Este traseul în circuit de vizitare a rezervaţiei naturale Scăriţa-Belioara. Traseul începe de la baza abruptului, după ultimele case din satul Belioara (care pe unele hărţi apare ca Poșaga de Sus) de la stâlpul de marcaj cu săgeţi indicatoare. Un alt punct de reper este o casa de vacanţă mică, din lemn, de culoare neagră, aflată într-o împrejmuire cu gard de lemn. După ce ne aprovizionăm cu apă de la izvorul aflat la aproximativ 150 m mai jos, urcăm pe drumul de piatră ce o ia în stânga stâlpului cu săgeţi indicatoare, spre nord-vest. Acest segment de traseu merge în comun cu traseul numărul 8, marcat cu cruce roșie, ce vine de la mănăstirea Poșaga și urcă până în culme, în Șaua La Răscruce. Trecem de o poartă din lemn și după 2 serpentine în pantă, drumul devine orizontal. Înaint de a ajunge la o altă casă de vacanţă, traseul părăsește acest drum și cotește la dreapta, urcând abrupt prin fânaţe. Ne orientăm după niște cireși sălbatici mari și după ce trecem de ultimul traseul își schimbă din nou direcţia, spre dreapta. Intrăm în pădure și mergem cam 400 m după care traversăm o vale seacă și ne angajăm pe o potecă îngustă și abruptă, pe un sector stâncos. Urcăm cu atenţie, mai ales dacă plouă și stânca este udă. După circa 15 minute de urcare pe stânci, panta se mai domolește și intră în pădure. Trecem prin două poieni mai mici după care ajungem în Poiana La Măteoaie, unde sunt grajduri și o colibă. Ajungem lângă un izvor puternic, cu apă bună, unde ne aprovizionăm pentru că este ultimul izvor de pe traseul nostru. Urcăm prin fânaţe și poteca ne aduce la marginea pădurii. Deși aici poteca mai vizibilă face dreapta, noi cotim la stânga pe poteca marcată, prin pădure. Urcăm destul de lejer timp de 15 minute prin pădure și ieșim într-o zonă scurtă cu ienuperi și apoi în Șaua La Răscruce, unde se află un stâlp de marcaj cu săgeţi indicatoare. Ne aflăm la intersecţia cu traseul numărul 6, marcat cu cruce albastră. Aici este și capătul traseului numărul 8. Continuăm urcând direct prin pășune, împreună cu traseul numărul 6. Suntem ghidaţi de stâlpii de de marcaj din lemn pe care sunt aplicate cele două marcaje. După un ultim urcuș ajungem în culme și la marginea Rezervaţiei Scăriţa-Belioara, lângă un stâlp de marcaj cu săgeţi indicatoare. Până aici am făcut aproximativ 1,5 ore de la plecarea de la baza abruptului. La acest stâlp de marcaj se desprinde la stânga traseul numărul 6, spre satul Runc prin Cheile Runcului. Tot aici își au capătul alte două trasee, care vin dinspre dreapta, traseul numărul 9, marcat cu triunghi albastru spre Runc prin Cheile Pociovaliștei și traseul numărul 10, marcat cu triunghi roșu, spre Lunca Arieșului prin vârful Vulturese. Una dintre săgeţi ne indică direcţia traseului nostru și de aici avem un segment de traseu comun cu cele două marcaje, triunghiul roșu și triunghiul albastru. Parcurgem Platoul Șesul Craiului pe o potecă prin pajiște și apoi intrăm într-o zonă cu pini rari pe care sunt aplicate marcajele. Ajungem la marginea abruptului unde cotim la stânga și suntem atenţi la poteca abruptă, chiar expusă. Urmărim marcajele și întrăm în pădure coborând în serpentine scurte sub buza abruptului. Continuăm 5 minute, mergem pe curbă de nivel prin pădure, pe versantul dinspre Valea Ocolișului, după care ieșim din nou în culme, pe versantul dinspre bazinul Poșăgii. Poteca îngustă ne conduce pe sub stânci până ajungem pe platoul muntelui Scăriţa, afectat de incendiile de pădure ce au provocat căderi mari de arbori. Poteca serpuiește printre copaci doborâţi însă este degajată și clară. După aproximativ 400 de m parcurși prin zona afectată de incendii, trebuie să urmărim cu atenţie marcajele pentru ca traseul își schimbă brusc sensul, cu 90 de grade la dreapta, coborând abrupt, în serpentine scurte peste zone stâncoase. Coborâm câteva sute de metri diferenţă de nivel până în Poiana Cornul Pietrii. Parcurgem poiana spre sud, în urcare și ajungem la un stâlp de marcaj cu săgeţi indicatoare. De aici se desparte traseul numărul 9 care coboară prin Cheile Pociovaliștei spre Runc și traseul numărul 10 care merge până la Lunca Arieșului, peste Vulturese. Traseul nostru coboară pe un drum de exploatare forestieră pe care îl părăsește la stânga după circa 150 m, coborând prin pădure. După alte 5-10 minute ieșim în Culmea Brădăţel, la un stâlp de marcaj. De aici coborâm pe culme, având în stânga abruptul spectaculos al Scăriţei-Belioara, unde putem vedea peștera Coșul Boului. Trecem de o cruce, pe lângă niște colibe părăsite și ajungem la marginea pădurii, lângă un stâlp de marcaj. Aici traseul nostru îsi schimbă direcţia spre dreapta, prin pădure, coborând iniţial ușor, după care mai abrupt, până în valea seacă a Răstoacei, unde întâlnim un stâlp de marcaj cu săgeţi îndicatoare. Urmăm în aval valea timp de 10-15 minute și ajungem din nou la baza abruptului, în locul de unde am început traseul în circuit acum 5 ore.
11MN07: Belioara - Rezervaţia Scăriţa Belioara - Belioara
