Nordica Pietrei Craiului – spre Vârful Ascuțit via Șaua Crăpăturii
În cântecul Imnul Pietrei Craiului există un vers care spune așa: De vrei să știi ce-i stâncă să urci prin Crăpătură, Să treci de Vârful Turnu, Să mângâi stânca dură.
Ei bine exact asta am vrut să facem cu acest circuit ce ne poartă pe traseul: Cabana Curmătura - Șaua Crăpăturii - Vârful Turnu - Vârful Padina Închisă - Vârful Padina Popii - Vârful Ascuțit - Cabana Curmătura.
În ciuda faimei puțin intimidante, Crăpătura nu-i așa de speriat precum se spune.
Pornim dis de dimineață de la Cabana Curmătura pentru a evita cât mai mult posibil soarele arzător care nu are milă de noi acolo sus în creastă unde nu avem niciun loc de umbră.
Răcoarea pădurii ne ușurează urcușul susținut pe poteca bine bătută marcată cu Bandă Galbenă.
Înainte de ajunge la Crăpătură ajungem la un balcon în Șaua Crăpăturii de unde avem o belvedere spre pereții de stâncă abrupți caracteristici Pietrei Craiului.
Cam la o oră de la Curmătura ajungem la baza Crăpăturii – accesul nostru spre creasta Pietrei Craiului.
După ce străbatem o porțiune scurtă de grohotiș urcăm un perete de 3 m înălțime folosindu-ne de clablurile montate.
Apoi ajungem într-un vâlcel și el dotat cu cablu pentru a ne face urcarea mai ușoară și mai sigură.
Urcăm în mare parte aproape vertical și sunt unele porțiuni mai variate care presupune străbaterea unui perete în coastă sau trecerea peste anumite săritori.
Totul este asigurat cu cablu și atâta timp cât nu ne grăbim nu există niciun pericol.
În imagini totul pare mult mai abrupt, mai prăpăstios și mai periculos, dar credeți-ne, la fața locului nu mai pare așa de dificil.
După ce „am scăpat” din Crăpătură ajungem în sfârșit pe creasta Pietrei Craiului unde suntem întâmpinați de foarte mulți jnepeni și o priveliște foarte frumoasă în jur.
La Vârful Turnu (1911 m) se ajunge foarte repede după ieșirea în creastă și este și locul unde facem o pauză puțin mai lungă – timp în care realizăm ce fain a fost să ne cățărăm pe stânca asta!
Creasta Nordică (până la Vârful Ascuțit) nu este atât de tehnică precum următoarea porțiune între Vârful Ascuțit și Vârful La Om.
Așadar nu avem decât să urmăm cărarea de pe creastă: uneori pe creasta matematică și alteori pe o cărare care coboară și ocolește printr-o parte creasta matematică.
Ajungem la Șaua Padinei Închise (1935 m) care reprezintă prima opțiune de coborâre din creastă spre Cabana Curmătura pe marcaj Bandă Albastră.
Noi continuăm însă înainte pe creastă, urcând și coborând printre jnepeni.
SFAT: O zi toridă de vară e cumplită pe această creastă pentru că soarele se reflectă de stânca albă care se și încălzesc și te simți ca într-un cuptor, așa că vă îndemnăm să aveți multă apă la voi – cel puțin 3L/pers. Pe creastă nu există izvor și nici loc de umbră.
Ajungem la Vârful Ascuțit (2150 m) cam epuizați după două ore de la Vârful Turnu.
Aici există și un refugiu, dar mai important e locul în care facem o pauză mai lungă și locul în care părăsim creasta pentru a ne întoarce la Cabana Curmătura pe marcaj Triunghi Albastru.
Inițial coborârea din creastă se desfășoară pe o potecă în mare parte de pământ care coboară în serpentine și e destul de ok.
Apoi urmează un pasaj, un fel de vâlcel în stâncă, dotat cu lanțuri – de altfel singura porțiune mai dificilă dpdv. tehnic.
După acest pasaj urmează greul: grohotiș până la intrarea în pădure.
Grohotiș din acela instabil, unde trebuie să fii atent la fiecare mișcare pentru a nu te trezi pe jos.
Și abrupt și grohotiș = combinație nefericită.
Odată ajunși în pădure, pe potecă normală, revenim la cotele normale de entuziasm și fericire și suntem mândri de traseul extrem de interesant pe care l-am parcurs.
La două ore de la începutul coborârii din creastă suntem la Cabana Curmătura.
Articol de Amazing Romania. Citește și articolul original.