Munții Bucegi - Pe spinare de Balaur
Adăugat acum 4 ani 1 lună de Ilinca Munţomama.
Un traseu clasic în abruptul Bucegilor, cu vremea perfectă și grupul perfect
A fost odată, într-o zi de septembrie, un grup frumos, format din oameni dornici să cunoască Bucegii... de dincolo de potecile turistice. Iar asta e una dintre bucuriile pe care ți le poate oferi o hartă bună: posibilitatea de a nu mai depinde de traseele marcate. Practic, ți se deschid posibilități nenumărate (cu o condiție, totuși... aceea de a ști și să o citești! Sau de a merge alături de cineva care știe...). Noi ne-am pornit de la Gura Diham cu o seară înainte, pentru ca dimineața să ne găsească mai aproape de intrarea în traseu, la Cab. Poiana Izvoarelor (momentan din nou închisă). Pornirea prin pădure, la frontale, nu a fost lipsită de peripeții: nici nu plecasem bine, că au început să sune mesaje de Ro-Alert, care semnalau prezența unei ursoaice cu pui chiar în zona noastră...
Noi, însă, ne-am văzut de drum. Și, după o seară de planuri și povești la cabană, iată-ne, dimineața, părăsind triunghiul roșu al Bucegilor pentru a pătrunde pe Valea Morarului, străjuită de impunătoarele Ace...
Valea Morarului este o variantă foarte avantajoasă de traseu de introducere în zona de abrupt, întrucât talvegul este însoțit de o potecă, pe toată lungimea sa.
Zonele expuse alternează cu căldări line, iar elementele de cățărare nu sunt deloc dificile. În două zone au fost montate și lanțuri.
Ieșim în poteca marcată Omu-Bucșoiu la aproximativ 3 h de când am pornit pe vale. Ieșim cu sufletele pline (și cu foame pe măsură!), dornici să ne luăm la trântă și cu cea de a doua provocare a traseului nostru. Creasta Bucșoiului Mic (sau a Balaurului) este un traseu alpin de dificultate scăzută (1A sau 1B se regăsește în cotații), dar cu priveliști de vis. Așa că ne desprindem din marcaj, lăsând în spate Vf. Omu și căldarea superioară a Morarului și promițând Vârfului Bucșoiu că îl vom revedea într-o altă zi...
Intrăm pe Balaur și toată echipa înțelege de unde i se trage (supra)numele. Mai ales întrucât am avut parte de o mare surpriză: un Balaur cu... coada în nori!
Deși există și aici o potecă, noi am încercat, acolo unde s-a putut, să ținem muchia matematică. Doar pentru asta venisem; ca să ne jucăm cu și pe stânci!
Jocul de nori pe creasta vălurită parcă e desprins din filmele chinezești cu eroi și dragoni. Iar noi nu ratăm nici un colț care poate fi parcurs (în condiții de siguranță, bineînțeles!). Iar traseul, acolo unde muchia devine imposibil de parcurs (fie din cauza expunerii, fie din cauza jnepenișului) ocolește creasta când pe o parte, când pe cealaltă, relevând priveliști asupra Văii Bucșoiului și a Văii Morarului, deopotrivă.
Creasta se parcurge în aproximativ 2 h, coborârea clasică fiind spre obârșia Văii Morarului, de unde, într-o altă oră și jumătate de mers alert, am ajuns înapoi la Gura Diham.
Da, în calitate de ghid, pot spune că a fost una dintre cele mai frumoase ture pe care am avut bucuria să le conduc. Dar asta nu numai pentru că traseul e unul spectaculos, nici măcar nu pentru că am avut parte de acel incredibil spectacol de nori. Ci pentru oameni: o echipă pe cinste, care a făcut muntele frumos să fie... de poveste!
Ilinca Stoenică, lider montan internațional
27.03.2020
Foto: Cipriana Anghel, Diana Coman