Traseul 5 TA face un tur cuprinzător la poalele versantului vestic al Craiului, între Cabana Plaiul Foii și Marele Grohotiș, apoi traversează creasta prin Șaua Funduri spre Șaua Vlădușca (“La Table”), un itinerariu solicitant cu peste 2000 m diferențe de nivel. Iarna porțiunea de urcat în creastă nu este recomandată, fiind un sector “închis”.
Despre măreția Pietrei Craiului e greu să vorbești în cuvinte. Această “lamă” tăioasă și abruptă de roci sedimentare, în special roci calcaroase, lungă de aproximativ 20 Km, cu pereți verticali, înalți de 400–650 m, face din Piatra Craiului un colos al naturii, dar în același timp un obiectiv greu de atins, de către drumeții mai puțin antrenați. Traseul de față este recomandat celor experimentați, cu echipament adecvat și bine antrenați. Poteca integrală se parcurge doar în perioada caldă. Traseul este ușor până în șaua Tămășel, apoi este tot mai abrupt și expus spre Șaua Funduri. Coborârea finală până La Table nu pune probleme.
Este unul dintre cele mai frumoase trasee, un spectacol fără egal, desfășurat la baza versantului vestic, într-o zonă plină de evenimente carstice: Umerii Pietrei Craiului, Marele Grohotiș, peștera și Cerdacul Stanciului, sunt cele mai importante dintre acestea.
Traseul străbate drumul auto Bârsa Tămaşului, alături de marcajele BR (traseul 1) - ce urcă în creastă pe „La Lanţuri”, BA (traseul 3) - ce urcă pe Culmea Tămașului și TR (traseul 4) - legătura cu Cabana Dragoş Băjan. Urcăm prin pădurea de foioase de pe Plaiul Mare spre Curmătura Foii și mai departe pe sub Curmătura Oţețelea (cu izvor). În capătul Poienii Tămăşel întâlnim la dreapta poteca PG (traseul 34) - spre cabana Garofiţa Pietrei Craiului, variantă de retragere din traseu la nevoie.
Aici facem brusc stânga, însoțiți de marcajele BR (traseul 35). Coborâm în Şaua Tămăşel (1540 m) având în faţă impunătorul tablou alpin al Umerilor Pietrei Craiului, cu pereții abrupți de stâncărie. Putem admira în voie și Munții Iezer-Păpușa. Continuăm pe curbă de nivel prin pădure, apoi coborâm la dreapta în partea superioară a Văii Seci a Tămăşelului, unde până vara târziu, se păstrează urme ale limbii de gheaţă din timpul iernii.
De-aici urcăm pe grohotiş, în serpentine strânse până sub perete şi apoi prin pădure până sub Vârful Lăncii (Colţul Carugelor), la intrarea în Marele Grohotiş, cel mai important fenomen carstic (eroziune a calcarului de către apă) din Carpați și cea mai mare formaţiune de acest gen din România.
E destul de greu de crezut că acum aproape 30 mil. de ani, aici era mediu marin, iar vieţuitoarele acvatice – corali, scoici etc – au devenit sedimente, dând naștere acestui peisaj. Hojdu Mare, cum mai este cunoscut, Marele Grohotiş, este o pânză de pietre sub forma unei văi abrupte, având o lungime de aprox. 4 km. Marele Grohotiş are şi alte mici surprize încântătoare pentru turişti. Este vorba despre o floare rară, garofiţa de munte, care nu creşte decât în Piatra Craiului. Craiul adăposteşte şi specii rare de fluturi, nu mai puţin de 216, dintre care câteva zeci trăiesc doar aici
La capătul Marelui Grohotiş ieşim pe un brâu înierbat şi după cca. 250 m ajungem la intrarea în Peştera Stanciului, care este închisă pentru conservare. Mai în faţă avem pe partea stângă Cerdacul Stanciului, o imensă arcadă cu un bolovan imens sub ea. Cerdacul Stanciului a fost declarat monument al naturii. Numele i se trage de la haiducul Bratu Stanciu care obişnuia să se ascundă prin aceste locuri. Arcada de proporţii reprezenta odată intrarea într-o peşteră, al cărei plafon însă, s-a prăbuşit.
Continuăm pe Muchia Roşie în care este una din renumitele „Mori ale Dracului”, până în punctul La Prepeleag, unde întâlnim varianta CR (traseul 9) - legătura cu Crucea Grănicerului și Dragoș Băjan. De aici ne aşteaptă 200 m diferenţă de nivel de urcat pe grohotiş instabil, traversând două hornuri înguste echipate cu lanțuri, apoi pe muchie până la stâlpul din creastă (1935 m), unde întâlnim traseul de creastă PR (traseul 20) şi varianta CG (traseul 25) - spre refugiul Funduri.
Coborâm scurt pe creastă spre sud până în Şaua Funduri, apoi începem coborârea pe pantele MUntelui Funduri, în câteva serpentine largi, însoțiți de marcajul PR (traseul 16). După alți 100 de m diferenţă de nivel, ieşim în Poiana Funduri, de unde continuăm prin pădure, pe o pantă mai lină până la intersecţia La Table.
Comentarii