Traseul nr. 5 PA este principala modalitate de a ajunge la Tăul Zânelor plecând din zona lacului Colibiţa. Este un traseu relativ ușor, dar avem totuși peste 500 de m diferență de nivel, în aprox. 4 h de drumeție.
Satul Mița este punct de plecare pentru multe din traseele turistice din zona Lacului Colibiţa, astfel că, din faţa magazinului sătesc, pornim alături de TR (traseul 2), (traseul 3) și TA (traseul 4), pe Valea Colbului. La cca. 1 km, varianta TR spre Şaua Terha (traseul 2) face stânga. După alți cca. 5 km, ne despărțim de marcajul TA (traseul 4) - care urcă pe Bistricioru și părăsim Valea Colbul, la dreapta, în urcare pe Valea Irimie de Jos.
După alți 4.5 km de drum forestier, ajungem la intersecția cu traseul PG (traseul 6), care urcă de la barajul Colibiţa, apoi urmăm o potecă pe lângă un pârâiaș, printr-o pădure deasă de molid până ajungem la poienița de pe malul lacului Tăul Zânelor.
Lacul s-a format în spatele unui val de grohotiș, pornit de pe versantul N al Vârfului Ţiganca, o oază de liniște înconjurată de pădure de molid cu elemente floristice și faună specifică zonelor umede montane. Tăul are o legendă care spune astfel: demult, doi ciobani, Scurtu şi Pasăre, au întâlnit într-o noapte cu Lună Plină, patru zâne care au venit să se plimbe într-o poiană din pădure. Văzând că au fost descoperite, zânele au dăruit ciobanilor un munte unde să-şi hrănească oile (numit azi Chicera lui Pasăre) şi un pârâu unde să le adape (Pârâul Scurtu), primind în schimb promisiunea că aceştia nu vor veni în poiană în nopţile cu Lună Plină. Ciobanii au trădat însă înţelegerea şi într-o noapte s-au ascuns după arbori şi s-au uitat la zânele care alergau goale prin poiană. De furie, zânele au dezlănţuit o furtună puternică, cu tunete şi fulgere, iar muntele s-a prăbușit peste ei. A doua zi, lângă poiana unde odinioară se plimbau zânele, localnicii au găsit un mic lac, pe care l-au botezat Tăul Zânelor.
15MN05: Sat Miţa-Tăul Zânelor
Comentarii