PIATRA SECUIULUI | Rimetea | Muntii Trascăului

Ca de obicei planul era sa merg in alta parte! Era vorba de vreo 4-5 zile in Mehedinți-Cernei, dar am mai întrebat pe ici-colo și nimeni nu era hotărât, dar a venit idea de la un prieten sa mergem in Apuseni ca este mai aproape. Ok, Apuseni, dar ce sa facem? Erau niște idei dar nicidecum pe unde era sa merg eu. Într-un final am rămas singur și acum nici eu nu prea mai eram convins. Am zis sa fac bagajele și voi vedea dimineața când ma trezesc după o cafea ce voi face. Vroiam sa ajung la Scărița Belioara și ce o mai găsi sa fac in alta zi prin apropiere, dar dacă nu plec oricum fac ceva mai aproape prin Hasmas. Dimineta cu chiu, cu vai am ieșit pe usa casei si dacă era sa îmi schimb idea ma opream sa parcurg Cheile Bicajeluilui. Am trecut de Podul Ungurilor( unde începe traseul din Cheile Bicajelului) si la Lacul Rosu era ultima șansa de întoarcere. S-a decis Apuseni, merg intr-o scurta drumeție prin Cheile Valisoarei și după am timp sa ajung sa pun cortul si sa filmez ceva prin cătunul Dumești unde vroiam sa innoptez. Pe drum am mai sunat prietenii, printre care cineva din Cluj care m-a sfătuit sa merg mai degrabă pe Piatra Secuiului ca este mai frumos. Deși mai avusesem o tentativa in trecut, dar din fotografiile/video-uri vazute pe net nu se merita efortul/distanta. Dar acum am schimbat planul și destinatia spre Rimetea/ Piatra Secuiului nehotărât din nou pt ca acest traseu era sa fie mai lung cu ce imi propusesem eu și vroiam sa pun cortul pe timp de zi in Dumești. Ajuns in Rimetea, in stanga se vedea Piatra Secuiului impunătoare și nu ma așteptasem sa fie așa de impresionanta de la fata locului. Câteodată fotografiile sau videourile nu redau splendoarea locului si trebuie sa vezi cu ochii tai. Sa nu ma mai lungesc, am luat marcajul cu cruce albastra, am ajuns le varf si am coborât pe banda rosie. A fost o tura de la care nu așteptam prea mult, cred ca a contribuit și culorile copacilor ce a dat un plus peisajelor.