Traseul 49 BA leagă Timișul de Jos de Vf. Postăvaru, pe Drumul Şerpilor, apoi coboară culmea Crucurului spre cartierul Dârste (Brașov). Un traseu solicitant, cu peste 1500 m diferențe de nivel, în cca.  9 - 10 h de drumeție, recomandat în etape. Sectorul Timişu de Jos - Drumul Şerpilor este “închis” iarna, datorită riscului de avalanșă. 

De la benzinăria Petrom (DN1) Timișu de Jos (parcare și un motel), traversăm calea ferată și găsim săgeata indicatoare spre vârful Postăvaru, urmând (scurt) valea Răchițeaua. La al doilea baraj, cotim stânga, intrăm în pădure și urcăm în serpentine (pantă 30,5%), pe muchia Pietrei Crinului, depășind o treaptă stâncoasă (dificilă iarna!).

Ajungem în culme, unde trecem de Vf. Piatra Crinului (1160 m), coborâm într-o mică șa, apoi urcăm mai domol, până la prima poiană, unde trecem pe lângă un observator. După ce ieșim din poiană, traversăm un vâlcel și câteva poieni, apoi urcăm susținut (pantă 44,2%) spre capătul de sus al poienii (V). Această porțiune pune probleme în condiții de iarnă cu ploaie / zăpadă / gheață și este solicitantă. O nouă urcare pe un vâlcel (pantă 39,6%), apoi pe potecă, cu serpentine strânse, care probabil au dat numele traseului: Drumul Şerpilor. 

Ieșim la golul alpin de sub Vf. Postăvaru, iar în șaua de sub Postăvaru întâlnim varianta CR (traseul 54) - dinspre Cabana Postăvaru. Din șa avem posibilitate de a urca pe vârful Postăvaru (1799 m) - 70 m pe poteca amenajată cu balustrade.

Vârful Postăvarului e unul din locurile clasice ale Carpaţilor româneşti, la fel de bine cunoscut ca şi platforma Crucii Eroilor din Caraiman, Pietrele Doamnei, ori Vf. Toaca, datorită accesului facil cu cele două telecabine din zonă. Cunoscut și ca Vârful Cristianu Mare, Postăvaru oferă o panoramă generoasă atât spre E, spre Ciucaș, Piatra Mare, Baiului, spre V - Piatra Craiului, Făgăraș, Perșani și Măgura Codlei, cât și spre S, spre Munții Bucegi.

Depășim rând pe rând, releul TV, stația veche de telecabină, capătul teleschiului Postăvaru și stația releului de transmisiuni, apoi continuăm pe culme (drum de exploatare) i facem dreapta la stația de sus a telecabinei Kanzel și intrăm în pădure. 

Trecem pe lângă un punct electric (pantă 12,3%), apoi peste un vârf și ajungem la cabana Salvamont Postăvaru, unde întâlnim una din variantele traseului BG (traseul 38) - Drumul Galben. De aici coborâm prin pădure și pe pârtia Lupului până la Cabana Postăvaru, unde lăsăm la dreapta varianta BG spre lacul Ruia.

Cabana Postăvaru este un simbol al Brașovului, un loc încărcat de istorie, corpul construit în 1883 fiind cel mai vechi adăpost funcțional din munții Carpați! Pereții cabanei amintesc de istoria unor vremuri demult apuse. La exterior, drumeții secolelor trecute au avut grijă să-și lase urma iar la interior, într-o cameră special amenajată, se găsesc schiuri, patine, colţari, lanterne și costume de acum 70 de ani.

De la cabană coborâm în serpentine, lăsând în stânga traseele dinspre Poiana Brașov, respectiv CR (traseul 54) - Prăpastia Lupilor și CA (traseul 60) - prin Padina Lăutei, apoi continuăm la dreapta pe Drumul Galben, pe lângă o stație de apă și linia de teleferic, spre pârtia Sulinar. La un moment dat întâlnim PA (traseul 53) spre Peștera de Lapte.

După ce lăsăm Drumul Galben la stânga (în apropiere de vf. Crucuru Mare), urmăm culmea Crucuru - una dintre culmile principale ale Postăvarului, până aproape de stâncile La Amvon, unde depășim o troiță de lemn și lăsăm Drumul Albastru (traseul 36) la stânga. Din culme admirăm Piatra Mare (spre est), Munţii Baiului (sud) şi vârful Postăvaru (sud-vest).

Din zona La Amvon, depășim pe partea stângă un pinten stâncos, punct de belvedere asupra Tâmpei și a muchiei Gorița și continuăm coborârea spre Crucurului Mic. După ce lăsăm la stânga varianta CG (traseul 32) - spre Valea Cetății, coborâm (pantă 22%), apoi lăsăm la stânga TG (traseul 31) - Piscul Lung.

Din capătul culmii Crucurului Mic, facem stânga în coborâre susținută (pantă 20,4%) până într-o șa unde întâlnim BR (traseul 30) - spre Braşov (Noua Dârste). Din șa zărim parţial Piatra Mare (spre SE) și Braşovul (spre N). De aici menținem direcția, trecând peste trei mici dealuri și urmăm marcajele până la un drum de exploatare, care ne conduce la piciorul podului de la ieșirea spre Săcele (cartier Dârste).

Marcaje rare pe varianta de sub Crucuru Mic. Inaccesibil iarna între Timişu de Jos-Drumul Şerpilor-şaua de sub Vârful Postăvaru.