Traseul 25 TR este traseul ce vizitează obiective de interes ca: Vf. Elisabeta, Vf. Ciorici, Grota cu Aburi și Grota Haiducilor. Este un traseu destul de solicitant, cu peste 1500 m diferențe de nivel, în cca 5 - 6 h de drumeție, traversând o zonă dificilă (Cracul lui Arendaşu). Iarna, nerecomandat, în funcție de cantitatea și calitatea zăpezii.
Pornim din staţiunea Băile Herculane, alături de PG (traseul 26), pe un drum de căruţă care urcă pe Valea Mare, ajunge pe Platoul Coronini, depășește niște grădini și trece pe lângă Izvorul Coronini. Ajungem la un loc de popas unde poteca TR se deprinde pe Cracul lui Arendaşu, urcând pieptiș pe versant până la poteca de creastă ce vine de la Gara Herculane, marcată BR (traseul 37) care ne conduce în Poiana cu Peri (769 m).
Din acest loc începe coborârea spre Hotel Roman, cu priveliști ample ce încununează ascensiunea. Trecem de izvorul Elisabeta, apoi ajungem pe vârful Elisabeta (629 m), amenajat cu foișor (Foișorul Roșu (Elisabeta). De aici ni se deschide o panoramă fermecătoare spre Valea Cernei și stațiunea Băile Herculane, completată de abrupturile Munţilor Mehedinţi, arealul preferat al pinului negru de Banat.
În continuare poteca ne coboară pe Vf. Ciorici (413 m), la un punct de belvedere (Foişorul Ciorici) cu o bună perspectivă spre abruptul Munților Șușcu (1198 m) și Hurcu (1088 m) din Munții Mehedinți. Putem coborî la Grota cu Aburi, o micuță peșteră de doar 14 m lungime, cu aburi fierbinți ce ies prin crăpături de la un izvor termal aflat în capătul grotei. Datorită emanațiilor de sulf, pe pereții grotei întâlnim philonotis schliephackei, un mușchi care se găsește doar aici. Aerul cald din peșteră ajută la formarea unor stalactite gelatinoase de câțiva cm grosime, însă mirosul puternic de sufl ne face să strâmbăm puțin din nas.
Până la drumul asfaltat de lângă Hotel Roman, mai trecem și pe la Grota Haiducilor, cea mai accesibilă grotă din zonă. Aici s-au găsit dovezi ale prezenței omului încă din epoca focului, iar pe vremea Imperiului Roman, aici era ascunzătoarea tâlharilor, cu monede și tezaure romane. Din acest motiv, grota poartă și numele de Peștera Hoților.
14MN25: Băile Herculane - Hotel Roman
Comentarii
Mulțumesc pentru descriere.
Tot caut să aflu la ce se referă "Cracul Arendașului". După ieșirea din Platoul Coronini, poteca o ia printre curțile oamenilor fiind la propriu doar o cărare de 50cm mărginită de garduri ale curților oamenilor. Noi am avut noroc și să se audă un nene care cânta la fluier. După ce intrii pe această porțiune de potecă, ajungi la Izvorul Coronini (e fix în potecă) și mai apoi continui traseul pe valea unui râu a cărui apă e captată din loc în loc și ai acces la apă potabilă pe primul sfert din traseu. Poteca urcă lin și prietenos până ajunge la un punct de belvedere, unde sunt amenajate o masă cu băncuțe și de unde chiar se vede tare fain, pe sub crengile copacilor: stațiunea Băile Herculane. Tot aici este un indicator care arată poteca spre Izvorul lui Munk, plus Foișorul Roșu sau poteca ce duce până în traseul de creastă (traseul de creastă e marcat cu bandă roșie).
Urcușul este susținut și destul de înșelător pentru că sunt vreo 3 locuri unde ai senzația că ai ajuns într-un vârf și gata trebuie să dai de poteca semn bandă roșie. Ei bine, nu... trebuie să tot urci și da, după circa 45 de minute de urcuș susținut prin pădure, dai de traseul de creastă (tot prin pădure, marcaj Bandă Roșie).
Din momentul intersectării potecii cu Bandă Roșie, mergem după acest marcaj la dreapta, încă vreo 20 de minute până ieșim în Poiana cu Peri (unde nu am întâlnit decât foarte mulți corcoduși, pruni, dar niciun păr). Atenție că aici poți rata cu totul reintrarea în traseul marcat cu triunghi albastru (pentru mers înapoi în Băile Herculane, la Hotel Roman) sau bandă roșie (de ceastă). Poiana cu Peri este un loc cu iarbă - pășune înaltă, mulți arbuști și corcoduși sau pruni și e foarte lesne să pierzi poteca pentru că acolo nu e niciun marcaj. Niciunul. Noi am ținut cărarea prin iarba înaltă, având mereu în dreapta pădurea, o pădure foarte tânără, mult puiet de fag, multe desișuri.
Apoi am pornit înapoi spre Băile Herculane, pe lângă Izvorul Elisabeta, marcaj cu triunghi roșu.
Surpriza cea mai plăcută a fost faptul că la circa 20 de minute de coborâre de la Poiana cu Peri (de acolo drumul înapoi este doar coborâre), am găsit un refugiu tare fain. Nu apare menționat nicăieri, nu e nici la voi pe hartă, nu e un miraj, chiar este acolo un refugiu.
În rest, poteca deși avea multe marcaje, multe sunt confuze, căci unele vechi au fost acoperite cu un gri, dar necazul este că nu e deloc îngrijită: sunt foarte mulți arbori căzuți, pe care trebuie să-i ocolești (riscând să pierzi timp recăutând marcajul) sau pe care trebuie să-i escaladezi ceea ce sună fain la o tură de 1 oră dar nu la un drum lung.
Traseul e tare fain cu multe puncte de belvedere asupra Munților Cernei.
Vă rog, dacă aveți răspubsuri pentru cele 2 curiozități ale mele:
1. Ce anume este Cracul Arendașului (de unde vine denumirea)?
2. Ce este cu acel refugiu (al cui este, cibe l-a făcut, de când) aflat pe traseul de la Poiana cu Peri înspre Foișorul Roșu?
Mulțumesc.