Masivul Postăvaru face parte din Carpații de Curbură, alcătuind împreună cu Masivul Piatra Mare grupul de Munți ai Bârsei. Este localizat între depresiunea intracarpatică a Brașovului, deasupra căreia se înalță cu peste 1200 m și versantul nordic abrupt al Masivului Bucegi.

Fiind înconjurat de arii depresionare întinse, de văi adânci și culoare largi, Postăvaru se detașează din depărtare ca o unitate montană impunătoare, deși altitudinea maximă nu depășește 1800 m. Depresiunea Brașovului, prin compartimentele sale repreyentate de Depresiunea Bârsei și „golful” Zărneștilor, formează limita nordică și vestică. Poala nordică a muntelui este înconjurată de orașul Brașov și de zona sa industrială. În est, valea pitorească a Timișului, cu salba ei de stațiuni climaterice, îl separă de Piatra Mare, cu care se aseamănă totuși atât de mult în unele particularități ale peisajului. Spre sud, este despărțit de Masivul Bucegi prin cursul superior al Pârâului Mare (Valea Ghimbavului), iar în sud-est, valea largă a Râșnoavei (afluent al Prahovei) îl separă de culmea prelungă a Clăbucetului Baiului.

Denumirea provine de la numele unui proprietar de oi - Stoica Postăvarul din Schei Brașovului, de la începutul secolului al XVIII-lea. În arhive, a fost descoperit un document în care apare stâna „Posztovarul sive Christianul”, ceea ce înseamnă că noul proprietar era la acea dată Cristian. Este explicată în acest fel și denumirea Cristianul Mare sub care mai este cunoscut Vârful Postăvaru (1799 m).

Masivul Piatra Mare face parte din munții Bârsei, localizați în sudul depresiunii Brașovului, în cadrul Carpaților de Curbură.

Limita nordică a masivului este formată de depresiunea intramontană a Bârsei. În est, valea Gârcinului, însoțită de abruptul răsăritean al Pietrei Mari, constituie limita față de culmile rotunjite ale munților Gârbovei, cu care există numeroase legături turistice. Limita sudică, spre munții mai scunzi ai Predealului, urmărește cursul superior și mijlociu al Timișului Sec de Sus şi pitoreasca depresiune a Timișului de Sus. Spre vest, culoarul văii Timișului desparte Piatra Mare de masivul Postăvaru.

Deşi este mai puţin impunător decât ceilalţi munţi ce-l împrejmuiesc, fapt care-l face totodată mult mai accesibil şi mai uşor de străbătut decât aceştia, forma alungită a acestuia are o finalitate impresionantă, atingând altitudinea de 1843 m în vârful cu acelaşi nume, Piatra Mare.

Munții Baiului (denumiți și Munții Gârbova) fac parte din Carpații de Curbură, fiind situați în partea vestică a acestora. Ei ocupă o suprafață de circa 300 kmp, în cea mai mare măsură cuprinsă în bazinele superioare ale văilor Prahova și Doftana. Limitele față de unitățile de relief învecinate sunt în bună măsură clare, fiind date de văi largi, bazinete depresionare, diferențe de nivel evidente, deosebiri în fizionomia culmilor etc.

Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți în literatura geografică și turistică prin două nume: Baiului și Gîrbova. Prima denumire este justificată prin frecvența ei ca oronim (Baiul Mare, Baiul Mic, Băiuțu etc.) și hidronim (pâraiele care își au obârșia sub aceste vârfuri), prin poziția relativ centrală în cadrul regiunii a vârfurilor cu aceste nume, cît și prin înălțimea lor de aproape 1900 m. Cea de a doua denumire este legată de înfățișarea ,,gîrbovită" a munților și culmilor de la est de Prahova, care apare pregnantă drumețului, mai ales atunci când o privește de pe meterezele Bucegilor.