20MN01: Pasul Gutâi – Creasta Cocoşului – Pasul Neteda

Banda roşie porneşte de pe DN 18 (Baia Mare – Sighetul Marmaţiei), din Pasul Gutâi (987 m), respectiv din drept cu hanul „Pintea Viteazul". Din dreptul hanului trecem şoseaua şi urcăm prin pădure pe poteca marcată. Aceasta ne conduce pe  o curbă de nivel, ocolind Vârful Măgura, iar apoi ieşim în capătul vastei întinderi, care e de fapt Poiana Boului. Aici avem prima privelişte spre împrejurimi, şi putem recunoaşte Vârful Mogoşa dar şi pârtiile de la Şuior. Banda roşie continuă pe curbă de nivel şi, în curând, în dreapta noastră se va desprinde banda albastră. Aici intersectăm „Drumul Măriuţii" – drum cu încărcătură istorică, folosit de trăsurile imperiale ale Mariei Teresa, în secolul al XVIII-lea. Urcăm prin poiană, traversăm drumul care făcea cândva legătura între Şuior şi drumul naţional şi apoi ajungem la Masa Domnilor -loc străvechi de picnic al convoaielor reginei. Putem remarca că alături de marcajul crestei principale apare şi un marcaj C-cicloturistic roşu şi, împreună, ne conduc pe drumul de macadam care se desfăşoară pe sub linia de înaltă tensiune. Câteva sus, josuri şi ajungem la Săritoarea lui Pintea, un mic abrupt stâncos aflat într-unul dintre pâlcurile de pădure pe care le traversăm. Următorul segment se desfăşoară prin poieni şi noi avem în faţă silueta Vârfului Secătura (1392 m) şi Creasta Cocoşului. Când suntem tot mai aproape de creastă putem vedea că panta urmează să se înăsprească, dar totodată apar mai multe variante ale drumului marcat cu bandă roşie. Toate duc în aceeaşi direcţie şi, ajunşi la liziera pădurii intersectăm  limita rezervaţiei prin care urmează să trecem. În timp ce un pilon ne informează că TR din Breb a urcat până aici, nişte panouri informative aflate la liziera pădurii ne atrag atenţia.  Cu această ocazie putem lua o scurtă pauză căci, poteca marcată va începe să urce susţinut prin pădure. Pe prima porţiune aceasta beneficiază de balustradă şi altă serie de panouri informative, iar apoi o potecuţă se strecoară prin jnepeniş şi ne conduce spre golul alpin. În final ajungem la doar câţiva metri de Creasta Cocoşului şi, într-un punct de unde, în zilele cu vizibilitate bună, avem privelişte spre culmile Munţilor Rodnei, Ţibles sau Maramureşului, depresiunea Maramureşului, platoul Ignişului. Din zona crestei poteca ne coboară într-o şa, spre sud-est, trecând peste cel mai înalt punct al masivului, Vârful Gutâi (1443 m), şi ocoleşte prin dreapta (vest), proeminenţele stâncoase ale vârfului Trei Apostoli (1398 m) sau Gutâiul Mic. Până în punctul de maximă altitudine poteca se strecoară labirintic printre tufe verzi de jnepeniş, apoi tufe uscate, iar marcajul lipşeşte. Aceasta reapare în zona Vârfului Gutâi. De la Trei Apostoli poteca coboară accentuat spre liziera pădurii, apoi ajungem într-o şa unde sunt ceva doborâturi, moment în care panta accentuată ia sfârşit. Urmăm micile sus josuri în direcţia S şi apoi ajungem la limita superioară a unei defrişări care era destinată unor viitoare pârtii. Pe una dintre aceste variante urcă banda galbenă, folosită de drumeţii care urcă dinspre zona pârtiilor Icoana – Cavnic. Revenim la marcajul crestei principale şi ultimul segment până în Pasul Neteda (1058 m) e caracterizat de intersecţii cu numeroase drumuri forestiere, în timp ce marcajul apare doar din când în când. Înainte de a ajunge în asfaltul care trece prin Pasul Neteda va trebui să cotim dreapta pe şosea şi să urcăm câţiva metri.