Dificultate:
Distanță:
Durată:
Urcare:
Coborâre:
Vârf:
Ne aflăm în faţa bisericuţei de lemn din Poiana Cozanei. Aici, creasta stâncoasă care coboară prin spatele ei dinspre N adăposteşte Chilia lui Dionisie. Traversând 250 m înspre dreapta pe păşune, spre dreapta crestei şi înspre stânga unui bazin de acumulare, ajungem la un perete de stâncă din nou. Cotim spre dreapta, iar apoi spre stânga după 50 m, urcând pe o potecă ce coboară din pădure. Imediat înspre stânga vom găsi Schitul Fundul Peşterii. Urcând pe potecă în continuare, după 100-150 m ajungem şi la Scaunele lui Negru Vodă, depăşind panoul de informaţii aparţinător, pe drum, căzut la pământ. (Continuând 50 m pe traseul nemarcat în amonte, apoi virând spre dreapta şi continuând urcarea, după 150 m ajungem pe o creastă. Aici, cotind spre dreapta (S) după 100 m, ajungem la cubul de stâncă vizibil şi din Poiana Cozanei, de pe care se deschide o panoramă foarte frumoasă asupra poienii.)
Traseul 40 BR face legătura între Poiana Cozanei și Scaunele lui Negru Vodă, trecând pe la Schitul Fundul Peşterii. Un traseu ușor, fără mari diferențe de nivel, dar fără marcaje, care necesită bune cunoștințe de orientare sau ghid.
Pentru a ajunge în Poiana Cozanei putem porni fie de lângă Complexul rupestru de la Aluniș pe marcaj BR (traseul 37), fie dinspre localitatea Nucu pe drumul de exploatare care urmărește Gârla Nucului. Poiana Cozanei este bază de acces la Așezările (Vestigiile) Rupestre - „Athos-ul românesc” - sihăstrii sau lăcașuri de cult creștin din timpuri străvechi.
În zona centrală există un pinten stâncos care împarte poiana în două și un panou explicativ. Din acest punct, în partea dreaptă (cum privim la panou), putem ajunge la Peștera Fundătura și Scaunele lui Negru Vodă, iar în partea stângă la Chilia lui Dionisie Torcătorul.
De la bisericuţa de lemn din Poiana Cozanei, continuăm la dreapta pe păşune, la dreapta crestei care adăposteşte Chilia lui Dionisie, trecem de un bazin de acumulare și ajungând la un alt perete de stâncă. O potecă prin pădure ne conduce la Schitul Fundul Peşterii, considerat un monument unic de artă preistorică.
Din neoliticul final până în bronzul mijlociu, ea a adăpostit, foarte probabil, tineri care deveneau războinici, prin diferite practici. Aici se găsește o varietate de reprezentări, o adevărată arhivă istorică și de artă, toate realizate prin gravare, asemănătoare cu cele din Peninsula Iberică, Franța, Italia și Maroc. Grafitele redau arme: vârfuri de lănci, de săgeţi (sulițe), pumnale, dar şi alte semne specifice artei rupestre preistorice. Grota prezintă și urme ale unor practici creștine, ulterior fiind populată de mai multe generații de pustnici și călugări. (sursa). Momentan, are grilaj de protecție.
Poteca urcă apoi la Scaunele lui Negru Vodă, formațiuni adânc încastrate în vârful unei stânci piramidale, de posibilă origine naturală, ce stau ca niște jilțuri. O legendă locală, spune că ele amintesc de primul divan domnesc, ținut aici de voievodul venit de peste munți, din țara Făgărașului, care și-a recompensat căpitanii din lupta cu tătarii, cu moșii în această zonă, unde ei au întemeiat localități după numele lor. (sursa). În spatele scaunelor se află Peştera Mică, care nu prezintă urme de locuire.
Marcaje inexistente între Schitul Fundul Peşterii şi Scaunele lui Negru Vodă, respectiv în poiană.
Nu există comentarii încă. Fii primul care comentează!