Traseul 2 TR face legătura între Lunca Arieșului și Peștera Huda lui Papară, pe sub abruptul Bedeleului, printr-o zonă pitorească unde se regăsește și Cascada Șipote. Traseu relativ ușor, cu aprox. 800 m diferențe de nivel, în cca. 3-5 h de drumeție. Iarna, cascada înghețată oferă un spectacol de gheață fermecător, accesibil în funcție de calitatea zăpezii.

Pornim de pe Valea Arieșului, din localitatea Lunca Arieșului, străbatem satul alături de CG (traseul 6) - ce duce la Rimetea pe sub vârfurile Ugerului și Ardașcheia și ne îndreptăm spre o poiană mare sub abruptul Bedeleului. Lăsăm CG la stânga și traversăm fânețele și livezile de pe dealul Podurile, o zonă fotogenică pentru iubitorii satelor apusene.

Din poiană urmăm un drum care străbate pășuni, tufișuri și un pâlc de pădure, lăsând în vale Arieșul care șerpuiește împreună cu șoseaua și fosta linie de mocăniţă. După ce se trece de câteva poienițe, izvoare și adăpătoare în zona de pășunat, deasupra curburii Arieșului, ajungem Ia terasa Șipotelor. Poiana Șipote este locul de intersecție cu poteca CR - care vine din Sălciua și urcă Ia peștera Poarta Zmeilor (traseul 4).

Din generoasa poiană Șipote, aflată sub abruptul Bedeleului, se poate coborî în câteva minute la Cascada Șipote, o frumoasă cădere de apă formată de pârâul Șipot care își adună apele din trei izvoare carstice de sub un perete stâncos de peste 100 m. Spectacolul cascadei este dat de mușchii de pământ fixați pe pragul de travertin, udați de apele pârâului. 

De aici traseul urcă ușor prin pădure pe creasta secundară a Bedeleului și ajunge la panourile de informare amenajate pe poteca tematică „Pietrele Vorbitoare”, în locul numit Ţicu Blagului. TR coboară domol printre grajduri și gospodării moțești acoperite cu paie, pe un drumeag înierbat până la construcțiile Mănăstirii Sub Piatră. De la schit coborâm pe o derivație scurtă la dreapta, inițial pe drum cu pietriș, apoi pe cărare până la un pod suspendat care înlesnește accesul la gura impunătoare a peșterii Huda lui Papară.

Rezervația Huda lui Papară a căpătat de-a lungul timpului conotații mistice, cu legende despre balauri și şolomani, deoarece localnicii nu-și puteau explica cum apa ploilor puternice ieșea din peșteră cu un debit foarte puternic, mult după ploi și producea inundații dese. Fenomenul a fost explicat de cercetările speologilor și geologilor, care au descoperit cursul subteran dintre Vânătările Ponorului (peștera Dâlbina) și Huda lui Papară și au clasificat rezervația drept ”poljie”. Practic, apa ploilor puternice nu poate fi drenată rapid şi se formează un lac temporar, iar atunci când dopul format de pietre, nisip, lemne și fânațe, se sparge, apa iese la suprafață în debit puternic.

Peștera Huda lui Papară, înaltă de 35 m și lată de 4-5 m, are o lungime măsurată de peste 2000 m, fiind cea mai lungă, cea mai denivelată, cea mai dificilă, cu cea mai mare sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran din România, cu cel mai mare debit, cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa. În 2013 peștera a fost închisă cu poartă metalică și vizitarea a fost interzisă publicului care rămânea adesea blocat în peșteră și salvarea lor era problematică. Vechea pasarelă de acces a fost luată de viituri.