drum la vale într-un zgomot înfiorător.

Odată cu coborârea am scăpat și de durerea de cap. Este normal să apară când stai la altitudine, dar cumva m-a surprins pentru că nu am pățit niciodată să resimt o durere atât de puternică.

Acum ne odihnim. Luni vom relua procesul de aclimatizare și cu siguranță, până la tabăra 1, voi fi mult mai bine decât în prima etapă.

Nu este ușor deloc. Tot respectul meu pentru oamenii ce fac asta în stil alpin, fără Sherpa și fără oxigen. Nu știu cum reușesc și cum rezistă. Nici prin gând nu-mi trece să încerc. În fiecare expediție am avut câte ceva de învățat....în asta, învăț greul optmiarilor, învăț răbdarea și îmi călesc rezistența la frig, durere și mai ales...puterea de a nu renunța.

Ne încurajăm reciproc, ne mai amintim de alte expediții și bucuria de după când coborâm la căldură și greul trece.

Se merită tot efortul ăsta? Bineînțeles!!!

Este greu dar este atât de frumos!!! Râdem când nu mai putem și glumim spunând : „ ce bine era la mare”, ne încurajăm pentru 500 sau 1000 metri urcați și asta înseamnă cu adevărat o echipă.

Greul și durerea trec, dar reușita nu o vom uita niciodată! Suntem bine! Și mergem mai departe! „

 

 

MIHAI:

„Lupta cu nămeții în Himalaya.

Peste 70 cm de zapada la Camp 1 5800m în circa 20 ore.

De mâine, prognoza arata ca revine soarele dupa circa 7 zile în care nu l-am văzut. Ploua zilnic jos în Base Camp iar sus ninge mult. Corzile fixe sunt deseori sub zăpada iar punțile false de peste crevase te fac sa fii extrem de atent la fiecare pas și desigur, întotdeauna asigurat cu safety-ul pe coardă!Musonul încă își face de cap aici dar sperăm să fie bine săptămâna viitoare!

Furtuna de zapada pe Manaslu la Camp 1 5800m, a nins cam 1m toată noapte. A trebuit sa dam zăpada de pe corturi de câteva ori caci altfel riscam sa se prăbușească peste noi. Am revenit în siguranță în Base Camp.”

MANASLU BASE CAMP – PRIMA ZI CU SOARE, PRILEJ PENTRU START ÎN A DOUA ROTAȚIE DE ACLIMATIZARE

19 Septembrie 2022 

După o săptămână de ploi și ninsori abundente, Mihai și Anca urcă la C1 cota 5800m, urmând ca a doua zi să continue spre C2 - 6300m și miercuri spre C3 - 6800m.

 

MIHAI:

“Plecăm în cea de a 2 a rotație spre 7000m pentru aclimatizare. Revenim în Base Camp miercuri sau joi funcție de starea vremii

Se anunță câteva zile intense la altitudine căci mai avem de dus sus in taberele superioare echipament pentru vârf!

Namaste! „

 

MIHAI ȘI ANCA SE ÎNTORC CU BINE ÎNAPOI ÎN MANASLU BASE CAMP

21 Septembrie 2022

Dupâ 3 nopți petrecute în taberele superioare (C1 -5.800, C2 - 6.300m și C3 -6.800m) ajung în siguranță în Tabăra de Bază, chiar și cu o serie de poze făcute pe traseu.

MIHAI

„Am ajuns cu bine la Base Camp după a 2 a rotație către taberele superioare. Am dormit luni iar la Camp 1 5800m dupa o urcare pe o căldură incredibilă, care a adus nenumărate avalanșe în zona. Ieri am ajuns la Camp 2 cota 6300 după o urcare făcută integral pe ninsoare. Urcarea spre C2 a fost destul de tehnică cu pasaje care îți pun la incercare abilitățile de cățărare dar și de a efectua rapel în condiții de aglomerație. Trebuie sa fii atent și sa ai siguranță pe coardă pusă, caci e plin de crevase în toate părțile!

Foarte multa lume sus, dar și mulți oameni care nu au pregătire elementara în alpinism. Fără Sherpa nu ar putea părăsi nici tabara în condiții de siguranță! Avem acum 2 zile de odihna și apoi summit push, urcarea treptată către summit! Rămâne de văzut când, caci iar a nins destul de tare pe sus! Namaste! „

ANCA:

Sunt puțin epuizată și confuză...

Urcarea de la tabăra 1 la tabăra 2....este peste un câmp de crevase. Urcările sunt înclinate la 60-65 de grade. Îți vine să te așezi pur și simplu jos, să îți bagi speranța în buzunar și să uiți că o ai.

Urci pe niște pereți de gheață...adică urci pe crevase... de ai senzația că se termină în cer și când totuși se termină, apare de nicăieri încă una mai înaltă ce așteaptă să fie cățărată și zici în gând : " pe bune?" Dar...încă un pas, încă o asigurare, încă un moment în care stai să îți tragi sufletul, mai împingi o dată de blocatorul căci este singura asigurare în caz de cădere, mai lovești cu colțarii frontali gheața ce mârâie căci ai trezit-o din somn, te împingi în toată forța pe care o mai ai în picioare...și continui.

În zonele "mai plane" sărim peste crevase sau pășim pe scări, montate de Sherpa, peste prăpastia de zeci de metri adâncime ce stă flămândă sub picioarele noastre.

Soarele din timpul urcării a lăsat urme pe fețele noastre...suntem negrii cu ochelari de soare albi, cu mâinile brăzdate de urmele frigului, al soarelui și al corzilor fixe, cu picioarele bandajate din cauza bocancilor în urma efortului depus, etc... Suntem drăgălași așa.

Mai avem o tură...până la capătul drumului...la 8163 altitudine...dar două zile stăm să ne revenim, să dormim, să ne hidratăm...căci zău dacă poți face asta la altitudine...parcă nimic nu intră.

Să auzim de bine!

Namaste!

MIHAI:

„Coborârea din C2 Manaslu, zilele trecute: brusc, rapelul se termină cu un nod pe coardă...trebuie să ieși din el și să reintri cu atenție în poziție! Te gândești și la seracul înghețat de deasupra ta, îți zici că mai e puțin până jos....Numai cu atenție maximă poți sa faci ceea ce trebuie aici! Problema apare când este aglomerație dar cu răbdare totul se rezolvă! Relu Nica și acum mă gândesc la tine și la cât ne băteai la cap!

MANASLU BASE CAMP – AVALANȘĂ SURPRINSĂ ÎN APROPIEREA TABEREI DE BAZĂ

23 Septembrie 2022

Din apropierea Taberei de Bază se aude un sunet asurzitor al unei avalanșe. Zona în care se află corturile este protejată de morena ghețarului, alpiniștii sunt în siguranță.

MANASLU BASE CAMP – KRISTIN HARILLA AJUNGE ÎNAPOI ÎN TABARA DE BAZĂ DUPĂ CE ECHIPA EI REUȘESTE SĂ ATINGĂ VÂRFUL MANASLU 8.163m

23 Septembrie 2022

Prima echipă care s-a încumetat să atace vârful a fost cea din care face parte Kristin Harilla, au stiut că astfel vor evita aglomerarea dar și timpul suplimentar petrecut la altitudine.

Alpinista norvegiană reușește astfel să atingă vârful cu numărul 12:

Manaslu 22 September
Gasherbrum I 11 August
Gasherbrum II 8 August
Broad Peak 28 July
K2 22 July
Nanga Parbat 1 July
Makalu 27 May
Lhotse 22 May
Mt. Everest 22 May
Kanchenjunga 14 May
Dhaulagiri I 8 May
Annapurna I 28 April

Foto -https://www.instagram.com/kristin.harila/

Foto -https://www.instagram.com/kristin.harila/

MANASLU BASE CAMP – ULTIMELE PREGĂTIRI  PENTRU MIHAI ȘI ANCA ȘI PLECAREA SPRE VÂRF!

25 Septembrie 2022

Planificarea etapelor

25 Septembrie 2022 – C1 5800m

26 Septembrie 2022 – C2 6300m

27 Septembrie – C3 6800m

28 Septembrie - SUMMIT

MIHAI:

„Astăzi este ziua în care luăm calea muntelui din nou pentru a urca vârful. Va dura câteva zile, cu nopți petrecute în C1 5800m,  C2 6300m și apoi C3 6800m. În principiu, în 28 ar trebui să urcăm pe summit dar totul depinde de starea vremii și de cum ne vom simți. Azi dimineață am testat masca de oxigen și am făcut training. Mă simt ca unchiul meu, Ducușor, fratele mamei mele, pilot militar care a purtat masca aceea atât de mult timp! Urc muntele acesta pentru a îmi îndeplini un vis, dar și pentru voi cei de acasă, inclusiv pentru colegii mei militari!

Vă salutăm și îmbrățișăm pe toți cei de acasă! Ne auzim peste câteva zile cu vești bune

Namaste! „

ANCA:

„Zilele acestea de odihnă, au fost mai mult o luptă continua cu propria minte.

Starea de rău și anxietate pe care am avut-o, a venit în urma veștilor pe care le-am primit zilnic de la câțiva membri ai echipei...o fată a fost recuperată cu elicopterul de la C3, liderul echipei a renunțat la 8100 metri pe motivul epuizării, informându-ne apoi zi de zi cu lucrurile negative de care a avut parte pe munte...de la oxigenul care i-a iritat gâtul până la traseul dificil și timpul îndelungat de parcurgere a traseului, pericolul avalanșelor, căderea și salvarea dintr-o crevasă....au urmat discuții seară de seară în care restul membrilor echipei povesteau doar despre astfel de aspecte...până când mintea mea a strigat "STOP" și am constatat că în momentul în care mergeam la masă și îi reîntâlneam, starea mea de rău și agitație se reinstala.

De ieri nu am mai suportat pe nimeni în jurul meu (îmi venea să-i împung cu furculița) și am stat în mare parte a timpului în cortul meu, cu căștile în urechi, trasându-mi clar și limpede motivul pentru care sunt aici.

Mitză mă cunoaște și mă bucur că am alături un OM atât de înțelegător, lăsându-mi spațiu sau povestind lucruri pozitive.

Ce-i drept, eram obișnuită cu puțini oameni în jurul meu...cum am fost pe Ama Dablam...noi doi, Sherpa, câțiva oameni rătăciți pe acolo și muntele. Aici am nimerit în Mall cu sute de oameni..

Normal că avem și noi temerile și emoțiile noastre, le știm, le discutăm, dar știm și cum să le facem față, știm ce avem de făcut și muntele se urcă pas cu pas, cu răbdare și înțelegere față de propriul corp.

Astfel, în zilele ce urmează vom urca încet de la o tabără la alta, ne vom odihni noaptea atât cât putem și ne vom îndrepta spre vârf atunci când fizic și psihic suntem pregătiți, bucurându-ne de frumusețea muntelui, de aventura asta frumoasă prin care străbatem crevase și ghețari nesfârșiți ce se mai prăbușesc ce-i drept, sub razele soarelui.

Încă o dată, vă mulțumesc tuturor celor ce ne sunteți alături în această poveste, în acest prim pas al optmiarilor, al aerului rarefiat și al imaginilor de deasupra norilor.

Sper să ne întoarcem cu vești bune de aici, din Himalaya !