13MN16: Stâna de Vale-P-na Stânişoara-Piatra Tâlharului-Şaua Vărăşoaia

Plecăm din Stâna de Vale spre Izvorul Minunilor pe un drum asfaltat. Imediat după izvor se desprinde spre stânga un drum care urcă prin pădure. Sunt prezente marcajele BA, BG, TR, CA. După o urcare de mai bine de 1 km, într-o poiană drumul coteşte spre dreapta dar marcajele menţin aceeaşi direcţie pe o potecă. Ieşim din pădure în apropierea unei stâne cu un saivan mare, iar în scurt timp întâlnim un stâlp cu mai multe săgeţi, unde întâlnim traseul 13 PG şi unde ne despărţim de traseul 26 BA. De aici continuăm în aceeaşi direcţie pe un drum forestier care trece pe la Cantonul Forestier Muncel, apoi intră în pădure şi coboară destul de abrupt spre Valea Draganului. Aici drumul va trece pârâul prin vad, dar marcajele îl părăsesc spre dreapta pentru a folosi un pod. Ajungem lângă Cantonul Forestier Ciripa, de unde marcajul CA ne părăseşte pe drumul forestier şi ne înscriem în urcare împreună cu marcajul TR. După 1,4 km de urcuş susţinut un stâlp indicator ne invită la o abatere spre Cascada Moara Dracului (traseul 19 PG). Continuăm urcuşul prin pădure pe poteca care urmăreşte culmea şi ieşim într-o poiană mare traversată de stâlpi de marcaj, care are o construcţie din lemn foarte degradată în partea de jos şi un observator de vânătoare (hochstand) în partea de sus. Apoi ne înscriem pe curba de nivel pe un drum care străbate o pădure rară intersectând mai multe pârâiaşe. După ce-l trecem pe ultimul, cel mai mare şi pâlcul de pădure s-a terminat, părăsim drumul (care duce la o stână spre stânga) şi urcăm printr-o păşune fără potecă, dar ghidaţi din nou de stâlpii de marcaj. Întâlnim indicatorul spre Vârful Buteasa (TR), de unde cotim dreapta (SE) şi menţinem această direcţie urmărind stâlpii de marcaj. Ocolim un vârf trecând pe la o stână şi intersectăm mai multe izvoare ce vor forma Valea Crăciunului, ultimul fiind cel mai viguros (Valea Briţei). În scurt timp întâlnim un pâlc de ienuperi greu de trecut, poteca fiind invadată de aceştia. Deşi are doar 400 m, acest pasaj ne va lua destul de mult timp şi efort. Scăpaţi de acest calvar, ieşim la un drumeag care în scurt timp poposeşte la panoul informativ (cu legendă) de lângă Piatra Tâlharului, o stâncă izolată foarte pitorească. Folosind o potecuţă marcată cu marcaj dublu (dus-întors) putem urca pe piatră, într-un punct de belvedere. După o pauză binemeritată ne înscriem pe poteca de coborâre spre Poiana Onceasa, printr-o zonă frumoasă cu molizi rari, afine şi tufe de ienuperi. La marginea de NV a poienii întâlnim marcajele CR şi CA, alături de care intrăm în pădure spre NV dar le părăsim după mai puţin de 100 m. Traversăm o porţiune de pădure doborâtă, presărată de doline, apoi ne înscriem pe un parcurs pe marginea pădurii şi ieşim într-o poiană în care descoperim două doline inundate, astfel formând două lacuri mici pline de lintiţă. După o nouă doborâtură de vânt urmează o porţiune de pădure frumoasă, cu muşchi, tufe de afine, pârâiaşe, stânci, semn că ne apropiem de Padiş. Poteca nu este bine definită, dar semnele de marcaj sunt dese. Într-o poiană mare ne bucurăm de privelişte spre sud, în zare distingând chiar silueta vârfului Bihor. Străbatem un nou pâlc de pădure unde întâlnim un drum pe care-l folosim vremelnic, trecem un pârâu puternic (Valea Cuciulata) şi ieşim pe o păşune unde marcajele sunt aplicate pe pietre şi trebuie să fim atenţi la orientare. Din nou un pâlc de pădure ne desparte de altă poiană, unde un stâlp cu săgeţi ne arată că aici era odinioară intersecţia cu marcajul PR, acum desfiinţat. De aici şi până la întâlnirea cu traseele 12 BR şi 1 BA mai străbatem o porţiune de pădure frumoasă, cale de 1,5 km. Mergem alături de marcajul BR (vezi descrierea la traseul 12).