Padina-Șaua Strunga-Drumul Grănicerilor-Valea Obârșiei-Padina

În cele ce urmează o să vă prezint un traseu mai puțin umblat din Bucegi, dar care are multe locuri minunate de arătat și care nu este dificil din punct de vedere tehnic!
 Saua Strunga

În cele ce urmează o să vă prezint un traseu mai puțin umblat din Bucegi, dar care are multe locuri minunate de arătat și care nu este dificil din punct de vedere tehnic!

Padina - Șaua Strunga - Drumul Grănicerilor - Valea Obârșiei - Padina

 

Șaua Strunga este un nod important în Bucegi, de unde poți alege următoarele trasee:

 

– Fundățica prin Curmătura Fiarelor – 4 ore 30 minute, pe bandă roșie

– Satul Simon prin Poiana Guțanu – 5 ore, pe bandă roșie

– Comuna Moieciu de Sus – 4 ore, pe cruce roșie

– Vârful Omu – 5 ore, pe bandă roșie (traseu dificil iarna)

– Cabana Leaota – 8 ore 30 minute, pe bandă roșie (traseu dificil iarna)

– Cabana Padina – 45 minute, pe bandă roșie

 

Pe acest traseu o să aveți parte de o expoziție nemărginită de stânci sculptate de vânt de-a lungul anilor, de parcă totul ar fi fost realizat de un artist celebru!

Din Șaua Strunga am continuat pe Drumul Grănicerilor pentru a ajunge pe Valea Obârșiei ca mai apoi să coborâm spre Padina

Din acest punct ai o largă privelişte asupra Pietrei Craiului şi Masivului Iezer-Păpuşa.

Valea Obârşiei este o vale de origine glaciară, formată din două căldări, una inferioară şi una superioară, despărţite una de alta printr-un prag, loc în care s-a format cascada. Din acest loc izvorăşte râul Ialomiţa. De-o parte şi de alta, cascada primeşte o serie de torente de înclinaţie mare, care dau versantelor Obârşiei şi Doamnelor înfăţişarea de mici abrupturi.

În mod normal poteca se situează puțin mai jos de creastă, mergând paralel cu aceasta, dar eu vă recomand cu căldură să vă apropiați de creastă deoarece peisajul este spectaculos!

Pe traseu am fost întâmpinați de o turmă de oi ce se bucura de vremea frumoasă și de iarba proaspăt ieșită de sub zăpadă.

Poteca coboară pe sub imensul bloc de calcare, cunoscut ca „Mecetul Turcesc”, în căldarea superioară a Văii Obârșia.

Din acest punct poteca șerpuiește pe firul văii, prin pajiști cu iarbă înflorită până deasupra „Cascadei Obârșia”, însoțită  de cele două pârâiașe, „Valea Cotlonului” și „Valea Bisericii”. Ambele incep de la Mecetul Turcesc și se unesc în pârâul Obârșia.

Acest pârâu a dat și numele munților din stânga sa, Colții Obârșiei (2.480 de metri) și Obârșia (2.403 metri).

Curgând domol, la umbra Culmei Doamnelor, din dreapta sa, pârâul Obârșia se învolburează brusc în fața unui prag de piatră pe care îl sare zgomotos și spectaculos, formând Cascada Obârșia Ialomiței.

Există și o legendă despre acest loc, care spune că din acest loc, Dacii își aruncau copiii născuți cu handicap.

Urcând deasupra Mecetului, pe culme, începe Drumul Grănicerilor, vechea potecă de graniță dintre Vechiul Regat și Transilvania.

Până în acest punct am fost singuri pe traseu, dar când am ajuns la crucea de lemn de pe creastă am întâlnit trei băieți care veneau din sens opus și coborau către Padina. Aici am făcut și noi o scurtă pauză de ceai cald și câteva fotografii, iar apoi am continuat traseul.

Din acest punct, conform indicatorului (triunghi roșu) mai aveam 2 ore până la Hotelul Pesterea.

Cea mai spectaculoasă este Cascada „Obârșia Ialomiței”, cea mai înaltă cascadă din Carpații Meridionali și a doua de pe suprafața României în cea ce privește înăltimea căderii de apă, de peste 100 de metri. Cascada „Obârșia Ialomiței” este situată în Valea cu același nume, în apropierea Vârfului Omu.

De aici am început coborârea pe Valea Obârșiei, o valea foarte frumoasă și foarte ușor de coborât.

Cu cât coboram mai mult, cu atât debitul izvorului creștea, iar micile cascade ne încântau privirea!

Nu citisem despre această peșteră imensă, dar am rămas uimiți când am dat peste ea în traseul nostru de coborâre. Noi nu am intrat în interior, dar și din afară arată spectaculos!

Am intrat pe curbă de nivel, urmărind poteca care se îndreaptă către pădure, de aici peisajul spectaculos începe să dispară.

Că să schimbăm puțin peisajul și să ne bucurăm mai mult de traseu, din pădure am căutat firul apei și am ajuns în Cheile Urșilor!

Odată ajunși în aceste chei, peisajul anost a dispărut complet, deoarece stâncile înalte și albe se oglindesc perfect în apa verde, transformâdu-se astfel într-un peisaj idilic.

Mai mult, traseul prin aceste chei te va face să îți pui și mintea la contribuție, dar și picioarele, deoarece ești obligat să traversezi de pe o parte pe alta râul, sărind de pe un bolovan pe altul!

 

Traseul din Cheile Urșilor se termină la Mănăstirea și Peștera Ialomiței, dacă doriți puteți să le vizitați și după să continuați traseul către Padina.

 

Gasiti aici articolul complet: Șaua Strunga-Drumul Grănicerilor-Valea Obârșiei