Muntele Mare – Turnul de veghe al Apusenilor

Mi-am pus întrebarea de ce Muntele Mare, e chiar el acela și nu Vf. Bihor sau Vlădeasa, aceste două masive fiind cu câțiva metri mai înalte.

Răspunsul poate fi parțial găsit la o privire pe Google Earth. Pentru oamenii din zonă, nu doar înălțimea a contat, care e oricum insesizabilă ochiului la scara celor câțiva metri, ci, probabil, suprafața de gol alpin (natural și prin poienire). Se vede foarte clar pe imaginile satelitare ale Apusenilor că cea mai vastă suprafață de gol alpin este cea a Muntelui Mare. Cu o lungime de peste 7 km și o lățime de peste 3 km, o depășește cu mult pe cea a Vârfului Bihor. Golul alpin al Bihorului, deși e mai lung, este foarte îngust. Așadar toponimul de Muntele Mare se poate referi și la vastitatea acestui spațiu înalt și lipsit de pătura forestieră.

O altă posibilă explicație pentru acest toponim este aceea că înălțimea lui pare amplificată de văile foarte adânci care îl înconjoară.

Muntele Mare văzut dinspre Ponor

Domul de pe Vârful Muntele Mare vizibil de la Ponor

Domul radar văzut din apropiere

Muntele Mare – Turnul de veghe al Apusenilor

Muntele Mare este unul dintre cele trei masive înalte ale Munților Apuseni, alături de Munții Bihor și Masivul Vlădeasa. Cu o lungime de peste 40 km, de la vest la est și o lățime de aproximativ 30 km, de la nord la sud, este și una dintre cele mai întinse grupe ale Apusenilor. Este cuprins aproximativ între văile: Someșul Rece la nord, Iara la est, Arieș la sud și Bistra la vest. Formează împreună cu Munții Gilău grupa montană Gilău-Muntele Mare. Altitudinea maximă este atinsă în Vârful Muntele Mare, cu 1826 m. Trăsătura definitorie este dată de întinsele suprafețe de nivelare înalte cu aspect de platou.

Accesul în masiv se poate face de pe DJ107M, care face legătura dintre DN75 și E60, cu continuare pe DJ107R pe ruta Băișoara - Stațiunea Muntele Băișorii. Se mai poate ajunge de pe DN75, printr-o serie de drumuri neasfaltate, care pornesc din localitățile: Bistra, Lupșa și Poșaga.

Muntele Mare vizibil din Carpații Meridionali, de pe Vârful Bătrâna, Munții Cindrel.

Geologia masivului include cele mai vechi roci ale Munților Apuseni. Fundamentul cristalin a fost străpuns în urmă cu aproape 300 mil de ani ( după altă analiza 530 mil de ani ) de cea mai mare intruziune magmatică din cuprinsul Munților Apuseni, aceasta fiind cunoscută sub denumirea de “Granitul de Muntele Mare”.

Pe latura sudică, sud-estică se găsesc roci sedimentare, dintre care calcarele își pun amprenta cel mai pregnant în relief, în masivul Scărița-Belioara și în aliniamentul de chei pe care râurile și le-au sculptat în culmea Vulturese. În diferitele faze ale înălțărilor alpine a fost sculptată apoi suprafața de nivelare Fărcaşa Cârligatele, cea care este foarte bine păstrată pe interfluviile grupei Gilău-Muntele Mare.

Această suprafață este corespondenta suprafeței Borăscu din Meridionali, doar că la o altitudine mai coborâtă, de doar 1600-1800 m.

Citește și Grădinile suspendate ale Godeanului - sub vârful Gugu

Pe baza observației asupra unor materiale de dezagregare s-a formulat chiar ipoteza că, în timpul Pleistocenului, aici ar fi funcționat un mic ghețar de platou. Ipoteza poate fi plauzibilă în condițiile în care și la poalele Vârfului Curcubăta Mare au fost identificate două circuri glaciare embrionare.

Granitul de Muntele Mare, în aflorimentul de la Piatra Cântătoare

Calcarele dau personalitate reliefului în Masivul Scărița-Belioara, dar și în aliniamentul calcaros al crestei Vulturese.

Muntele Mare a fost inclus în anul 2007 în rețeaua ecologică europeană Natura 2000 ca Situl de Importanță Comunitară Muntele Mare, având o suprafață de 1659 ha. Scopul acestui program este acela de a menține sau de a fi readuse la o stare favorabilă acele habitate și specii de interes comunitar. Acesta se află în custodia Clubului de Ecologie şi Turism Montan Albamont.

Pădurile de molid, parte a habitatelor din Muntele Mare

Vegetația cu ienupăr, specifică etajului subalpin.

Trasee turistice în Muntele Mare

Traseele turistice, cu marcaj, din zona Muntelui Mare sunt numeroase, dar cele care ating zona golului alpin sunt doar două: Lupsa – Serboiu – La Ruine – La Dube Neteda – Muntele Mare – Sesul Cald – Statiunea Baisoara — marcaj cruce rosie, durata 7-8 h, un traseu de dificultate medie;

Statiunea Baisoara – Sesul Cald – Muntele Mare – Smidele – Capatana Balomireasa – Saua Ursoaia – Ghetarul de la Scarisoara — marcaj bandă rosie, durata 17-20 h.

Alte trasee marcate: Staţiunea Muntele Băișorii - Rezervaţia Scăriţa Belioara – Runc – marcaj cruce albastră, durata 5-6 h. Este traseul care face legătura dintre Staţiunea Muntele Băișorii și satul Runc, cu legătura mai departe spre Ocoliș și Valea Ariesului.

Rezervatia Scarita-Belioara – Cornul Pietrei – Cheile Pociovalistei – Runc — marcaj triunghi albastru, durata 3 h. Traseu periculos iarna.

Statiunea Baisoara – Crint – Gabriana – Preluca Bonduresei – Valea Huzii – Cabana Muntele Filii — marcaj bandă albastră, durata 5 h. Pe timp de iarna, traseul este recomandat numai drumetilor experimentati. Traseu bun pentru cicloturism.

Unele trasee sunt descrise detaliat aici Scărița Belioara, emblematică pentru Munții Apuseni

Câteva curiozități și atracții turistice:

Unitatea militară de pe Vârful Muntele Mare dispune de un radar performant de supraveghere a spațiului aerian. Nu e cu totul întâmplătoare această amplasare, având în vedere vastitatea spațiului înconjurător care poate fi direct vizibil de aici.

Existența unor mlaștini formate pe un substrat cvasi-orizontal, impermeabil, reprezentat de granit. Acest fapt a condus la apariția unor soluri involuate, sărace în substanțe nutritive, care poartă denumirea de molhașuri sau tinoave. Reprezentative sunt în acest sens Molhașurile Căpățânii, situate în partea de vest a Muntelui Mare între vârfurile Căpățâna (1599 m) și Balomireasa (1632 m).

Piatra Cântătoare este un afloriment stâncos situat la câteva sute de metri spre sud de vârf, unde vântul, atunci când suflă puternic, produce sunete șuierătoare.

Rezervația complexă Șesul Craiului – Scărița-Belioara; Creasta Vulturese și cheile săpate în aliniamentul ei calcaros: Poșegii, Pociovaliștei, Runcului;

Stațiunea Muntele Băișorii cu pârtiile sale: Băișoara și Buscat. Punctele de belvedere de pe vârfurile: Buscat (1676 m), Pietrele Mărunte (1731 m), Muntele Mare (1826 m), Neteda (1784).

Poteca Muntele Băișorii-Vârful Muntele Mare, marcată la început atât cu CR,  cât și cu BR.

Muntele Mare – punct de belvedere.

Într-o zi cu vizibilitate bună de aici se pot vedea munți pe care nici nu i-ai putea bănui. Privind spre sud, în plan îndepărtat, de la stânga la dreapta, se pot vedea: Munții Făgărașului, Munții Lotrului, Munții Cindrelului, Munții Șureanu, Munții Parâng, Munții Retezat, Munții Țarcu și Muntele Mic. În aceiași direcție dar în plan apropiat se pot vedea Munții Trascăului (Vârful Ugerului, abruptul Bedeleului, Cheile Râmețului, Piatra Cetii etc), Munții Metaliferi ( Vf. Poienița, Vf. Geamăna, Vf. Detunata), Masivul Vulcan.

În partea opusă, spre nord, se pot vedea: spre NV Munții Vlădeasa, iar spre NE Munții Țibleș și Munții Rodnei, aceștia din urmă doar dacă vizibilitatea este foarte bună.

Munții Făgărașului sunt vizibili imediat ce se iese în golul alpin.

Munții Lotrului și Munții Cindrelului, vizibili spre sud.

Munții Șureanu, iar peste ei Munții Parâng, vizibili spre sud.

Munții Retezatului, vizibili spre sud.

Munții Țarcu vizibili puțin mai la dreapta de Retezat.

Muntele Mic, vizibil de pe Muntele Mare. Se distinge bine datorită limitelor joase de care este încadrat.

Creasta Vulturese din Muntele Mare și Vârful Ugerului din Munții Trascăului.

Vârful Dealul Cireșului din Munții Trascăului

Abruptul vestic al Bedeleului

Vârful Poienița, cel mai înalt din Munții Metaliferi.

Iazul de decantare de la Valea Șesii și vârfurile Detunata și Vâlcoi din Munții Metaliferi.

Masivul calcaros Vulcan de la Buceș

Masivul Vlădeasa, vizibil spre NV

Munții Țibleș, vizibili spre NE

Munții Rodnei pierduți în atmosfera dinspre NE.

Indiscutabil, cel mai tare, privirile sunt atrase de regele Făgăraș, unde se pot distinge primul și al doilea dintre vârfurile Carpaților românești: Moldoveanu și Negoiu.

Dintre activitățile care se pot practica aici ar fi de amintit drumețiile, cicloturismul, schiul de tura, schiul pe pârtie.

În speranța că v-am stârnit curiozitatea și pofta de aventură, vă invităm pe poteci cu MN11 - Harta de drumeţie a Munților GILĂU – MUNTELE MARE 

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar

Citește șl Cozia, un munte giuvaier - mic Olimp al României