Este un traseu ce face legătura între Valea Someșului Rece și Valea Ierii. De la Uzina și până la Mănăstirea Muntele Rece nu mai există nici un marcaj vizibil. Pornim de la confluenţa Someșului Rece cu valea Bârlogu. Ne orientăm după panoul informativ referitor la rezervaţia naturală Corabia, montat pe o stâncă înaltă la marginea drumului. Urcăm pe Valea Bârlogu până la un baraj vechi, dezafectat și, înainte de o troiţă, urcăm pe stânga pe un drum de pământ. Acesta ne scoate printr-o pădure de fag și apoi prin fânaţe până în cătunul Chirilești și apoi într-o șa. Din șa coborâm pe un drum oblic spre dreapta printre casele cătunului Păltinei. Drumul merge pe curba de nivel printre casele din Păltinei și apoi coboară în serpentine, destul de abrupt, până în Valea Râșca, în satul Muntele Rece - Mâţești. Aici întâlnim drumul asfaltat și cotim la dreapta. Urcăm circa 10 minute pe drumul principal, trecem de biserică și, imediat după școală cotim la stânga peste un pod și continuăm pe un drum de pământ. Trecem de un izvor sub case și când ajungem în dreptul unui pârâu, urcăm prin stânga lui, pe o potecă strâmtă, în serpentine. Continuăm printre casele cătunului Bordești și intersectăm după 2 ore și jumătate de la plecare drumul ce urcă din Muntele Rece – Mâţești. Mergem pe drum înainte și trecem pe la un izvor și loc de popas amenajat și pe lângă Pensiunea Cimbrișor. La scurtă distanţă după pensiune tăiem în urcare o serpentină a drumului și ieșim în Șaua Plopilor. Aici întâlnim traseul numărul 15, marcat cu triunghi roșu, ce se desprinde la dreapta spre Șaua Dobrin și care continuă înainte împreună cu traseul nostru pe un segment comun. Continuăm pe drumul principal până în Șaua Prislop, unde traseul numărul 15 se desprinde la stânga, spre Finișel. Traseul nostru continuă pe un drum de căruţă, pe direcţie sud-est, prin dreapta Vârfului Boancăș. După ce ieșim pe culme, mergem paralel cu Valea Ierii, printr-o succesiune de poieni și păduri. Ajungem la un stâlp de marcaj și apoi trecem de un vârf împădurit. Ieșim pe o culme cu pășune și facem un arc de cerc în jurul obârșiei Văii Ogrăzii, ce curge spre stânga. Urmărim marcajele vopsite pe mesteceni. Unii dintre ei sunt vopsiţi în segmente roșii, alternativ cu albul mestecenilor. După ce trecem de un izvor puternic și adăpătoare, intrăm în pădure pe un drum de pământ. Coborâm într-o șa deschisă cu o intersecţie de drumuri. Mergem pe drumul din dreapta și urcăm până întâlnim un stâlp de marcaj. De aici vedem ruinele cetăţii Lita spre care coborâm la dreapta, pe un vâlcel. Ajungem într-o șa mică și aici întâlnim traseul numărul 17, marcat cu triunghi roșu și traseul numărul 18, marcat cu punct galben. Până în Moara de Pădure, cele trei trasee au un segment comun. Din șa coborâm spre dreapta, pe o cărare ce intră în pădure. Cărarea coboară în serpentine pe malul stâng al al pârâului Carpenilor, până într-un fânaţ. Aici traversăm la dreapta pârâul și ieșim în dreptul unei case. Coborâm pe un drum de pământ de-a lungul gardului până suntem blocaţi de un alt gard perpendicular pe direcţia de mers. Trecem de el și după 100 m ajungem în Moara de Pădure, în locul numit La Poruţ.