Touristik Label - 307MN01: V. Oltului - Şaua Podragului - Curmătura Lerescu - Cabana Plaiul Foii

Creasta Făgărașului, de la Vest la Est
Traseul 1 Bandă Roșie este traseul de creastă al Munților Făgăraș, o adevărată provocare, însumând cca. 80 de km de poteci, la mare altitudine, cu mari diferențe de nivel. Creasta Munților Făgăraș este străbătută de obicei în 5-6 zile de drumeție, timp ce poate suporta modificări în funcție de starea vremii, condiția fizică a drumețului, echipamentul și greutatea echipamentului. Dincolo de performanța sportivă, timpul petrecut vreme de câteva zile la peste 2.000 m, oferă perspective extraordinare asupra peisajului alpin, cu căldările glaciare, văile și culmile ce se desprind din creastă, vârfurile falnice ce răzbesc în văzduhuri, completat de efectul ionizării puternice, cu beneficii asupra organismului.
0

Trail Details [ro]

Dificultate
dificil
Distanţă
92,70km
Durată
~44:00h
Urcare
7200m
Coborâre
6730m

Galerie

Tabs

Indicaţii de orientare

Din drumul european E81 de pe Valea Oltului în direcţia Sibiu-Vâlcea, după localitatea Boiţa, înainte de intrarea în Lazaret, la limita dintre judeţele Sibiu şi Vâlcea, există un pod care traversează răul Olt spre est. Trecem podul şi continuăm spre nord pe drumul de pământ încă aproximativ 1,5 km până ajungem la un pod CFR. Din acest punct, apare marcajul BR. Trecem calea ferată şi intrăm în pădure spre est, urcând spre culme pe o potecă puţin vizibilă dar bine marcată. Trecem printr-o poiană unde intersectăm un drum forestier. În general, poteca ţine linia culmii prin pădure. Urcăm susţinut şi înainte de un prim vârf, Vf. Bulzului, traversăm pe versantul NV pe curbă de nivel ascendentă mai multe vârfuri şi ieşim într-o şa unde se află şi o poiană largă. Traversăm din nou spre NV prin pădure, intersectăm un picior care urcă dinspre vest şi îl urmăm până ajungem într-o zonă de gol alpin care oferă o frumoasă perspectivă a Făgăraşului spre est şi a Munţilor Lotrului spre vest. Traversăm o scurtă porţiune tot pe versantul nordic şi ieşim din pădure într-o poiană, aproape de zona de gol alpin. Versantul sudic este abrupt şi stâncos, iar cel nordic este împădurit şi mai domol. De aici, traseul urmează linia crestei prin golul alpin, trece de un prim vârf, Chica Pietrelor, intersectează o potecă ce coboară către Turnu Roşu, marcată cu un stâlp indicator. Traversăm un alt vârf tot pe versantul nordic şi ajungem într-o şa largă, de unde traseul spre Zănoaga Câinenilor continuă spre sud. După câteva sute de metri, într-o zona largă, traseul spre Grebleşti se bifurcă spre sud. Trecem peste Vf. Tătaru şi coborâm în Şaua Apa Cumpănită, unde există şi un izvor. Pe partea sudică, există o mică cabană, un refugiu la 200 m de potecă. Creasta continuă spre est cu mici urcări şi coborâri, trecem printr-o zonă cu lespezi mari de stâncă împrăştiate pe creastă. După ce trecem această zonă, traseul de coborâre spre Suru se bifurcă spre nord, peste Culmea Moaşei. Urcăm spre Vf. Cocoriciu şi ajungem în Curmătura Surului, de unde se poate coborî spre Cabana Suru prin Căldarea Găvanului. Din Curmătura Surului, traversăm pe curbă de nivel până în Curmătura Roşiilor sau Şaua Budislavu, de unde urcăm susţinut până pe Vf. Budislavu, iar apoi urmează o coborâre uşoară până în Portiţa Avrigului, de unde coborâm până la Lacul Avrig. De la lacul Avrig, se poate coborî către Cabana Bârcaciu pe Valea Avrigului. BR urcă, traversând versantul nordic abrupt al Vf. Ciortea către şaua Gârbovei, traseul fiind pe alocuri expus şi dificil, mai ales în condiţii meteo nefavorabile. De aici, se poate coborî către Cabana Bârcaciu, în traversare pe sub Vf. Scara şi apoi pe piciorul Scării. Traversăm pe sub Vf. Gârbova pe versantul sudic până în şaua largă care precede o urcare lungă şi în trepte către Vf. Scara. De aici, coborâm pe creasta care pe alocuri devine mai îngustă, până în Şaua Puha, unde se află şi un refugiu salvamont. De aici, se poate coborî spre Cabana Bârcaciu prin Căldarea Puha sau spre Cabana Negoiu prin Căldarea Şerbotei. Se poate coborî şi către satul Sălătrucu, spre sud, prin Valea Topologului. Urcăm şi traversăm cele două vârfuri Mâzgavu şi coborâm într-un platou larg, de unde se urcă spre Vf. Şerbota. Se poate coborî către Cabana Negoiu pe muchia Şerbotei. Spre est, se deschide un peisaj impresionant cu una din cele mai accidentate şi sălbatice porţiuni de creastă din Făgăraş, Custura Sărăţii şi Vf. Negoiu. Coborâm pe creasta îngustă şi abruptă, zonele mai expuse fiind echipate cu lanţuri. După o scurtă porţiune orizontală, trecem pe versantul nordic, unde după mai multe suişuri şi coborâşuri echipate cu lanţuri şi cabluri ajungem iarăşi în creastă, parcurgem o scurtă zonă mai uşoară, după care urmează o urcare abruptă către un vârf proeminent, echipat cu lanţuri. După o scurtă traversare spre nord, ajungem în Şaua Cleopatra. Zona expusă şi dificilă a Custurii Sărăţii se poate ocolii de pe Vf. Şerbota pe traseul marcat cu BG: coborâm un vâlcel înclinat până în Căldarea Pietroasă, pe care o traversăm spre est. Intersectăm traseul TR, urcăm susţinut pe marginea unui pârâu, pe alocuri urcuşul fiind expus şi înclinat. Traseul BG se termină în Şaua Cleopatra. De aici, se poate coborî către Cabana Negoiu pe valea Sărăţii (TA) sau către Sălătrucu pe valea Topologului (TR). Urcăm susţinut către Vârful Negoiu, al doilea vârf că şi înălţime din România. Coborâm pe lângă creastă până la o bifurcaţie, de unde putem coborî spre sud şi ocolim Vârful dintre Strungi şi abrupturile lui prin Şaua Doamnei. Spre nord se află Strunga Dracului, un horn abrupt şi dificil, echipat cu lanţuri. Varianta prin Strunga Dracului este închisă datorită pericolului mare de prăbuşiri de pietre şi a faptului că protecţiile cu care era echipat traseul au fost distruse de căderile masive de pietre din zonă. Noi coborâm pe traseul BG, spre sud, la început în coborâre accentuată, apoi traversăm spre est până în Căldarea Berbecilor, de unde urcăm înapoi în creastă în Strunga Doamnei. Strunga Doamnei este echipată cu lanţuri pe prima porţiune mai dificilă. Ambele trasee se intersectează în căldarea nordică de sub Vf. Negoiu. De aici, se poate traversa către Cabana Negoiu prin Strunga Ciobanului. Continuăm către est şi coborâm spre Lacul Călţun, trecând prin Portiţa Călţunului. La Lacul Călţun se află vechiul Refugiu Călţun, noul refugiu fiind amplasat pe un mic prag spre NE. De la lac, se poate coborî pe valea pârâului Călţun până la drumul Transfăgărăşan, la Piscul Negru, sau se poate traversa prin valea pârâului Paltinului către ieşirea sudică a tunelului Transfăgărăşanului, în apropierea Cabanei Salvamont cota 2000. De la Călţun, urcăm prelung şi susţinut către Vf. Laiţa, aflat spre NE. Coborâm în Şaua Lăiţel şi traversăm o zonă dificilă, echipată cu lanţuri şi cabluri. Ocolim pe la sud Vf. Laiţa şi intrăm scurt pe versantul nordic, pe unde ocolim o scurtă porţiune accidentată. De aici, urmează o traversare expusă prin sud, pe sub custura Turnului Paltinului. Urcăm printr-o zonă pietroasă şi ajungem într-un paltou înalt la sud de Vf. Paltinu. De aici, putem coborî către Bâlea Lac sau putem continua traversarea traseului de creastă principală peste Creasta Bâlei şi peste Vf. Iezerul Caprei. Din acestă zonă, se poate coborî către sud, pe un vâlcel abrupt şi umed, către ieşirea sudică a tunelului Transfăgărăşan. De la Bâlea Lac, urcăm susţinut spre est către Şaua Capra. Din şa, se poate urca spre N-NE către Vf. Vânătoarea lui Buteanu. Din şa, coborâm la Lacul Capra, unde se află un monument al alpiniştilor. De aici, se poate coborî către SE, spre drumul Transfăgărăşan şi către SV, prin Moara Dracilor, spre Cabana Salvamont de la cota 2000. De la lac, coborâm spre est în căldarea suspendată de sub creasta Arpăşel, continuăm în traversare pe sub Creasta Arpăşel-Vârtopel. Urcăm pe un picior înierbat până în creasta principală, în Fereastra Zmeilor. De aici, se poate coborî spre NE şi traversa direct spre Cabana Podragu, prin căldările nordice, pe la Lacul Podrăgel. Continuăm pe creasta îngustă şi accidentată, pe o porţiune expusă, echipată în zonele periculoase cu cabluri şi lanţuri. Acesta este un sector dificil, numit "La trei paşi de moarte". Traversăm pe versantul nordic, pe sub Vf. Arpaşu Mic, coborâm într-o căldare mică, de unde urcăm iar în creastă spre locul numit "parul de fier", într-o zonă în care creasta se îngustează. Urcăm pe Vârful Arpaşu Mare, de unde traversăm creasta care îl leagă de Vf. Mircii. De aici, coborâm pe un picior până la Lacul Mircii, trecem pe lângă ruinele unui refugiu distrus de avalanşe şi continuăm în traversare pe versantul sudic al Vf. Podragu, până în Şaua Podragului. Din Şaua Podragului, se poate coborî spre sud către Valea Buda, până la drumul Transfăgărăşan. Tot de aici, se poate coborî spre nord către Cabana Podragu. În continuare, traseul urmăreşte creasta, în general în traversare pe versantul sudic al acesteia. Ajungem într-o zonă în care creasta se îngustează, Şaua Orzănele, de unde urcăm susţinut către Vf. Viştea Mare, al treilea vârf că înălţime din România. Din Şaua Orzănele, se poate coborî către Valea Buda, până la drumul Transfăgărăşan. Dacă continuăm 30 minute de pe Vf. Viştea Mare, se poate parcurge spre sud custura care culminează cu cel mai înalt vârf din România, Vf. Moldoveanu. De pe vârful Moldoveanu, putem continuă către sud, de unde există mai multe trasee care coboară către Valea Rea, Valea Buda sau pe culmile sudice Coastele Mari şi Scărişoara. De pe Vf. Viştea Mare, continuăm spre est şi coborâm până în Şaua Viştea, unde se află amplasat Refugiul Salvamont. Din Şaua Viştea, traseul continuă peste Vf. Hârtopu Ursului, apoi în traversare pe versantul sudic pe sub Vf. Gălbenele şi Vf. Gălăşescu Mare, urcă pe Vf. Gălăşescu Mic şi coboară în Ferestra Mică a Sâmbetei. Aici se află amplasat un refugiu salvamont. Se poate coborî direct la Cabana Valea Sâmbetei prin Fereastra Mică sau se poate trece pe sub Vf. Slănina, prin sud, până în Fereastra Mare, de unde se poate coborî către Cabana Valea Sâmbetei. Din Fereastra Mare a Sâmbetei, urcăm spre est şi depăşim mai multe vârfuri, până când ajungem sub Vârful Cheia Bândei. De aici pleacă două trasee, ambele trec peste Vf. Cheia Bândei, unul continuă pe culme şi coboară în localitatea Lisa, iar celălalt coboară spre vest spre Cabana Valea Sâmbetei. Traversăm spre sud, pe sub Vârful lui Mogoş, iar din curmătura aflată la est de acest vârf pleacă un traseu care trece peste Vf. Urlea şi coboară către Breaza, pe lângă fosta Cabană Urlea. Continuăm spre S-SE pe sub creastă, pe versantul sudic, trecem printr-o mică şa, de unde spre nord se poate coborî spre Lacul Urlea sau refugiul din apropierea lacului, sau se poate merge în continuare către fosta Cabană Urlea. Urcăm uşor până când atingem iarăşi creasta, într-o zona în care aceasta formează o custură. Creastă coteşte brusc către est. Din acest punct, dacă mergem spre vest, ajungem pe Vf. Dara şi Vf. Hârtopu, ambele peste 2500 m. Noi continuăm spre est şi după mai multe suişuri şi coborâşuri şi o coborâre mai lungă, ajungem în Curmătura Zârnei, unde se află amplasat un Refugiu Salvamont. De aici, spre N-NV, se poate coborî spre Curmătura Moşului şi către fosta Cabană Urlea. Din curmătură, traseul urcă în serpentine până sub Vârful Zârna, intră într-o zonă de traversare, după care ajunge iar pe creastă. Cotim către S-SE, intrăm pe versantul sudic şi traversăm pe sub Vf. Ludişor şi coborâm pe un plai larg în Curmătura Brătilei, unde se află amplasat un Refugiu Salvamont. De aici, se poate coborî către nord, până în Dejani. Tot din Curmătura Brătilei se poate traversa spre sud, până în masivul Iezer Păpuşa. În continuare, urcăm către Curmătura Vladului, apoi ocolim pe rând, pe partea sudică, vârfurile crestei principale, şi ajungem sub Vf. Berevoescu Mare. De aici, spre nord, putem coborî pe muchia Scoarţa spre Măliniş sau Recea (peste Piciorul Bătrân). După 10 minute, dacă urmăm poteca spre nord, ajungem la Refugiul Salvamont, care este în condiţii mult mai bune decât vechiul refugiu aflat la sud de potecă. Creasta devine foarte largă şi domoală, trecem de Şaua Luţelor, coborâm uşor şi trecem pe sub Vf. Comisul (în zona vârfului este amplasat un refugiu salvamont), continuăm coborârea uşoară şi ajungem într-o zonă cu jnepeniş, în Şaua Comisu, de unde se poate coborî către nord, pe Valea Sebeşului, către Măliniş sau până în satul Mărgineni. Urcăm scurt pe Vf. Lerescu şi continuăm printr-o zonă care e tot mai mult acoperită de vegetaţie şi intrăm în pădure. Trecem prin mai multe poieni şi ajungem într-o zonă de exploatare forestieră. Spre sud, se observă o zonă cu tăieri masive de pădure. Intersectăm mai multe drumuri forestiere care ajung în preajma crestei, orientarea în această zona fiind dificilă. Din Curmătura Lerescului Mic, coborâm prin pădure spre Cantonul Silvic Rudăriţa. Din Curmătura Lerescului avem două variante. Una continuă pe creastă până în Curmătura Foii, de unde coboară la Cabana Plaiul Foii. Din cauza tăierilor masive de pădure din această zonă, nu recomandăm această primă variantă: potecă e pierdută prin vegetaţia crescută haotic şi prin resturile rămase în teren în urmă defrişărilor. Varianta cea mai simplă este coborârea din Curmătura Lerescului spre nord, până la intersecţia cu drumul forestier care ne conduce spre est la Cantonul Rudăriţa şi apoi urmăm drumul forestier pentru aproximativ 9 km până la Cabana Plaiul Foii.

Etape

Valea Fratelui/Valea Oltului - Curmătura Surului - Vf. Şerbota - Bâlea Lac - Şaua Podragului - Fereastra Mare a Sâmbetei - Curmătura Brătilei - Curmătura Lerescu - Cantonul Rudăriţa - Cabana Plaiul Foii

Descriere

Traseul 1 BR este traseul de creastă al Munților Făgăraș, potrivit celor experimentați, obișnuiți cu  mari diferențe de nivel, străbătut de obicei în 4-5 zile de drumeție, tocmai din Valea Oltului până la Cabana Plaiul Foii. Oferă orizonturi largi asupra Țării Făgărașului, a Transfăgărășanului, a Munților Iezer-Păpușa și Piatra Craiului. Este un traseu ce poate pune probleme de orientare, în condiții de vizibilitate scăzută. Iarna, poate fi periculos.

Intrarea dinspre V în creasta principală se face adesea pe traseul Turnu Roșu - Şaua Corbului, marcaj CR (traseul 2), prin pădure spre culme pe o potecă puţin vizibilă. Dacă se dorește ascensiunea chiar de pe Valea Oltului de la podul aflat între localitățile Boița și Lazaret, trecem podul peste Olt și apoi un alt pod CFR, apoi intrăm în pădure pe BR. 

Urcăm pe culmea dealului Fața Cetății, ajungem la un prim vârf, Vf. Bulzului, pe care îl vom ocoli pe curbă de nivel, apoi observăm în dreapta un perete de calcar, spre Valea Curpenului. Versantul S este abrupt şi stâncos, iar cel N este împădurit şi mai domol. Ajungem într-o zonă de gol alpin care oferă o frumoasă perspectivă a Făgăraşului spre E şi a Munţilor Lotrului spre V, apoi continuăm până în Șaua Corbului (intersecție cu CR spre Turnul Roșu). Următorul reper este Vf. Chica Fedeleşului, unde se desprinde la dreapta poteca pastorală CR pe Muntele Zănoaga (traseul 3), ce coboară la Câinenii Mici. Apoi ocolim prin S piscurile Lui Făt și ajungem la intersecția cu  TA (traseul 5) ce coboară la Greblești.

După ce trecem peste Vf. Tătaru, coborâm în Şaua Apa Cumpănită (1807 m), unde există un izvor și putem face un popas la o mică cabană (refugiu) aflată la 200 m S de poteca de creastă. Apoi poteca traversează o porțiune cu lespezi mari de stâncă, lăsând în stânga izvoarele Moașei și întâlnim traseul de coborâre TA spre Cabana Suru, ce se bifurcă spre N, peste Culmea Moaşei (traseul 7). Trecem de Vf. Moașa și ocolim prin N Vf. Găvanu (2153 m) și ajungem la Curmătura Surului (2113 m) - cu stâlp indicator TR spre Cabana Suru, prin Căldarea Găvanului (traseul 6).

Segmentul de creastă continuă cu o traversare pe curbă de nivel până în Şaua Budislavu (2153 m). Din Curmătura Surului spre NE se poate aborda poteca spre vârfurile Suru (2283 m) și Capul Surului (2274 m),  impozante, unite de o coamă de 700 m lungime.

Un urcuș susținut ne duce apoi spre Vf. Budislavu, de unde se coboară ușor pe sub Vf. Vârtopu Roșu, în Portiţa Avrigului, apoi la Lacul Avrig. Lacul Avrig este situat în căldarea văii Avrigului, sub peretele vârfului Ciortea (2419 m), într-un cadru pitoresc și oferă posibilitatea de a campa - există zvor. De la lac se poate coborî în caz de nevoie la Cabana Bârcaciu pe marcaj PA (traseul 10). 

Traversăm apoi versantul N abrupt al Vf. Ciortea către Şaua Gârbovei, traseu pe alocuri expus (dificil în condiții meteo nefavorabile), apoi urcăm pe Vârful Scara (2306 m), cu un orizont panoramic cuprinzător. Putem vedea Vf. Negoiu și Cornul Călțunului, chiar și dincolo de Muchia Tunsului (Vânătoarea lui Buteanu), culmea domoală a Scărișoarei cu poteca CR ce coboară la Bărcaciu (traseul 9) și segmentul de creastă pe care l-am parcurs parțial, dintre Vârtopul Roșu și Ciortea. 

Din Vf. Scara vom coborî pe creasta care pe alocuri devine mai îngustă, până în Şaua Scării, unde se află Refugiul Scara (intersecție cu traseul 15 CA ce urcă pe V. Topologului dinspre S). În regim de bivuac, se poate coborî și la Căldarea Vestică sau Mică a Șerbotei, unde există izvor, prin Șaua Puha, tot pe CA (traseul 14).

În continuare, se trece de vârful vestic al Mâzgavului cu cei doi colți, traversăm o strungă și depășim zona stâncoasă a celui de-al doilea vârf al Mâzgavului (Musceaua Scării). apoi coborâm într-un platou larg, de unde se urcă spre Șerbota. Puțin înainte de vf, întâlnim BA (traseul 18) dinspre Cabana Negoiu, în urcare pe muchia Şerbotei. 

Facem un popas pe Vf. Şerbota (2331 m), de unde putem observa la E una din cele mai accidentate şi sălbatice porţiuni de creastă din Făgăraş, Custura Sărăţii şi Vf. Negoiu. Avem varianta de a ocoli sectorul accidentat cu lanțuri - Custura Sărății, coborând pe un vâlcel spre S, imediat după vârf, pe marcajul BG (traseul 19). Atenţie! Pietrele sunt instabile şi dacă sunt dislocate pot produce accidente în cazul în care cineva urcă pe traseu! 

Cei experimentați, pot continua pe creasta îngustă şi abruptă, o lume sălbatică de piatră, cu prize în general bune, dar verticale amețitoare, coborând și urcând prin câteva hornuri echipate cu lanţuri, pentru a ajunge în cele din urmă, pieptiș, tot pe lanțuri, către un vârf proeminent. La cca. 2 h de la Vf. Șerbota se ajunge în Şaua Cleopatra, unde se desprind marcajele TA spre Cabana Negoiu (traseul 17) și TR spre Cascada negoiu (traseul 16). 

Din Șaua Cleopatra, urmează ascensiunea pe Vârful Negoiu, al doilea vârf ca şi înălţime din România, trecând pe sub Negoiul Mic, apoi printr-o strungă. Din vârful Negoiu, ne putem bucura de perspectiva deosebită spre Cornul Călțunului și Lacul Călțun, spre culmea Podeanu – Marginea și lacul de acumulare Vidraru, spre Custura Sărății și vârfurile Șerbota, Ciortea, Budislavu și Suru, iar la picioarele noastre, vom admira căldările glaciare ale Lăiței.

Următorul segment de creastă, Negoiu - Lacul Călțun, coboară spre SE, ocolind Vârful Strunga Dracului şi abrupturile lui prin Şaua Doamnei. Atenție! Traseul prin Strunga Dracului este interzis din cauza căderilor de pietre, protecțiile cu care era echipat traseul fiind distruse de căderile masive de pietre în toamna anului 2011! Varianta de ocolire, marcată BG, coboară abrupt pe o potecă cu aspect de brână spre S și ajunge în Căldarea Berbecilor, unde se desprinde marcajul BA spre șaua Lespezi, pe sub vârf, coborând peste Muntele Podeanu (traseul 21). Urcăm înapoi în creastă prin Strunga Doamnei, echipată cu lanţuri pe prima porţiune mai dificilă. Ambele trasee ajung în căldarea nordică de sub Negoiu, loc unde se desprinde la N, traseul CR către Cabana Negoiu prin Strunga Ciobanului (traseul 20).

În continuare, vom traversa o porțiune cu grohotișuri și ajungem la Portița Călțunului, coborând apoi pe lespezi la Căldarea Lacului Călțun, unde stâlpul cu săgeți indică ramificația traseelor spre Transfăgărășan (traseul 25 și 26). Lacul Călțun este un frumos lac glaciar, situat la altitudinea de 2135 m, la poalele vârful Cornul Călțunului (2511 m), un loc de campare în care se află și un Refugiu Salvamont. Recent a fost construit și un al doilea. 

Marcajul de creastă continuă către E spre Bâlea Lac, traversând creasta Muntelui Paltinu, printr-o zonă dificilă, echipată cu lanţuri şi cabluri, peste vârfurile Lăițel, Laița și Paltinu, privind în spate spre Negoiu și Cornul Călțunului, și admirând lacul Călțun, Muchia Tunsului cu căldările sale ce converg spre V. Laița. Dincolo de Căldarea Mare a Paltinului și de V. Caprei, la S, putem admira piciorul Buda - Mușețeica - Piscul Negru și apele Lacului Vidraru. 

La 1 h de la plecarea din Vf. Lăițel, putem ajunge pe sub coastele Muntelui Pisica.în Șaua Doamnei, deasupra Căldării Pietroase a Văii Doamnei, de unde se pot admira Piscul Bâlei și Muchia Buteanului cu Vârful Vânătarea lui Buteanu (2507 m). În Șaua Paltinului, găsim indicator BA spre capătul NE al lacului Bâlea, lângă Cabana Bâlea Lac (traseul 28).

Traseul de creastă continuă peste Creasta Bâlei şi peste Vf. Iezerul Caprei, iar din această zonă se poate coborî la nevoie (pe un vâlcel abrupt şi umed) către ieşirea sudică a tunelului Transfăgărăşan, pe marcaj TR (traseul 37), Dacă am ales coborârea la Bâlea Lac pentru un scurt popas, putem urca înapoi susținut spre E către Şaua Capra pe varianta TA (traseul 34), unde întâlnim marcajul CA spre Vânătarea lui Buteanu (traseul 35). 

Din Șaua Capra, traseul de creastă coboară spre Lacul Capra, cel mai mare de pe versantul sudic al Munților Făgărașului, unde se poate campa. Lacul Capra și lacul Căprița sunt situate la 2230 m alt, cel din urmă fiind alimentat de un pârâu de 8 m, care transportă apele lacului Capra în Căprița. În apropierea lacului se află un monument ridicat în amintirea a 4 alpiniști prinși de o avalanșă, pe drumul lor către creasta Arpășelului în anul 1963. 

Lacul Capra este bază de pornire spre Vârful Vânătarea lui Buteanu sau a vârfurilor din creastă de peste 2400 de m (Arpașu Mic, Arpașu Mare, Podragu Tărâța, Corabia, Ucea etc.) atât de îndrăgite de alpiniști.

De la Lacul Capra continuăm spre E prin căldarea suspendată de sub Creasta Arpăşel-Vârtopel, apoi se trece prin Fereastra Zmeilor, o frumoasă arcadă, formațiune calcaroasă deosebit de spectaculoasă din creasta Arpășelului, la care ajunge și TG dinspre Transfăgărășan (traseul 42). Urmează apoi o porțiune mai grea până la baza abruptului vestic al Arpașului Mic, numită La Trei Pași de Moarte, prevăzută cu lanțuri. Există și un traseul de ocolire a porțiunii La Trei Pași de Moarte, CA (traseul 43) plecând din Portița Arpașului și coborând spre N în Căldarea Pietroasă, însă acesta nu se recomandă pe ceață. 

Urmând linia crestei, printre stânci mai greu de trecut (precum La Parul de Fier), trecem pe lângă Monumentul Nerlinger (comemorează expediția Nerlinger - Ruzicka din 1934) și ajungem în Șaua Vârtopului, de unde putem admira Vf. Buda la V, izvoarele Podul Giurgiului la E și Vârful Arpaşu Mare (Vârtopul), peste care trecem apoi pe potecă. 

Urmează să traversăm creasta care leagă Arpaşu Mare (Vârtopul) de Vf. Mircii, apoi coborâm în serpentine, pe grohotișuri, spre Lacul Mircii, unde se află ruinele unui refugiu distrus de avalanşe. De aici poteca urcă ușor, pe versantul sudic al Vf. Podragu (2462 m), până în Şaua Podragului (2301 m), unde urcă variantele dinspre Cabana Podragu TR (traseul 45) și TA dinspre Valea Buda (traseul 47). 

De aici traseul urmărește creasta, pe versantul sudic al acesteia, apoi traversează Căldarea Podul Giurgiului până la șaua din culmea Muntelui Podul Giurgiului. Suntem la obârșia Izv. Orzăneaua Mică și coborâm spre Șaua Ucea Mare, deasupra abruptului sălbatic al Ucei Mari, depășind vechiul drum al Dorobanților ce trecea din Țara Românească în Transilvania prin Șaua Corăbiei (2364 m). Merită să facem câte un popas și să admirăm în apropiere trapezul Viștea - Moldoveanu, Coastele Mari - Picuiata spre S și valea glaciară Ucișoara, plină de grohotișuri, ca un profil în forma literei U, în stânga.

Ajungem apoi într-o zonă în care creasta se îngustează, Şaua Orzănele, la intersecția cu marcajul TR, ce urcă aici, de la stânele din Podul Giurgiului (traseul 48), de unde vom urca susținut către Vf. Viştea Mare (2527 m), al treilea vârf ca înălţime din România. Dacă continuăm 30 min spre S, pe marcaj PR (traseul 52), de pe Vf. Viştea Mare, se poate parcurge custura care culminează cu cel mai înalt vârf din România, Vf. Moldoveanu (2544 m), “Acoperișul României”. În zonă ajung și variantele TR dinspre Valea Rea (traseul 54), TG dinspre Valea Buda (traseul 49) sau CR dinspre culmile sudice Coastele Mari (traseul 50) şi TA dinspre Vf. Scărişoara (traseul 53).

De pe Viștea Mare putem avea un orizont panoramic larg fermecător. Vârfurile Lespezi, Negoiu, Scara, Șerbota și Ciortea se văd la V, masivul Iezer-Păpușa spre SE, Vânătoarea lui Buteanu, Arpașu Mare, Podragu, Tărâța, Ucea, Hârtopu Ursului, Gălbenele, Gălășescu Mare, în creastă (toate peste 2400 de m), iar în apropiere, căldarea superioară a Viștei și Iezerul Triunghiular, completează imaginea.

Din Vf. Viștea Marea coborâm panta până în Şaua Viştea, unde ajung marcajele TR ale potecii ce urcă pe Valea Rea pe lângă Cascada Zbuciumată, Cascada Valea Rea și Iezerul Triunghiular (traseul 54) și varianta dinspre Valea Viștei (traseul 56). Din această răscruce ajungem rapid la locul unde se află amplasat Refugiul Salvamont Viștea.

De aici vom continua pe versantul S al Hârtopului Ursului, apoi pe sub Vf. Gălbenele şi Vf. Gălăşescu Mare, pe Vf. Gălăşescu Mic și vom coborî în Fereastra Mică a Sâmbetei, unde se află amplasat un refugiu salvamont. Spectacolul acestei zone este dat de un perete vertical cu hornuri, grohotișuri, Căldarea Mioarelor cu Lacul Mănăstirii, pereții Muchiei Drăgușului și Muchiei Zănoaga, flancând căldarea văii Viștișoara, cu Lacul Viștișoarei ș.a.m.d

În dreptul hornului central al Ferestrei Mici a Sâmbetei, avem posibilitatea de a coborî pe marcajele TG (traseul 59) spre cabana Valea Sâmbetei. Putem admira spre S, de la înălțime, căldarea înierbată a Ferestrei Mici cu pragul glaciar, spinarea Muntelui Slănina și Căldărușa Gălășescului. După ce trecem de Vf. Slănina, putem admira spre SE panorama obârșiilor Văii Bândei până sub Urlea, apoi vom atinge la scurt timp, Fereastra Mare a Sâmbetei, sub Colțul Bălăceni, marcat cu stâlp indicator TR spre Cabana Valea Sâmbetei și Complexul Turistic Sâmbăta (traseul 60). 

Din Fereastra Mare a Sâmbetei, poteca de creastă descrie în continuare un arc de cerc deschis spre SV, ocolind valea glaciară a Bândei pe sub Colțul Bălăceni și ajungând sub Vârful Cheia Bândei, de unde se poate coborî de asemenea la Cabana Valea Sâmbetei pe varianta PR (traseul 63), sau pe PA, în localitatea Lisa, peste Plaiul Smidei (traseul 64). Continuăm spre E, pe sub Vârful lui Mogoş, coborând apoi în șaua de vest a Mogoșului, unde se desprinde TA peste Vf. Urlea și pe lângă fosta Cabană Urlea, către Breaza (traseul 65). 

De sub Vf. Urlea, poteca își schimbă direcția spre S-SE pe sub creastă, depășind  obârșiile Văii Bândei spre Custura Urlei (Portița Lacului). De aici se poate coborî spre N, la Lacul Urlea sau refugiul din apropierea lacului, pe marcaj PA (traseul 66). Urmează o porțiune mai grea, într-o zonă în care creasta formează o custură, cotind către E, pe sub Vârful La Fundul Bândei, unde se găsește și un izvor. 

Când ajungem în punctul de răscruce numit La Crucea Dării, la 2450 alt, avem posibilitatea de a ataca Vârfurile Dara și Hârtopul Darei (ambele peste 2500 m), cu o frumoasă perspectivă asupra Căldării Geamăna din Rezervația Naturală a Lacurilor Hârtop și a Vârfului Mușetescu din care se desprinde Culmea Mușetescu–Bourețu cu pajiști primitoare.

Continuăm pe traseul de creastă și ne îndreptăm spre Munții Leaota-Zârna, cu Căldările Leaotei și numeroase lacuri alpine în dreapta, iar după mai multe suişuri şi coborâşuri + o coborâre mai lungă, ajungem în Curmătura Zârnei, unde se află amplasat un Refugiu Salvamont. Aici se desprinde spre N-NV, poteca marcată cu PR, ce coboară spre Curmătura Moşului şi către fosta Cabană Urlea (traseul 67).

Din Curmătura Zârnei, poteca urcă apoi în serpentine până sub Vârful Zârna, cu imaginea Muntelui Ludișoru în față, ocolește Vârful La Fundul Lăngii (2248 m) pe coastele sudice și revine în creastă, în Șaua Radului. De aici urcăm pe sub Vârful Radului la stânga și Vârful Ludișor la dreapta, apoi coborâm pe un plai larg, până la Curmătura Brătilei, unde se află amplasat un Refugiu Salvamont, la stâlpul indicator cu marcaje TR spre Dejani, pe Valea Dejani (traseul 69) și spre Culmea Mezea-Oticu și Masivul Iezer-Păpușa (traseul 70), la sud. Din Curmătura Brătilei, ne putem bucura de perspectiva spre Lacul Brătila (un mic lac nival), și adânca V. Brătilei, mărginită de Culmea Ludișoru și spre căldărea Văii Dejanilor la N.

Urmează o ușoară urcare până la Curmătura Vladului, pe versantul nordic al Brătilei, de unde vom traversa pe creastă, depășind mai multe vârfuri de peste 2200 de m (Pietrele Popii, Belia Mică și Belia Mare) până sub Vf. Berevoescu Mare, unde putem vedea la dreapta vechiul refugiul Berevoescu. În caz de nevoie, ne putem retrage pe PR, pe piciorul Belia Mare, la Refugiul Salvamont nou (traseul 71) - în condiţii mult mai bune decât vechiul refugiu. De pe versantul estic al Muntelui Berevoescu Mare, coborâm apoi în serpentine pe lângă obârșia Văii Luțelor, cu forme glaciare, pajiști și jnepeniș, apărând la orizont, Piatra Craiului.

Creasta devine tot mai largă și domoală, favorizând schiul de tură. Depășim Şaua Luţelor apoi trecem pe sub Vf. Comisul, cu Valea Groapelor în stânga (în zona vf. este amplasat un refugiu salvamont) și pătrundem în jnepenișul din Şaua Comisu. Cu puțin înainte de șa, întâlnim un stâlp indicator spre un izvor și spre potecile ce coboară de aici spre comuna Sebeș (traseul 75), respectiv spre satul Mărgineni, peste M. Văcarea (traseul 77).

Pe următorul segment, poteca e tot mai invadată de vegetație, punând probleme de orientare. Urcăm pe Vf. Lerescu și continuăm apoi prin pădurea de molid până într-o zonă de exploatare forestieră. Spre S, putem observa tăieri masive de pădure, având în față Zidul alb al Pietrei Craiului. Traversăm pădurea și ajungem în Curmătura Lerescului Mic, de unde există două variante de a continua traseul.

Din Curmătura Lerescului avem două variante BR. Varianta mai sigură este cea ce coboară pe coasta muntelui, printr-un culoar de molid în poiana din Curmătura Lerescului Mic, apoi spre N, la drumul forestier de pe Valea Lerescu - care conduce spre Cantonul Silvic Rudăriţa și apoi cca. 9 km pe șosea până la Cabana Plaiul Foii.

Cea de-a doua potecă BR face legătura între Curmătura Lerescului Mic - Curmătura Foii, peste Culmea Tămașul Mare, depășind Vârfurile Făgetul Caprei, Piscul Mănăstirii și Ciocanu. Poteca pierdută prin vegetaţia crescută haotic şi prin resturile rămase în teren în urma defrişărilor este greu de urmărit. După Vf. Tămașul Mare (1735 m), lăsăm în stânga marcajele BG, ce coboară peste Plaiul Runcului la Cabana Plaiul Foii (traseul 2 Piatra Craiului) și continuăm spre E de-a lungul culmii timp de 1h, printre poieni și pădurici, spre Șaua Tămașului. Aici urcă din dreapta poteca BA dinspre Valea Dâmboviței spre Plaiul Foii, pe Piciorul Plaiului Mare (traseul 3 Piatra Craiului). Coborâm apoi pe culme printr-o pădure deasă și ajungem în Curmătura Foii, un important nod de poteci din zona plaiurilor de sub lanțul tăios al Pietrei Craiului.

Observații

Marcaj bun. Traseu periculos iarna de la Curmătura Lerescului până la Cabana Plaiul Foii.

Vreme

Persoane care au contribuit

 

V. Oltului - Şaua Podragului - Curmătura Lerescu - Cabana Plaiul Foii în Braşov, Sibiu, Argeş, Vâlcea, Făgăraş este un traseu de drumeţie dificil.
0
0 voturi

Comentarii

Comentariul dumneavoastră