Muntii Fagaras - Creasta Piscu Negru - Mesteacanu

Prima drumetie din an a inceput in muntii Fagaras si am avut ca obiectiv parcurgerea traseului de creasta dintre varful Piscu Negru si varful Mesteacanu. Am pornit in dimineata zilei de 3 ianuarie 2022 din zona Piscu Negru (parcarea de vis-a-vis de Vila Balea) urmand poteca marcata cu Cruce Albastra ce avea sa ma scoata dupa numai o ora si 20 de minute la stana Piscu Negru, aflata chiar la marginea padurii de brazi, intr-o liniste deplina. M-am bucurat de caldura si sunetul focului dar si de ninsoarea ce incepuse sa cada peste coliba inainte de a ma pune la somn pe un prici de lemn. Dimineata m-a trezit soarele si cateva pasari care ciripeau in brazii de langa stana. Dupa ceai si mic dejun am inceput sa urc spre golul alpin de deasupra padurii de brazi, ocolind la inceput o parte din padure unde zapada era apoasa ca mai apoi sa intru pe traseul de iarna ce avea sa ma scoata intr-un peisaj magic cu creste albe, semete ce se ridicau spre cerul albastru lasandu-mi mintea goala pentru cateva secunde. Urcusul, desi sustinut si pe alocuri cu zapada viscolita, l-am parcurs in proportie de 90% pe zapada inghetata, urcand bine la coltari. Ajuns pe varf, m-a intampinat vantul cu rafale ce carau mici globulete de zapada ce isi faceau loc printre ochelari pentru a-mi cunoaste ochii. Nu am zabovit prea mult si m-am retras sub portiunea de creasta pentru a ma feri de vant si a bea linistit un ceai cald din termos. Am pornit pe bucata de creasta ce leaga cele doua varfuri si am ajuns pe Mesteacanu chiar cand soarele isi scosese pensulele pentru a picta cerul si viata. Coborarea spre stana am facut-o de-a dreptul, pe prima coama, ocolind cu grija portiunile de unde zapada o luase la vale formand avalanse de mici dimensiuni. Dupa prima portiune inghetata a urmat cea de-a doua cu zapada apoasa. Am coborat printre brazi si jneapan, pe urme de caprite negre care pareau sa aiba aceeasi directie cu mine. Spre ultima suta de metri urmele noastre s-au despartit, ele spre stanga, eu tot inainte. Am alimentat bidoanele cu apa pentru ceaiul de plante salbatice si am poposit in stana pentru a innopta in a doua noapte. A treia zi a inceput la fel ca si a doua, soare, cald si liniste, multa liniste. Nu am mai auzit pasarelele. M-am uitat spre Vest si am vazut varful Lespezi, ma astepta, aveam sa-mi urmez instinctul si sa merg la intalnire, dar asta in urmatorul episod. Multumesc! Carari cu bucurii in suflet!