La intersecţie întâlnim traseele BA, TR şi TA pe care mergem în amonte pe Bârsa Tămaşului circa doi kilometri până la confluenţa Bârsei Tămaşului cu Pârâul Runcului.

Lăsăm în dreapta marcajele BA, TR şi TA care urcă pe Plaiul Mare (situat între Bârsa Tămaşului şi Pârâul Runcului) spre Curmătura Foii (1367 m). Continuăm pe Bârsa Tămaşului spre sud-est, lăsăm în stânga Valea Vlăduşca şi după circa 20 de minute drumul forestier face dreapta pe Bârsa Tămaşului. Părăsim firul acestei văi şi facem stânga pe potecă pe Valea Şpirlea (avem stâlp indicator). După 20-25 de minute de urcuş din ce în ce mai înclinat pe versantul stâng al văii (drept în sensul urcării) vom părăsi Valea Şpirlea pentru a urca pentru 15 minute spre Refugiul Şpirlea situat la 1440 m altitudine pe Muchia Şpirlei. După 5 minute de urcat, un copac căzut marchează intrarea în poteca nemarcată de 40-50 de metri până la Şipotul Şpirlea (Izvorul de sub Şpirlea).

Atenţie: este ultima sursă de apă de pe traseu! După 10 minute suntem în poiana Refugiului Şpirlea. De la refugiu urcăm spre sud-est 10-15 minute trecând printr-o mică poiană cu largă deschidere asupra peretelui vestic al Pietrei Craiului şi ajungem la intersecţia cu traseul BR (care vine dinspre sud). Facem stânga prin pădure în urcuş accentuat, depăşim o treaptă stâncoasă şi în 10 minute ajungem la baza primei zone cu grohotiş. Pe marginea dreaptă a acestuia (în sensul urcării) poteca ne conduce în serpentine înguste până la altitudinea de 1620 m într-o mică şa. Mergând circa 50 de metri pe o potecă nemarcată la dreapta, putem vedea o panoramă asupra Marelui Grohotiş. Din şa poteca marcată ajunge în stânga, în cinci minute, sub Zaplaz (1640 m), un şir de arcade suprapuse săpate în stâncă sub eroziunea apei şi vântului. Pe la baza Zaplazului trecem o treaptă stâncoasă şi urcăm prin spatele Zaplazului pe primul lanţ ce dă (alături de celelalte) denumirea traseului „La Lanţuri”. De aici până în creastă poteca poartă denumirea de Drumul lui Deubel de la deschizătorul de drumuri de munte Friedrich Deubel (1844-1932) care a trasat acest traseu. Urcăm în şaua de deasupra Zaplazului şi pe trepte de pământ câştigăm treptat altitudine. Depăşim curând al doilea lanţ şi după ce ieşim pe un pinten stâncos, intrăm pe o serie de trei lanţuri ce ajută la urcuşul abrupt. După o curbă de nivel ascendentă la stânga depăşim un alt lanţ şi ajungem într-o şa în faţa căreia se deschide o căldare adâncă de 20-25 de metri. Pe peretele din dreapta coborâm folosind un alt lanţ şi ajungem la baza căldării.

Traseul continuă cu alte două lanţuri în faţă. La circa 45 de grade în stânga se poate vedea o grotă mare, posibil loc de refugiu în caz de vreme rea. Continuăm pe lanţurile menţionate, urcăm pe un horn cu prize bune de mână (puncte de sprijin) şi ajungem într-o zonă mai puţin înclinată cu iarbă şi grohotiş. Poteca ne conduce în stânga până la o mică şa cu stâlp indicator (în dreapta este intrarea în ramura sudică a Brâului de MIjloc) de unde facem o curbă mare şi urcăm în dreapta pe deasupra crucii celor trei prieteni dispăruţi într-o avalanşă în 1987 (suntem la altitudinea de circa 2000 de metri). Continuăm în depăşirea unui alt pinten stâncos şi lăsăm în stânga intrarea în ramura nordică a Brâului de Mijloc. Urcăm în serpentine pe un perete de stâncă (în sus deasupra noastră vedem linia crestei) şi urmăm poteca spre sud pe o curbă de nivel uşor ascendentă circa 150 de metri. Cotim brusc la stânga peste plăci de stâncă şi în circa 100 de metri ajungem la baza hornului final. Semnele ne conduc prin horn (atenţie: nu intraţi pe Brâul de Sus!) şi pe ultimul lanţ ieşim la 2195 m în traseul PR (traseul de creastă), aproape de refugiul semisferic Grind 2 (2206 m).