Creasta Sudica a Pietrei Craiului
In aceasta povestioara va spun cateva vorbe despre traseul pe care l-am facut, pornind de la Casa Folea, spre Creasta Sudica a Pietrei Craiului. Fara discutie Piatra Craiului este printre cei mai frumosi munti ai nostri si cred ca un sondaj printre iubitorii de drumetii ar arata asta. Sigur, avem multi alti munti minunati, cum ar fi Retazatul, Bucegii, Fagarasul si multi altii, dar Craiul este diferit in toate felurile. Am avut ocazia sa ajung in Crai de mai multe ori, iar in aceasta tura, am parcurs creasta sudica, ce-i drept nu in totalitate, caci din Saua Funduri am coborat spre La Table, pe triunghi rosu.
Am pornit dimineata devreme, in jur de ora 6:30, stiind ca ne asteapta 11-12 ore de mers, cu ceva pauze. Am plecat de la Casa Folea, pe cruce rosie, spre Saua Joaca. De aici avem parte de prima imagine spectaculoasa a zilei. Vedem abruptul estic al Craiului in toata splendoarea lui, si incercam sa imortalizam momentul. La izvorul din zona La Table, oprim sa alimentam si sa ne racorim, caci deja este foarte cald.
Suntem in plina vara, in luna lui cuptor. In vreo 3 ore ajungem la Vf. La Om/Piscul Baciului, dupa inca o pauza la Refugiul Grind. Fata de alte ture, nu asta era destinatia finala, asa ca am facut si la Piscul Baciului o pauza binemeritata, dupa ce am urcat cu soarele deasupra noastra. Noroc ca am mai avut parte de umbra peretelui Coltilor Gainii, din dreapta noastra. Am avut parte de o vreme senina. Daca tot ne-a batut soarele, macar avem privelisti de sus. Admiram Fagarasul, Iezer-Papusa, Bucegii si Leaota, Postavaru, Piatra Dragoslavelor si ce se mai vede de sus.
Pornin spre Refugiul din Saua Grindului, unde ajungem dupa cativa pasi. Aici intersectam traseul care vine din Plaiul Foii, pe La Lanturi. La momentul respectiv nu fusesem pe acel traseu, insa in momentul in care postez asta lucrurile s-au schimbat. Am postat si despre traseul pe La Lanturi, povestioara ce se regaseste in profilul meu, daca sunteti curiosi. Comparativ cu Creasta Nordica a Craiului, portiunea asta sudica este mai usoara. Are mai putine zone expuse, si este mai putin de urcat, desi tot e lunga. Dupa Vf. Lespezi ajungem deasupra Poienii Inchise, un loc greu accesibil, fara traseu marcat.
Coboram sub 2100 de metri cand ajungem pe Varful Pietrei, si de aici se vede Marele Grohotis, undeva sub noi, spre partea vestica. Pe masura ce ne apropiem de Vf. Funduri, incepe sa apara vegetatia tipica, reprezentata prin jnepeni. Nu foarte desi, dar suficient de enervanti :)) Desi ne-ar fi placut sa putem continua pe toata creasta sudica, fiindca nu era in plan, din Saua Funduri, coboram pe la Refugiul Funduri, pe triunghiul albastru spre Poiana Lespezi. De aici ajungem inapoi in Poiana Grind si abia asteptam revederea cu izvorul rece. De la izvor continuam spre Casa Folea, pe acelasi traseu pe unde am plecat de dimineata, si ajungem undeva aproape de ora 19:00, deci per total, cu pauze, am facut putin peste 12 ore.
