Varful Ciucas - traseu de iarna din Pasul Bratocea
Adăugat acum 3 ani 2 luni de Florin Plesea.
O tura tare faina pe un vant napraznic si ger de iti inghetau gandurile.
PASUL BRATOCEA - VARFUL CIUCAS - 4H
❚ PASUL BRATOCEA - CULMEA BRATOCEA - 1H 30MIN
❚ CULMEA BRATOCEA - SAUA TIGAILOR - 1H 30MIN
❚ SAUA TIGAILOR -VARFUL CIUCAS - 1H
VARFUL CIUCAS - PASUL BRATOCEA - 3H:15min
❚ VARFUL CIUCAS - SAUA TIGAILOR - 45 MIN
❚ SAUA TIGAILOR - CULMEA BRATOCEA - 1H 15MIN
❚ CULMEA BRATOCEA - PASUL BRATOCEA - 1H 15MIN
A doua zi dupa tura si sunt inca “sub influenta”, a turei ma refer, paharul de vin de pe noptiera e doar un stimulent pentru creativitate. De regula ma hranesc saptamani intregi dintr-o iesire pe munte chiar luni de zile dintr-o tura de pomina, diferenta facand-o elementul de noutate combinat cu vremea, cu oamenii pe care ii ai cu tine sau pe care ii intalnesti pe traseu, cu cat mai multe variabile cu atat mai bine.
La inceputul saptamanii simteam mancarici in talpa (proaspat tatic, neiesit pe munte de mai bine de o luna) asa ca verific prognoza pentru o fereastra de vreme buna in zilele urmatoare, de ceva timp tot sufla vantul prin creste. Tot rasfoind pe Meteoblue vad Duminica o fereastra de vreme buna in Ciucas: 8 ore de soare cu vant 40-70 km/h si 6-7 grade cu minus (real feel minus 17-18)
Incep racolarea, primesc ceva refuzuri si cateva “poate-uri” asa ca merg mai departe si scriu pe toate grupurile si grupuletele “haideti in Ciucas Duminca, e o fereastra de vreme buna”. Ala eu, ala eu… in final primesc un semn de la Cata de pe grupul de alergare care zice ca se baga sigur. Aleluia, it’s on! Sambata da un semn si Ramo care cam bate in retragere: “ Bai, daca ii dati tare mergeti voi ca am ce face in weekend”. Ii spun ca e tura de savurat si nu de alergat, o data, de doua ori, a treia confirmare ca ii dam usor la deal asigura formula de minim 3 care se spune ca e si cea mai sigura pe munte.
Stabilim detaliile, ne intalnim Duminca la 7:00 (puturosii voiau mai tarziu dar am tras de ei…) plecam cu o masina spre Cheia in speranta ca traficul o sa fie bland in varianta asta si la dus si la intors. Prima data in formula asta am vorbit si despicat subiecte incat nici nu ne-am dat seama cand am ajuns, muntomanii au darul asta de a se deschide ca niste carti, mai ales pe drumul de intoarcere (endorfinele ‘or fi de vina, nu stiu…)
Multe masini in Pasul Bratocea, am ajuns destul de tarziu, am plecat la 10:00 in traseu… Cu avant inainte pe banda rosie cu gand sa urcam pe Culmea Bratocea pana pe varf, sa coboram spre Cabana Varful Ciucas si sa ne intoarcem pe sub varf pe cruce rosie pana in Saua Tigailor (sau Tiglailor) si de aici sa ne intoarcem pe acelasi traseu pe care am urcat.
Dupa primele 10 minute ne dam seama ca “e cam groasa”, cum iesim in Poiana Bratocea deja vedem ca putinii nori vin peste creasta de parca ii alearga cineva si vreo 2 corbi ba stau la punct fix ba ii iau rafalele ca pe niste pungi negre in vant.
Deja 2-3 oameni se intorc din traseu. Unul dintre ei da vina pe stirile de la televizor: “au zis astia ca e cald la munte si de-aia am venit”… E clar…mergem mai departe cu tupeu.
Stim ce ne asteapta, suntem bine pregatiti, echipati, planul e sa urcam pana in creasta si sa vedem concret cum sunt conditiile si de acolo decidem daca mergem mai departe.
Ajungem la antena, de acolo printre brazi ne dam seama ca e ceva gheata pe sub zapada asa ca ne punem gherutele. Ajunsi in creasta scot telefonul sa mai fac cateva poze si imi ingheata mana, la ce frumusete e in jur ce mai conteaza cateva 'ace" intepand dosul palmei mai ceva ca un tatuaj. Inainte sa bag mana in manusa suflu ceva caldura si dupa ceva minute incep usor usor sa simt din nou mana.
❚ PASUL BRATOCEA - CULMEA BRATOCEA - 1H 30MIN
Noroc ca mai sunt si zone ferite de vant dincolo de versantul ce ia tot vantul in piept. In schimb in mod normal in zonele astea (de pe versantul opus directiei vantului) zapada e ceva mai instabila insa riscul scazut (nivelul 2) de risc de avalansa semnalat de buletinul nivometeorologic, combinat cu gerul din ziua aia si din ultima saptamana ne face sa inaintam increzatori (desi chiar si la altitudini de 1800-1900 pot avea loc avalanse destul de mari, vezi cazul asta: https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/o-cabana-din-muntii-rodnei-a-fost-.... Totusi a existat o zona care ne-a facut sa traversam ca la carte, pe rand si cu atentie, chiar daca sansele "sa plece" erau mici, era o fata foarte intinsa cu panta de 40-45 de grade expusa sorarelui.
Am traversat atenti parca din bun simt fata de munte dar si ca exercitiu. Ceea ce nu pot sa zic despre un pusti care tropaia in contrapanta in jurul prietenilor lui ca un elefant intr-un magazin de portelan in timp ce pe portiunea aia inca mai era si Ramona, eu urmarind totul asteptand sa treaca ea pana sa incep sa traversez. Le-am atras atentia cand am trecut pe langa ei ceva mai sus dar probabil nu am parut decat un nene enervant, precaut care voia sa para si el cunoscator.
Ii dam la deal si ajungem in Saua Tigailor unde bate puternic vantul si de unde deja vedem Varful Ciucas.
❚ CULMEA BRATOCEA - SAUA TIGAILOR - 1H 30MIN
Ne uitam la ceas, ne facem calculele si ne dam seama ca nu prea avem timp sa facem bucla clasica de sus (de pe varf planul era sa mergem spre Tigai si sa ne intoarcem pe sub ele inapoi in Saua Tigailor). Ramona batea un pic in retragere, se gandea sa ramana in Sa cat timp noi urcam si coboram de pe varf. Doua-trei incurajari si o luam cu totii cu avant pe ultima urcare sanatoasa pana pe Ciucas. Daca tin bine minte, cam intr-o ora eram pe varf, unde vantul batea puternic aducand grade in minus si scazand drastic numarul de poze per persoana.
❚ SAUA TIGAILOR -VARFUL CIUCAS - 1H
Scoteai mana din manusa si in 5 secunde nu o mai simteai. Daca faceai prostia sa razi la poza iti ingheta saliva de-ti facea gura iglu. Dupa 2-3 poze in graba stau totusi 5 min sa simt linistea, zarea si momentul. Usor pe fundal incep sa aud "Flo! Hai! Floo".
Ii dam la vale si la primul adapost stam la un ceai fierbinte carat cu drag, asa de mult imi place sa surprind prietenii cu ceai sau cafea fierbinte, daca se poate la altitudini cat mai mari si pe ger cat mai naprasnic :)
Dupa un sandvis bine meritat ne reluam drumul si la un moment dat depasim un tip care mergea singur, pe care aveam impresia ca l-am mai vazut coborand o data cand noi urcam. Il intreb daca a urcat de doua ori pe varf, imi spune intr-o engleza stalcita "Sorry, I don't understand". Am incercat eu sa fac ceva conversatie dar cred ca fata mea inghetata facea ca engleza mea sa nu fie foarte inteligibila si nici el nu parea ca are chef sa stea la cioace. Noi romanii avem chestia asta cand suntem sus pe munte, chiar de nu ne stim stam la vorba de parca ne cunoastem de-o viata. Depasim si mergem mai departe si ajungem la portiunea mai "tricky" unde ne intalnisem cu puiul de elefant care tropaia pe contrapanta. Traversam tot cu grija, eu primul dupa care colegii de tura in timp ce eu ii urmaresc pe fiecare cum trec unul cate unul, cand, il vad pe strainul solo ca imi face cu mana de la distanta. In timpul asta, ai mei merg mai departe crezand ca ii urmez. Din semne strainul solo ma intreaba daca pot sa il urmaresc si pe el cat traverseaza (in caz ca aluneca sau il matura zapada sa vad unde ajunge si daca il putem ajuta). Cu drag si cu simt de raspundere ma uit cum trece in siguranta, ajunge in dreptul meu si imi multumeste scurt. Jos palaria pentru precautie si spiritul de om de munte.
Incerc sa ii ajung pe ai mei din urma si incep sa imi dau seama de ce strainul solo merge singur iarna desi clar nu e recomandat, sa fii tu cu tine in conditiile alea, ascultandu-ti respiratia cu fiecare pas facut prin zapada si cu vantul din spate care spulbera cristale pe langa tine, e ceva magistral. Dar uite ca se poate sa savurezi momente de genul asta si daca pleci in grup :)
Imi ajung din urma prietenii si mergem umar la umar in liniste cativa pasi buni. Ramo imi spune la un moment dat "imi pusesem in gand in Saua Tigailor ca daca reusesc sa ajung in varf imi dau demisia de la job si daca nu ajung raman la locul de muncă actual" (tocmai ce primise o oferta foarte buna de curand si cantarea optiunile :). Pentru unii din noi a ajunge pe un varf poate avea o miza la care nimeni nu se asteapta sau pe care nimeni nu o cunoaste...
Apropo de savurat, spre finalul coborarii ne intalnim cu 2 baieti bine echipati care credem noi ca urcau sa prinda apusul pe varf ca apoi sa coboare spre Cabana Ciucas sa inopteze. O idee f buna, trebuie pusa in aplicare in viitorul apropiat :)
La intrarea in padure soarele batea de apus in niste brazi semeti.
La putin timp ajungem la antene, prilej pt Ramona sa scape de gherute (de acolo intram pe un drum forestier). Eu si Cata le pastram, nu ne incomodau. Nu face Ramo 10 pasi ca o vad cu cracii-n sus ca intr-o secventa rupta din Stan si Bran. Ce inseamna sa te inveti cu stabilitatea pe care ti-o dau ghearele/ coltarii... :)
In putin timp ajungem si la masina in Pasul Bratocea, deschid masina, dau drumul la o melodie chill si mustesc in experienta zilei in timp ce ma dezechipez pentru drumul spre Bucuresti.
De vreo luna tot incerc sa termin povestirea asta cu convingerea ca daca nu pun repede la cald pe foaie toate cele intamplate in tura o sa le uit. La un moment dat in primele zile dupa ce apucasem sa scriu doar cateva randuri chiar am vrut sa renunt din cauza asta, dar se pare ca amintirile turelor raman cu noi muuult timp acolo in sertare, trebuie doar sa le deschizi :)