Este traseul care leagă Valea Ocolișului și satul Runc cu rezervaţia naturală Scăriţa-Belioara prin valea Pociovaliștei. Traseul începe din satul Runc, la confluenţa văii Pociovaliștei cu valea Ocolișului, în dreptul stâlpului de marcaj cu săgeţi indicatoare. Tot aici se află și capătul traseului numărul 6, care coboară pe Valea Ocolișului. Noi trecem podul și întrăm pe Valea Pociovaliștei. Imediat după pod trecem de un panou informativ și urmăm drumul pietruit, printre case. După ce ieșim din sat, trecem pe lângă captarea de apă ce se află de cealaltă parte a văii și, la circa 30 de minute de la plecare, intrăm în Cheile Pociovaliștei. Străbatem cheile timp de 30 de minute după care continuăm până la capătul drumului forestier, la confluenţa pâraielor Muncel și Scăriţa. Până aici am făcut o oră și jumătate. Urmăm traseul nostru la dreapta, de-a lungul pârâului Scăriţa. Înaintăm conduși la confluenţe de marcajele destul de vizibile, refăcute recent. De multe ori poteca merge pe firul apei, necesitând atenţie sporită mai ales când sunt ploi. Trecem de trei intersecţii de drumuri de exploatare forestieră și când ajungem la a patra intersecţie trebuie să acordăm mai multă atenţie orientării. Aici, deși sageţile de marcaj vopsite pe un buștean mare par că ne îndeamnă să părăsim firul văii și să urcăm în stânga-spate, trebuie totuși să rămânem pe vale și să urcăm în amonte. În scurt timp ajungem la a cincea intersecţie cu un drum de exploatare forestieră, unde se află și o hrănitoare pentru vânat. Aici ne orientăm spre stânga și ne facem loc printre copaci doborâţi de vânt. Poteca începe să urce destul de abrupt, la stânga, printe arbori tineri, pe o distanţă scurtă. Ajungem într-o culme secundară pe care o urmăm la dreapta, apoi poteca merge de-a curmezișul pantei, prin pădure, până într-o poiană mică unde este ultimul izvor de pe traseu. După încă o urcare scurtă printre copaci ieșim în Poiana Cornul Pietrei și ajungem la stâlpul de marcaj cu săgeţi indicatoare. Ne aflăm la intersecţia a trei trasee: traseul nostru marcat cu triunghi albastru, traseul numărul 7, marcat cu punct roșu, care este circuitul Scăriţei-Belioara și traseul numărul 10, marcat cu triunghi roșu, ce vine pe culme din Lunca Arieșului și urcă până în Șesul Craiului. De aici cele trei trasee au un segment comun, până în Șesul Craiului. Din Poiana Cornul Pietrii urcăm câteva sute de metri diferenţă de nivel, prima dată pe o potecă prin pădure și mai apoi pe o porţiune stâncoasă, în serpentine scurte. Suntem într-o zonă care a fost afectată de incendii de pădure. După ce ajungem într-o culme cu un punct de belvedere, cotim 90 de grade la stânga. După aproximativ 400 m pe poteca degajată de copacii căzuţi ca urmare a incendiilor de pădure, ajungem pe platoul împădurit al muntelui Scăriţa. Continuăm pe culme, pe sub stânci, pe versantul dinspre bazinul Poșăgii. După circa 10 minute coborâm la dreapta, sub culme, pe versantul dinspre valea Ocolișului. Continuăm 5 minute prin pădure, pe curba de nivel și apoi urcăm din nou în culme, prin serpentine scurte la stâga. Suntem atenţi la poteca îngustă, pe alocuri chiar expusă și la un promotoriu stâncos, cu o priveliște spectaculoasă asupra imensului amfiteatru al Scăriţei-Belioara, cotim la dreapta, pe poteca printre molizi și pini rari pe care sunt aplicate marcajele. Ieșim într-o pajiște și urmăm poteca pe Platoul Șesul Craiului. În scurt timp ajungem la un stâlp de marcaj cu săgeţi indicatoare. Aici întâlnim traseul numărul 6 și este capătul traseului nostru și a traseului numărul 10. Spre dreapta se desprinde traseul numărul 6, marcat cu cruce albastră, ce coboară spre satul Runc, prin Cheile Runcului și spre stânga coboară împreună marcajele cruce albastră și punct roșu, corespunzătoare traseelor 6, respectiv 7.
11MN09: Runc - Vârful Scăriţa - Rezervaţia Scăriţa Belioara
