Drumeție de tomnă în Retezat

Munții Retezat – patrimoniu natural și glaciar de excepție

Munții Retezat și Depresiunea Petroșani, văzute din Munții Parâng.

Citește și Parângul Mare în lumina toamnei: o călătorie prin peisajul glaciar al Jiețului

Munții Retezat impresionează prin relieful glaciar de o mare expresivitate: zeci de lacuri alpine, între care Bucura, cel mai întins lac glaciar din țară, și Zănoaga, cel mai adânc, văi și circuri glaciare ample, precum și morene bine păstrate.

Lacul Bucura, toamna târziu.

Pe Valea Lăpușnicului Mare s-a desfășurat cel mai lung ghețar carpatic, iar pe Valea Rea se află cel mai mare ghețar de pietre din Carpații Românești. Pădurile, jnepenișurile și pajiștile alpine, cu vegetația lor bogată, întregesc peisajul acestui masiv.

Culorile toamnei pe pajiștile alpine - Valea Stânișoara.

Aceste valori naturale au stat la baza protejării Retezatului: în 1935, la inițiativa lui Alexandru Borza și Emil Racoviță, aici a fost înființat primul parc național din România. Relieful masivului a fost cercetat de-a lungul timpului de geografi importanți, de la Emanuel de Martonne, unul dintre pionierii studiilor geomorfologice asupra Carpaților, până la Petru Urdea, ale cărui cercetări și cartări au aprofundat cunoașterea reliefului glaciar și periglaciar al Retezatului.

Lacul Stânișoara.

Râușor – Lacul Ștevia – Vârful Retezat – Valea Stânișoara – Șaua Ciurila – Râușor

În aproximativ 17 km de drumeție și 1.600 m de urcare se succed două peisaje glaciare distincte, un vârf de 2.482 m și forme de relief care păstrează urmele ghețarilor pleistoceni. Traseul pornește din pădurea de molid de la Râușor, urcă prin jnepeniș spre Lacul Ștevia, apoi coboară prin valea largă a Stânișoarei și revine peste Șaua Ciurila.

Vedere din Șaua Ciurila spre Vârful Mare.

Casetă tehnică

• Punct de plecare și sosire: stațiunea Râușor, aproximativ 1.250 m

• Distanță: aproximativ 17 km

• Urcare cumulată: aproximativ 1.600 m

• Altitudine maximă: 2.482 m, Vârful Retezat

Platoul de pe Vârful Retezat.

• Traseu: Râușor – Valea Șteviei – Refugiul Condor – Lacul Ștevia – Hornul Ștevia – Vârful Retezat – Valea Stânișoara – Lacul Stânișoara – Șaua Ciurila – Râușor

• Dificultate: dificilă, cu o urcare abruptă pe teren stâncos și instabil

• Marcaje:  Bandă Roșie, Triunghi Albastru, Cruce Albastră.

Timpii sunt orientativi și nu includ pauzele. Duratele care nu sunt precizate separat pentru fiecare porțiune sunt estimative.

Marcajul de pe sensul de urcare: Bandă Roșie.

Râușor – Refugiul Condor — aproximativ 1:30 - 2 ore

Traseul pornește de la baza pârtiei din Râușor, de la circa 1.250 m, și urmează marcajul Bandă Roșie de-a lungul Văii Șteviei. Urcușul alternează porțiunile domoale cu trepte mai abrupte și străbate pădurea de molid, urmând firul pârâului Ștevia mereu pe malul estic. 

Debutul traseului din stațiunea Râușor.

Locul de popas de la Braduțul lui X.

În apropierea limitei superioare a pădurii se ajunge la Refugiul Condor, aflat la aproximativ 1.755 m. 

Refugiul Condor.

Refugiul Condor – Lacul Ștevia — aproximativ 1 oră

De la refugiu, molidul se rărește și începe trecerea spre etajul subalpin, unde jnepenișul formează pâlcuri compacte. Printre tufele de jneapăn se întâlnesc zâmbru, afin și merișor.

Poteca străbate zona subalpină, printre jnepeni.

Citește și Pe poteci reci de noiembrie, prin Retezat

Compartimentul vestic al Circului Ștevia, sub Vârful Prelucele.

Citește și Spre Vârful Retezat și marea de nori, peste Culmea Prelucele

Vedere spre nord, de pe pragul glaciar al Circului Ștevia.

Poteca urmează valea glaciară, domoală la început, apoi tot mai abruptă printre lespezi și blocuri granitice. După depășirea pragului glaciar se deschide Circul Ștevia, cu lacul glaciar aflat la aproximativ 2.070 m, sub peretele nordic al Vârfului Retezat. 

Morena spălată din aval de Lacul Ștevia.

Lacul Ștevia și depresiunea sa de subsăpare glaciară.

La data parcurgerii, nivelul apei era mult coborât față de începutul verii. Valorile publicate pentru adâncime diferă, astfel că, fără o măsurătoare batimetrică, adâncimea reală rămâne incertă. Apa albastră, pragul glaciar și pereții cenușii ai căldării compun un peisaj aparte.

Nivelul lacului, cu 1,5 metri mai scăzut față de cel din vară.

Lacul Ștevia – Vârful Retezat — aproximativ 1-1½ ore

De la Lacul Ștevia se revine la poteca marcată și se continuă spre Șaua Lolaia. Există și varianta neoficială prin Hornul Ștevia. În Parcul Național Retezat, deplasarea vizitatorilor este permisă doar pe traseele turistice marcate și pe traseele de alpinism marcate și pitonate; poteca directă prin Hornul Ștevia nu este un traseu turistic marcat.

Vedere de ansamblu a Lacului Ștevia.

Bunătăți de pe traseu.

Ramurile superioare ale Hornului Ștevia.

Citește și În martie pe creste – Spre Vârful Retezat prin Hornul Ștevia

Ieșirea din Hornul Ștevia în Muchia Lolaia-Retezat.

Lacul Ștevia văzut prin deschiderea Hornului Ștevia.

Din Șaua Lolaia se deschid priveliști spre Valea Stânișoara și creasta principală a Retezatului. Poteca marcată urcă abrupt pe Culmea Lolaia, pe lângă partea superioară a hornurilor Ștevia, apoi traversează un scurt culoar de avalanșă și ajunge pe platoul superior al vârfului.

Vedere spre est din Muchia Lolaia-Retezat.

Citește și Circuit alpin peste custuri, spre Păpușile Retezatului

Vârfurile Păpușa și Peleaga.

Citește și Circuitul marilor simboluri ale Retezatului: Peleaga, Păpușa și Lacul Bucura

Urcușul final spre Vârful Retezat.

Vârful Retezat, la 2.482 m, oferă belvederi ample asupra masivului. Spre sud se disting vârfurile înalte, între care Păpușa și Peleaga; spre nord se deschide Depresiunea Hațegului, iar în apropiere se conturează Vârful Mare și culmile care despart văile glaciare ale Stânișoarei, Pietrelor și Văii Rea. 

Vârful Retezat.

Citește și Drumeție de toamnă în inima Retezatului

Vârful Retezat și Vârful Mare.

Citește și Retezatul de iarnă – Drumeție spre Vârful Mare

Vârful Mare și Munții Parâng.

Citește și Parângul Mare în lumina toamnei: o călătorie prin peisajul glaciar al Jiețului

Lacul Gemenele.

Lacul Știrbu.

Tăul Negru.

Vârful Gugu.

Citește și Grădinile suspendate ale Godeanului - sub vârful Gugu

Munții Țarcu cu Vârful Țarcu și Vârful Căleanu.

Citește și Munții Țarcu – drumeție prin lumea platourilor alpine și a circurilor glaciare

Citește și La capăt de Meridionali - Munții Țarcu la început de iarnă

Piatra Iorgovanului.

Citește și În căutarea carstului alpin din Munții Piule-Iorgovanu

Creasta Parângului dintre Vârful Cârja și Vârful Parângul Mare.

Citește și Drumeție din Pasul Groapa Seacă spre inima glaciară a Parângului

Munții Făgărașului fotografiați peste Munții Lotrului.

Citește și De la lumina răsăritului la relieful glaciar din zona Bâlea–Capra–Paltinu

Citește și Munții Făgăraș – circuitul „Trei vârfuri, trei strungi”

Munții Bihor.

Citește și O drumeție prin feeria albă a iernii din Munții Bihor

Depresiunea Hațegului și Cetatea Colț.

Vârful Retezat – Șaua Retezatului – Lacul Stânișoara — aproximativ 1 oră

Coborârea de pe vârf conduce spre Șaua Retezatului și apoi pe marcajul Triunghi Albastru către Lacul Stânișoara, aflat la aproximativ 1.990 m. Între șa și lac sunt aproximativ 25-30 de minute, același timp fiind necesar și din șa până la lac.  

Spre Șaua Retezat, cu Păpușa și Peleaga în fundal.

Citește și Circuit de iarnă peste vârfurile Peleaga și Păpușa

Bunătățile toamnei din zona alpină: afine și merișoare.

Păpușa, Peleaga și Lacul Stânișoara.

Șaua Retezat, unde marcajul Bandă Roșie lasă locul marcajului Triunghi Albastru.

Sectorul dintre Șaua Retezat și Lacul Stânișoara.

Același sector văzut invers - spre Șaua Retezat.

Locul unde Lacul Stânișoara primește principalul său izvor.

Spre deosebire de căldarea îngustă, umbrită și pietroasă a Șteviei, Stânișoara se deschide într-un peisaj mai larg, cu pajiști alpine, pâraie și trepte glaciare succesive.

Lacul Stânișoara și Vârful Retezat.

Lacul Stânișoara – La Borduleț — aproximativ 20 de minute

Poteca ocolește lacul pe malul vestic, coboară peste pragurile glaciare joase și traversează suprafețele line, cu aspect de luncă alpină, până la locul numit La Dornă. Aici, firul Stânișoarei se lărgește într-o zonă umedă, unde apa se adună într-un lac alungit, format în spatele unei morene frontale.

Stâlp turistic din aval de lac.

Prima treaptă a văii glaciare de sub Circul Stânișoara.

A doua treaptă a văii glaciare de sub Circul Stânișoara.

În zona „La Dornă”, Pârâul Stânișoara este traversat pe o punte improvizată din lespezi, apoi poteca urcă domol spre Borduleț, prin zona depozitelor morenaice. De aici se deschide o priveliște de ansamblu asupra văii și a sectorului următor, până spre Șaua Ciurila.

„La Dornă”, cu micul lac format pe cursul Văii Stânișoarei – vedere spre aval.

„La Dornă”, cu micul lac format pe cursul Văii Stânișoarei - vedere spre amonte.

„La Borduleț” - probabil un bloc eratic abandonat cândva de ghețarul de pe această vale.

La Borduleț – intersecția cu poteca spre Șaua Ciurila — aproximativ 30 de minute

De la Borduleț, traseul continuă prin jnepeniș și prin rariștea pădurii, unde pot fi întâlnite și exemplare de zâmbru. După aproximativ 30 de minute se ajunge la intersecția cu traseul marcat cu cruce albastră, care leagă Cabana Pietrele de Râușor peste Șaua Ciurila. 

Vedere din zona La Borduleț spre amonte.

Vedere din zona La Borduleț spre aval.

Zona de traziție, subalpină-conifere, cu exemplare de zâmbru.

Ghințură de toamnă.

Intersecția Triunghi Albastru-Cruce Albastră.

Intersecția cu poteca – Șaua Ciurila — aproximativ 30 de minute

Urcarea spre Șaua Ciurila, urmând marcajul Cruce Albastră, traversează zona subalpină a Culmii Lolaia, prin jnepeniș compact, printre lespezi de granit, afini și merișori. De pe potecă se deschid priveliști ample asupra Văii Stânișoara și culmilor nordice ale Retezatului, până spre Vârful Mare.

Perspective spre Circul Stânișoara de pe urcarea spre Șaua Ciurila.

Aici sunt puzderie de merișoare.

Vedere spre Vârful Mare.

În șa, poteca de pe Culmea Lolaia, cu marcajul Bandă Galbenă, care urcă spre Vârful Retezat, se desparte de traseul ce coboară spre Râușor.

Stâlpul turistic din Șaua Ciurila.

Șaua Ciurila – Râușor — aproximativ 1–1½ ore

Din Șaua Ciurila, poteca coboară prin jnepeniș și pădure, trece pe lângă Izvorul lui Ionescu și ajunge în zona Pârtiei Râușor. Coborârea este lungă și, în cea mai mare parte, domoală; panta se accentuează în zona pârtiei.

Din Șaua Ciurila spre Izvorul lui Ionescu.

Izvorul lui Ionescu.

Poteca spre Pârtia Râușor.

Variantă spre Pârtia Râușor.

Pârtia Râușor.

Octombrie de Retezat

Circuitul reunește două peisaje glaciare distincte și o urcare directă spre unul dintre vârfurile emblematice ale masivului. De la căldarea strânsă a Șteviei, cu lacul albastru sub peretele nordic, traseul trece pe creastă și coboară în valea largă a Stânișoarei, unde morenele, umerii glaciari și formele periglaciare alcătuiesc un peisaj care se citește pas cu pas.

Lacul Ștevia - unul dintre cele mai uimitoare din Retezat.

Hornul Ștevia - lumea sălbatică de la poalele Vârfului Retezat.

Lacul Stânișoara și Vârful Retezat într-o combinație de pitoresc și spectacol glaciar.

Pădurea și jnepenișurile, hornurile și grohotișurile, lacurile și treptele glaciare se succed într-o singură tură de octombrie. Traversarea pârtiei de la Râușor încheie circuitul, după o zi în care Retezatul și-a arătat multe dintre chipuri.

Acumularea Ostrov de la poalele Retezatului.

Acumularea Ostrov și Valea Râului Mare.

Munții Retezat și Țara Hațegului.

Sperăm că articolul ți-a fost de folos și te-a încurajat să descoperi Munții Retezat în siguranță, consultând MN06 – Harta de drumeție a Munților Retezat, ediția a 3-a

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.