Povești de drumeție din Făgărașul Nordic

Spațiul sud-transilvan

Când scriem Făgărașul Nordic, ne referim la versantul ardelean al Munților Făgărașului, acel versant delimitat de falia sud-transilvană, cu o diferențiere netă a spațiului montan de cel depresionar. Versantul nordic al Munților Făgărașului este marcat de numeroase muchii, care se desprind la peste 2000 m altitudine din creasta principală și coboară abrupt spre altitudinile de 450-700 m ale spațiului depresionar. Delimitarea spațiului montan de cel depresionar se face nu doar altimetric, ci și peisagistic. Spațiul depresionar este caracterizat de peisajele agricole predominant rurale, în vreme ce spațiul montan este cel al pădurilor dispuse în etaje, de la stejar, fag, conifere, spre spațiul subalpin cu jneapăn, ienupăr și până la pajiștile și stâncăriile alpine. Se creează astfel un spațiu geografic perfect complementar, specific sudului Transilvaniei. Acolo se îmbină farmecul satelor din Țara Făgărașului și din Podișul Hârtibaciului, cu cel alpin specific Munților Făgăraș, acei „Alpes de Transylvanie”  descriși în studiile marelui geograf francez Emmanuel de Martonne. În spațiul depresionar drumurile turiștilor caută  bisericile fortificate, vechile abații și mocănița de pe Valea Hârtibaciului. Remarcabilă este și molcoma "panglică" albastră a Oltului, cu "șiragul său de mărgăritare" sub forma acumulărilor hidrotehnice. Toate pe fundalul crestelor alpine, care păstrează zăpezile până la începutul verii.

Biserica fortificată din Hoșman pe fundalul crestelor făgărășene

Satul Hoșman și Munții Făgărașului

Valea Sâmbăta cu Fereastra Mare, văzute din Podișul Hârtibaciului

Valea și Căldarea Viștișoarei văzute din Depresiunea Făgărașului.

Citește și Spre Vârful Suru – drumeț prin Făgărașii vestici

Muchiile nordice

Dintre numeroasele muchii nordice, unele au marcaj turistic, dar altele nu, unele sunt mai blânde, iar altele au caracter de custură. Numeroase muchii au la inserția lor în creasta principală o „spintecătură”, numită uneori „portiță”, care face dificil accesul spre poteca Bandă Roșie a crestei principale. Așa sunt: Portița de Sus a Gârdomanului (2285 m), Spintecătura Viștei (2260 m), Spintecătura Zănoagei (2331 m), Portița Drăgușului (2390 m).

Succesiunea Muchiilor nordice văzute de pe Vf. Buteanu spre est.

Muchiile nordice văzute la răsărit de pe Vf. Buteanu.

Detaliu cu vârfurile principale și muchiile nordice văzute de pe Vf. Buteanu.

Muchiile nordice ale Făgărașilor văzute dinspre satul Fofeldea.

Muchia Zănoaga și Refugiul Portița Viștei văzute de pe Vf. Moldoveanu.

Citește și Clasic de Făgăraș - Vârful Moldoveanu prin Valea Rea

Văile nordice

La fel ca și muchiile nordice și văile care coboară spre Depresiunea Transilvaniei se împart în categoria celor cu marcaj turistic și categoria celor fără marcaj. În zona de interes pentru acest articol există o succesiune de trei văi cu marcaj turistic:

• Valea Viștea Mare, cu marcajul Triunghi Roșu - Victoria - Portiţa Viştei;
• Valea Viștișoarei, cu marcajul Punct Albastru, - Viştişoara - Muchia Drăguşului - Valea Sâmbăta;
• Valea Sâmbetei, cu marcajul Triunghi Roșu -  Staţiunea Climaterică Sâmbăta de Sus - Cabana Valea Sâmbetei - Fereastra Mare a Sâmbetei.

 

Valea Viștea Mare văzută din creasta principală.

 

Valea Sâmbetei și Cabana Valea Sâmbetei.

Citește și Munții Făgăraș - Din Valea Sâmbetei pe Dara și Hârtopul Darei

 

Valea Viștișoarei și Muchia Zănoaga văzute de pe Muchia Drăgușului.

Citește și Spre Vârful Negoiu prin Custura Sărății

Muchia Zănoaga

Este una dintre muchiile nordice ale Munților Făgărașului fără marcaj turistic, dar este mărginită de două văi care au fiecare câte un marcaj turistic: Valea Viștei la vest și Valea Viștișoarei la est.  Pe Valea Viștei Mari există traseul turistic marcat cu Triunghi Roșu - Victoria - Portiţa Viştei, continuat mai departe pe Bandă Roșie spre Vf. Viștea Mare, iar apoi pe Punct Roșu spre cel mai înalt vârf al României, Vf. Moldoveanu. Valea Viștișoarei este străbătută de poteca turistică marcată cu Punct Albastru - Viştişoara - Muchia Drăguşului - Valea Sâmbăta. Dincolo de aceste două văi există alte două muchii nordice ale Munților Făgărașului, Muchia Viștea spre vest, fără marcaj turistic și Muchia Drăgușului, spre est, pe care există o potecă turistică marcată cu Punct Roșu, care urcă dinspre Stațiunea Climaterică Sâmbăta de Sus până în Căldarea Răcorelelor, unde întâlnește Punct Albastru, spre Valea Sâmbetei.

Muchia Zănoaga văzută și în reflexie de pe Muchia Drăgușului.

Citește și Spre Vârful Ciortea - reduta Făgărașilor vestici

Câteva informații despre Muchia Zănoaga

Muchia Zănoaga începe în Depresiunea Făgărașului, deasupra teraselor Oltului și a Piemontului Făgăraș,  la altitudinea de aproximativ 700 m. Are o lungime de cca 9 km între Depresiunea Făgărașului și Vf. Gălbenele, acolo unde se face inserția muchiei în creasta principală. Înainte de Vf. Gălbenele, Muchia Zănoaga are o ”spintecătură”, la fel ca muchiile vecine. Principalele vârfuri ale muchiei, de la nord spre sud, sunt: Vf. La Comandă – 1278 m, Vf. Boldanu – 1558 m, Vf. Piatra Mare – 1720 m, La Lac 1818 m, La Pandel – 2080 m, Vf. Bisericii de Jos – 2238 m, Vf. Iazu – 2321 m, Vf, Zănoaga – 2387 m. Dincolo de Vf. Zănoaga urmează Spintecătura Zănoaga la 2331 m. Muchia se poate parcurge integral având ca dificultăți:

• lipsa unei poteci în zona subalpină, cu jneapăn, care face acest sector dificil de străbătut;
• porțiunea finală, cu aspect de custură, dinspre Spintecătura Zănoagei;
• bineînțeles, cea mai dificilă parte este Spintecătura, care necesită coborârea în rapel și urcarea de după ea spre Vf. Gălbenele, care necesită asigurare.

Muchia Zănoaga văzută din zona Mănăstirii Sâmbăta de Sus.

Citește și Cetatea de Lespezi și Vf. Cornul Călțunului - Făgăraș

Traseul Valea Viștea – Muchia Zănoaga – Vf. Gălbenele – Portița Viștei – Valea Viștea

Traseul descris are porțiuni de marcaj turistic (Triunghi Roșu,  Bandă Roșie) și porțiuni lipsite de marcaj (Muchia Zănoaga). De asemenea, traseul descris are porțiuni pentru care este necesară experiența în parcurgerea traseelor cu mare expunere și este nevoie de echipament de asigurare adecvat.

Nu îndemnăm pe nimeni să părăsească marcajul turistic sau să parcurgă trasee turistice pentru care nu are experiența, aptitudinile tehnice sau cele de orientare în teren accidentat. Nu îndemnăm pe nimeni să parcurgă trasee dificile, fără echipamentul de siguranță adecvat. 

Apropierea de traseu se face din DN1 (E68), pe DJ 105C, din Ucea de Jos, prin orașul Victoria. Traseul marcat cu Triunghi Roșu  pornește din amonte de orașul Victoria. Înainte de uzina Purolite Victoria, se intră pe DJ102G, numit și „Drumul de sub munte”, cel care leagă Victoria de Stațiunea Climaterică Sâmbăta. La aproximativ 5 km de la intrarea pe acest drum există, pe partea dreaptă, un indicator care ne arată intrarea pe drumul forestier de pe Valea Viștea Mare și ne aproximează un timp de 7 ore până pe Vf. Moldoveanu. Acesta este un drum de aproximativ 4.5 km, care are un prim tronson de aproximativ 1 km bine întreținut, restul drumului fiind pretabil pentru mașini 4x4.

La capătul drumului forestier găsim un alt indicator, care ne oferă o aproximare de 6 ore jumătate până pe Vf. Moldoveanu. Poteca urmează la început partea de est (dreapta geografic) a firului văii, urcă aproximativ 30 m, coborând apoi în firul văii, pe care o traversează pe o punte SPRE malul vestic. După câteva sute de metri, poteca traversează din nou talvegul văii pe malul estic, pe o punte nou construită, iar după 15 minute de mers, se trece înapoi, pe malul vestic, pe o punte putredă, care necesită atenție la pași. Din acest punct poteca va urma mereu malul vestic, urcând treptat pe versantul văii până la Refugiul Alpin Izvorul Viștii. După aproximativ 40 de minute vom putea vedea în față, spre zona alpină, Vf. Hârtopu Ursului, semn că suntem deja la 2 minute distanță de refugiu.

Timpul indicat de aici până pe Vf. Moldoveanu este de 4.5 h. După 5 minute de la refugiu, poteca traversează firul Văii Viștea Mare pe malul estic, pe o punte, iar la 15 minute de la refugiu, se traversează din nou albia văii (de data aceasta secată) pe malul vestic (în zona unei mici momâi). Se va urma această trasă până la punctul în care trebuie părăsită poteca marcată cu Triunghi Roșu spre stânga (est). Din acest loc descrierea traseului de urmat până pe Muchia Zănoaga ar fi un hazard. Cert este că trebuie urcat la stânga, pe partea sudică (dreapta în sensul urcării) a unui mic izvor care ne conduce spre zona inferioară a Căldării Hârtopu Ursului. Cu simț de orientare și la libera inspirație trebuie urcat versantul vestic, abrupt, al Muchiei Zănoaga până în linia ei matematică. Vom găsi acolo un hățaș care urmărește vag linia crestei. Ne orientăm spre dreapta (sud) și depășim pe rând vârfurile și șeile sau strungile dintre ele până pe Vf. Zănoaga (2387 m). De pe vârf urmăm o creastă accidentată (gradul 1A-1B), cu pasaje expuse, până când ajungem deasupra „V”-ului Spintecăturii. Deasupra Spintecăturii trebuie să coborâm  2-3 m până la un bolovan în care este fixat un piton de asigurare cu inel. Recomandat ar fi ca el să fie întărit cu o buclă pe după bolovan.

Dacă până aici se poate parcurge creasta, într-un mod imprudent, la liber (nerecomandat!), în Spintecătura Zănoagei nu se poate coborî decât printr-un rapel de 35 m. Din Spintecătură există variantele de retragere spre văile vecine. Varianta spre Căldarea Hârtopu Ursului este mai pietroasă, mai abruptă și mai dificilă, dar cea dinspre Căldarea Viștișoarei pare mai accesibilă. Odată ajunși în „V”-ul îngust al Spintecăturii, vom avea de urcat cel mai tehnic pasaj al traseului, Peretele Nordic al Vf. Gălbenele. Estimat cu gradul alpin 2A, necesită asigurare strictă  cu asigurări mobile, asigurări friend de mărime medie. Atenție însă! Roca este friabilă, dezagregată, mobilă!!!. Prima lungime de coardă (aprox. 30 m) este cea mai tehnică și expusă. Urmează o lungime de coardă pe o față înierbată și încă două lungimi pe o creastă accidentată. Din Spintecătură (2331 m) și până pe Vf. Gălbenele (2456 m) avem de urcat 125 m. De pe vârf se coboară spre SV pe o distanță de 200 - 300 m pentru a se ajunge la marcajul de creastă (Bandă Roșie), care duce pe la Refugiul Portița Viștei, iar apoi pe marcajul Triunghi Roșu  de pe Valea Viștei Mari.

Urcarea pe drumul forestier de pe Valea Viștea Mare.

Urcarea pe drumul forestier de pe Valea Viștea Mare.

Indicatorul turistic de la capătul drumului forestier.

Prima punte peste vale pe care traversăm pe malul vestic.

Sector al potecii cu căzături de copaci.

A doua punte peste vale pe care traversăm pe malul estic.

A treia punte peste vale pe care traversăm înapoi pe malul vestic.

Urmările unei avalanșe.

Un perete de stâncă cu 15 minute înainte de Refugiul Izvorul Viștei.

Primul contact vizual cu Vf. Hârtopu Ursului se petrece la 2 minute înainte de Refugiul Izvorul Viștei.

Refugiul Izvorul Viștei.

Indicator turistic de la Refugiul Izvorul Viștei.

Imediat în amonte de Refugiul Izvorul Viștei vedem din nou Vf. Hârtopu Ursului.

Ultima punte de pe Valea Viștea Mare este la 5 minute după Refugiul Izvorul Viștei.

Revenim pe malul vestic traversând de data asta o albie seacă.

O mică momâie în apropierea traversării văii seci.

Poteca traversează o morenă stadială a Văii Viștea, cu câteva blocuri eratice.

Vf. Hârtopu Ursului.

Vf. Viștea Mare.

Zona unei alte morene.

Vf. Hâtopu Ursului și căldarea suspendată de la baza lui.

Locul unde părăsim poteca Triunghi Roșu și ne orientăm spre stânga (est), începând urcușul spre Muchia Zănoaga.

Valea Viștea Mare spre aval.

După doar câțiva zeci metri urcați putem vedea frumoasa Spintecătură a Muchiei Viștea.

Valea și Muchia Viștea.

Găsim un loc plin cu afine și mâncăm copios.

Muchia Viștea brăzdată de culoare de avalanșe care au la bază uriașe trene de grohotiș.

Vf. Viștea Mare și Vf. Moldoveanu.

Citește și Clasic de Făgăraș - De la Bâlea Lac spre Vf. Negoiu

Urcarea devine din ce în ce mai abruptă.

Urcăm pe un vâlcel abrupt.

Vf. Viștea Mare și Vf. Ucișoara. Între ele Șaua Orzănele.

Panta se mai domolește, dar rămâne solicitantă.

Ajungem pe muchie în zona unei înșeuări cu aspect de strungă.

Dincolo de linia muchiei vedem Muchia Drăgușului.

Vf. Gălășescu Mare și Portița Drăgușului.

Căldarea și Lacul Viștișoara.

Spre sud vedem continuarea Muchiei Zănoaga până spre Depresiunea Făgărașului.

Spre sud vedem Vf. Zănoaga (2387 m).

Detalii ale Muchiei Drăgușului.

Curmătura Răcorelelor (2300 m).

Pornim spre sud, având o perspectivă aeriană asupra Văii Viștea.

„Dinți” ai Muchiei Zănoaga.

Urcăm pieptiș spre Vf. Zănoaga.

Vf. Zănoaga.

Dincolo de vârf urmează o porțiune cu aspect de custură.

Depășim cu atenție fiecare țanc.

Mergem asigurați în coardă.

Capătul custurii este chiar deasupra Spintecăturii.

Citește și Spre Reduta Suru - vârful dominant al Făgărașilor vestici

Instalăm rapelul

Ne dăm drumul în Spintecătură.

Lumea văzută din Spintecătură.

Cu atenție ajungem jos.

Din Spintecătură căutăm trasa corectă pentru urcare spre Vf. Gălbenele.

Vâlcelul care coboară spre Căldarea Viștișoarei.

Vâlcelul care coboară spre Căldarea Hârtopu Ursului este mai abrupt și mai pietros.

Odată trecuți de prima lungime de coardă respirăm ușurați și privim în urmă.

Începem urcarea mai departe pe creasta pietroasă.

Privim spre Căldarea Hârtopu Ursului.

Continuăm spre Vf. Gălbenele.

Ajungem în creasta principală și privim spre est, spre Vf. Gălășescu Mare.

Spre sud vedem Căldarea Văii Rele a Gălășescului, cu lacul Buduri

Valea Rea cu Vârfurile Buduru Mare și Buduru Mic.

Pe una din treptele Văii Rele se pot distinge, ochiuri de apă, meandre părăsite, zone turboase, toate trădând o veche cuvetă lacustră colmatată.

Coborâm spre Refugiul Portița Viștei.

Iezerul Triunghiular (Moldoveanu).

Refugiul Portița Viștei.

Fereastra Ursului.

Refugiul Portița Viștei și Iezerul Triunghiular.

Spre Transilvania.

Vf. Hârtopu Ursului.

Spre Vf. Viștea.

Iezerul Triunghiular.

Portița Viștei.

Coborârea din Portița Viștei.

Acul din Portița Viștei.

Vf. Viștea Mare și Acul din Portița Viștei.

Coborârea se face pe o uriașă trenă de grohotiș semifixată de vegetație.

Spintecătura Zănoagei, unde eram în urmă cu 3 ore.

Ajungem la locul unde am părăsit poteca marcată pentru a urca spre Muchia Zănoaga.

Trecem de prima punte.

Trecem și de Refugiul Izvorul Viștii.

Ce este frumos pe acest traseu?! Perspectiva de pe Muchia Zănoagei în toate cele patru direcții cardinale. Spre est, vedem de sus Valea Viștișoarei, Căldarea Viștișoarei, Muchia Drăgușului cu toate detaliile ei, Vf. Gălășescu Mare cu peretele său nordic. Spre vest, vedem Muchia Viștei Mari, Spintecătura ei și Vf. Ucișoara. Spre SV, vedem peretele nordic al Vf. Hârtopu Ursului, cu hornurile sale și, dintr-un unghi inedit, vârfurile înfrățite Moldoveanu – Viștea Mare.

Citește și Suru de primăvară - brândușele de la Cabana Suru

Vf. Gălbenele, Spintecătura și Muchia Zănoaga văzută de pe Muchia Drăgușului.

Citește și Pe muchia Drăgușului, la întrecere cu norii

Ce este bine să se știe despre acest traseu?! Porțiunea alpină a Muchiei Zănoaga, Spintecătura Zănoagei și peretele Vf. Gălbenele nu sunt pentru cei cu teamă de înălțime. Necesită experiență alpină, un pas sigur, atenție maximă, vreme bună și timp suficient pentru a parcurge acest traseu. Din Spintecătură există variante de retragere prin cele două vâlcele abrupte. Fie spre Căldarea Hârtopu Ursului și înapoi la marcajul Triunghi Roșu  din Valea Viștei, fie spre est prin Căldarea Viștișoarei și de la Lacul Viștișoara pe Punct Albastru: Lacul Viștișoara - Curmătura Răcorele – Cabana Valea Sâmbetei.

Coborârea în Spintecătură trebuie făcută cu mare atenție.

Sperând că ți-a plăcut acest articol și ți-a dat inspirație pentru ture în natură, te îndemnăm să descoperi singur zona muchiilor și a văilor din nordul Munților Făgăraș, cu  MN07 - Harta de drumeţie a Munţilor FĂGĂRAŞ ediţia a 3-a

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar