Traseul 9 TA este traseul de acces spre Rezervaţia Scăriţa Belioara dinspre Valea Ocolișului (satul Runc). Este un traseu destul de solicitant, cu peste. 1100 m diferențe de nivel, în aprox. 6 h. Traseu periculos iarna între Cornu Pietrei și Rezervaţia Scăriţa Belioara, accesibil în funcție de cantitatea şi calitatea zăpezii.
Din Valea Arieşului (cca. 30 de km de Turda), ne îndpreptăm spre Ocoliș. Pe vale mai întâlnim vechi mori, vâltori şi alte instalaţii tradiţionale acţionate de forţa apei, unele încă în funcţiune. Drumul ne conduce în centrul satului Runc, unde la confluența cu V. Pociovaliștei, găsim indicatorul ce marchează startul celor două trasee din zonă care urcă la Rezervaţia Scăriţa Belioara: CA (traseul 6) - prin Cheile Runcului și pe V. Belioara - și TA, pin Cheile Pociovaliștei. Un drum pietruit, printre case, ne conduce în cca. 30 min la Cheile Pociovaliștei, între pereţii de piatră.
Deși verticalele apar doar sus, aproape de culme, înălțimea versanţilor, pe care se agaţă copacii subțiri ne dă o imagine grandioasă. Cheile Pociovaliștei constituie o arie naturală complexă, cu o asociaţie de abrupturi prăpăstioase, turnuri şi hornuri pitorești.
Continuăm cca. 30 de min printre stânci, apoi ieșim din chei, ajungem la capătul drumului forestier, la confluenţa pâraielor Muncel şi Scăriţa (1h 30 de la start) și urmăm firul pârâului Scăriţa, de-o parte și de alta, pe o porțiune dificilă în caz de ploaie. Câștigăm altitudine, trecem de o hrănitoare pentru vânat, facem stânga și urcăm abrupt printre arbori tineri, apoi prin pădure, pe o culme secundară, până ajungem în Poiana Cornul Pietrei. Aici întâlnim PR (traseul 7) - circuitul Scăriţei-Belioara - și TA (traseul 10) - ce urcă din Lunca Arieșului peste Vf. Vulturese.
Continuăm urcarea abrupt, în serpentine, prin pădure, până pe platoul muntelui Scăriţa, printr-o zonă dezolantă, cu copaci căzuți datorită incendiilor din trecut. Poteca șerpuiește printre copaci doborâţi însă este degajată și clară. Când panta se mai domolește ieșim din pădure, pe versantul dinspre bazinul Poșăgii, la marginea marilor abrupturi ale rezervaţiei Scăriţa-Belioara, ce se deschid spre stânga. Pereţii adesea verticali de sub noi sunt extrem de spectaculoși, iar noi continuăm pe potecă, pe alocuri expusă, cu atenție.
Ajungem la un punct de belvedere situat pe un promontoriu stâncos, loc ce îndeamnă la popas, cu o priveliște spectaculoasă asupra imensului amfiteatru Scărița-Belioara. Printre molizi și pini rari ieșim la fânațele din Şesul Craiului, la cca. 1350 m altitudine, unde întâlnim din nou CA (traseul 6) - dinspre V. Belioara.
Merită să coborâm scurt la marginea abruptului rezervației, cu un orizont panoramic deosebit spre satul Belioara cu valea omonimă, Valea Arieșului și peste ea, abrupturile Masivului Bedeleu. În perioada mai-iunie, ne putem bucura de perioada de înflorire a unor specii de plante rare (chiar unice în Europa), prezente de obicei la altitudini mult mai înalte: gențiana cupă, strugurii ursului, sângele voinicului, argințica, laleaua pestriță, săpunărița galbenă (care este o specie de origine mediteraneană), căldărușa, crinul pestriț, chiar și floarea de colț. Peisajul idilic este completat de prezența fluturilor viu colorați.
Comentarii