Din Piața Centrală coborâm întâi pe asfalt spre Gura Roșiei, iar după 500 m cotim spre stânga pe un drum de piatră care în scurt timp intră în perimetrul minier. Peisajul este pe de-o parte dezolant, cu halde de steril străbătute de ravene formate de torenți, clădiri miniere părăsite și drumuri abandonate tăiate în stâncă, iar pe de altă parte optimist, datorită pinilor și altor plante pioniere care se fac încet-încet stăpâne peste dealurile sterpe. Marcajul folosește la început drumuri vechi de exploatare care urcă prin partea de sud-vest a masivul Cârnic. De sus ”admirăm” o altă rană în munte din imediata apropiere, Cariera Cetate. La o răscruce de drumuri întâlnim Piatra Despicată, o stâncă mare format dintr-un tip de rocă nemaiîntâlnit prin zonă. Conform legendei ar fi fost scăpată din brațe de un uriaș care o căra peste munți în vechime. Continuăm să urcăm și ajungem la o altă stâncă izolată (La Căluți), marcată cu o cruce de lemn. De aici avem priveliște în toate direcțiile. În apropiere, cu ceva imaginație putem identifica și Sfinxul Roșiei Montane. Continuăm parcursul pe creasta masivului și în scurt timp ajungem la un indicator cu informații despre Piatra Corbului, până la care ne abatem circa 100 m. Aici din nou avem parte de priveliște, de data aceasta înspre sud si est. După revenirea la indicator coborâm într-o intersecție de 5 drumuri unde întâlnim traseele TR si TA. Menținem direcția pe un drum care merge oarecum pe curbă de nivel până în apropierea asfaltului, unde însă părăsim drumul pentru o potecă care urcă pe pitorescul Vf. Șulei. Este o creastă îngustă și frumoasă. Dacă este vreme rea sau pietrele sunt alunecoase, o putem ocoli atât prin dreapta (est) pe asfalt, cât și prin stânga (vest) pe o potecă marcată cu punct roz, folosită de alergătorii de la maraton. După Șulei, la un stâlp de marcaj nu continuăm în aceeași direcție (pe acolo merge poteca de concurs marcată cu punct roz), ci cotim dreapta și ieșim la drumul asfaltat ce urcă din Gura Roșiei la mina Roșia Poieni. Aici întâlnim traseul CR alături de care coborâm la Tăul Mare, pe care-l ocolim prin dreapta. De la stăvilarul acestuia coborâm pe un drumeag printr-o zonă cu multă vegetație, ne despărțim de traseul CR, trecem un pârâul Roşia Montană, apoi pe sub masivul Văidoaia unde întâlnim mine vechi. Livezi și grădini abandonate ne vestesc că ne apropiem de localitatea Roșia Montană, trecem pe lângă pensiunea Casa Manu, apoi ulița noastră se întâlnește cu cea pe care vine traseul CR. Ieșim în ulița principală asfaltată în apropiere de galeriile Cătălina-Monulești și în scurt timp poposim în Piața Centrală de unde am plecat.