08MN10: Pasul Prislop - Vf. Prislopul Cataramei - Vf. Toroiaga

Din Pasul Prislop (1.416 m) urmăm drumul ce trece printre construcţiile de aici (vom observa în stânga cabanei de lemn un panou indicator). Dupa o intersecţie de drumuri unde noi cotim stânga, întalnim o stâna de mari dimensiuni (după aproximativ o oră de la plecare), urmează o intersecţie cu o cruce unde din nou cotim stânga. De aici, marcajul bandă roșie se suprapune cu marcajul punct roșu până la Cabana Fântâna Stanchii (1.672 m), unde ajungem dupa 1000 m. Aici traversăm acareturile de la cabană și facem imediat dreapta observând marcajul. Coborâm în Tarniţa Balasânii (1.481 m) trecând pe niște resturi de fundaţii și ajungem la o intersecţie mare de drumuri marcată cu o cruce metalică mare. Aici, cu mare atenţie, o vom lua pe un drum ascuns în iarbă, orientându-ne diagonal stânga (practic între cele două drumuri: stânga cel ce coboară în Băile Borșa și cel din faţa noastră ce urcă în Jupania). La 30-40 m vom observa marcaj pe un copac. Drumul continuă larg timp de 400-500 m, ajunge la un curs de apă de unde acesta se îngustează și cotește brusc spre stânga în coasta muntelui. Poteca trece chiar prin mijlocul unei stâni de mici dimensiuni și de aici poteca devine foarte bine conturată și marcată de-a lungul unei păduri (poteca cunoscută și sub numele de "Drumul Războiului") cu puţine zone de luminiș. Vom parcurge un traseu de o rară frumuseţe (poteca fiind pavată manual, în timpul primului război mondial, cu porţiuni de câte 10-15 m rămase intacte) traversând mici cursuri de apă. De la stână, în aproximativ 1 oră - 1 oră jumate ieșim din această pădure într-o poiană la capătul căreia întâlnim un drum forestier pe care-l urmăm în urcare în dreapta. Atenţie la marcaj! Observăm o ramificaţie pe partea stângă a drumului cu marcaj pe copac. Intrăm într-o zonă cu defrișare, traversăm o poiană și la capătul ei observăm o adunatură cu grohotiș. Mai coborâm puţin și intrăm într-o zonă cu defrișare masivă, foarte dificil de parcurs din cauza resturilor și căzăturilor, precum și a lipsei marcajului (cu greu vom observa pe un copac marcaj și două săgeţi de direcţie). Ne orientăm ușor stânga și intrăm pe un drum auto forestier pe care-l urcăm printr-o zonă împadurită. Urmăm drumul, ieșim din pădure, trecem pe lângă o stâncă și un rest de fundaţie, ajungem la o intersecţie de drumuri și continuăm înainte. De aici continuă traseul pe creastă până la intersecţia cu traseul 9 (triunghi roșu), trecând de-a lungul crestei pe lângă niște cabane de lemn și un releu de mare dimensiuni. De la Refugiul Montan Lucăciasa (1.647 m) continuăm pe un fost drum minier printre jnepeni până la Piciorul Toroiegii. Aici observam un stâlp cu marcaj dărâmat. Ca să o luăm spre vârf ne orientăm spre creastă și urmăm poteca în stânga crestei, dupa caţiva metri cotim dreapta (intrarea în urcuș se observă datorită unui marcaj pe o piatră în potecă) și continuăm pe faţa muntelui. Trecem printr-o zonă cu jneapan ars (în urma unui incendiu masiv) și după 30-40 minute de urcuș poteca iese în Creasta Toroiegii, pe lângă o stâncă. Urmăm creasta și observăm forma de trei braţe în stea a acesteia la intersecţia cu piciorul ce vine dinspre râul Vaser. Cotim ușor dreapta și după câţiva zeci de metri ajungem pe Vârful Toroiaga (1.930 m), marcat cu o bornă minieră.