Dificultate:
Distanță:
Durată:
Urcare:
Coborâre:
Vârf:
Din drumul european E81 de pe Valea Oltului în direcţia Sibiu-Vâlcea, după localitatea Boiţa, înainte de intrarea în Lazaret, la limita dintre judeţele Sibiu şi Vâlcea, există un pod care traversează răul Olt spre est. Trecem podul şi continuăm spre nord pe drumul de pământ încă aproximativ 1,5 km până ajungem la un pod CFR. Din acest punct, apare marcajul BR. Trecem calea ferată şi intrăm în pădure spre est, urcând spre culme pe o potecă puţin vizibilă dar bine marcată. Trecem printr-o poiană unde intersectăm un drum forestier. În general, poteca ţine linia culmii prin pădure. Urcăm susţinut şi înainte de un prim vârf, Vf. Bulzului, traversăm pe versantul NV pe curbă de nivel ascendentă mai multe vârfuri şi ieşim într-o şa unde se află şi o poiană largă. Traversăm din nou spre NV prin pădure, intersectăm un picior care urcă dinspre vest şi îl urmăm până ajungem într-o zonă de gol alpin care oferă o frumoasă perspectivă a Făgăraşului spre est şi a Munţilor Lotrului spre vest. Traversăm o scurtă porţiune tot pe versantul nordic şi ieşim din pădure într-o poiană, aproape de zona de gol alpin. Versantul sudic este abrupt şi stâncos, iar cel nordic este împădurit şi mai domol. De aici, traseul urmează linia crestei prin golul alpin, trece de un prim vârf, Chica Pietrelor, intersectează o potecă ce coboară către Turnu Roşu, marcată cu un stâlp indicator. Traversăm un alt vârf tot pe versantul nordic şi ajungem într-o şa largă, de unde traseul spre Zănoaga Câinenilor continuă spre sud. După câteva sute de metri, într-o zona largă, traseul spre Grebleşti se bifurcă spre sud. Trecem peste Vf. Tătaru şi coborâm în Şaua Apa Cumpănită, unde există şi un izvor. Pe partea sudică, există o mică cabană, un refugiu la 200 m de potecă. Creasta continuă spre est cu mici urcări şi coborâri, trecem printr-o zonă cu lespezi mari de stâncă împrăştiate pe creastă. După ce trecem această zonă, traseul de coborâre spre Suru se bifurcă spre nord, peste Culmea Moaşei. Urcăm spre Vf. Cocoriciu şi ajungem în Curmătura Surului, de unde se poate coborî spre Cabana Suru prin Căldarea Găvanului. Din Curmătura Surului, traversăm pe curbă de nivel până în Curmătura Roşiilor sau Şaua Budislavu, de unde urcăm susţinut până pe Vf. Budislavu, iar apoi urmează o coborâre uşoară până în Portiţa Avrigului, de unde coborâm până la Lacul Avrig. De la lacul Avrig, se poate coborî către Cabana Bârcaciu pe Valea Avrigului. BR urcă, traversând versantul nordic abrupt al Vf. Ciortea către şaua Gârbovei, traseul fiind pe alocuri expus şi dificil, mai ales în condiţii meteo nefavorabile. De aici, se poate coborî către Cabana Bârcaciu, în traversare pe sub Vf. Scara şi apoi pe piciorul Scării. Traversăm pe sub Vf. Gârbova pe versantul sudic până în şaua largă care precede o urcare lungă şi în trepte către Vf. Scara. De aici, coborâm pe creasta care pe alocuri devine mai îngustă, până în Şaua Puha, unde se află şi un refugiu salvamont. De aici, se poate coborî spre Cabana Bârcaciu prin Căldarea Puha sau spre Cabana Negoiu prin Căldarea Şerbotei. Se poate coborî şi către satul Sălătrucu, spre sud, prin Valea Topologului. Urcăm şi traversăm cele două vârfuri Mâzgavu şi coborâm într-un platou larg, de unde se urcă spre Vf. Şerbota. Se poate coborî către Cabana Negoiu pe muchia Şerbotei. Spre est, se deschide un peisaj impresionant cu una din cele mai accidentate şi sălbatice porţiuni de creastă din Făgăraş, Custura Sărăţii şi Vf. Negoiu. Coborâm pe creasta îngustă şi abruptă, zonele mai expuse fiind echipate cu lanţuri. După o scurtă porţiune orizontală, trecem pe versantul nordic, unde după mai multe suişuri şi coborâşuri echipate cu lanţuri şi cabluri ajungem iarăşi în creastă, parcurgem o scurtă zonă mai uşoară, după care urmează o urcare abruptă către un vârf proeminent, echipat cu lanţuri. După o scurtă traversare spre nord, ajungem în Şaua Cleopatra. Zona expusă şi dificilă a Custurii Sărăţii se poate ocolii de pe Vf. Şerbota pe traseul marcat cu BG: coborâm un vâlcel înclinat până în Căldarea Pietroasă, pe care o traversăm spre est. Intersectăm traseul TR, urcăm susţinut pe marginea unui pârâu, pe alocuri urcuşul fiind expus şi înclinat. Traseul BG se termină în Şaua Cleopatra. De aici, se poate coborî către Cabana Negoiu pe Valea Sărăţii (TA) sau către Sălătrucu pe valea Topologului (TR). Urcăm susţinut către Vârful Negoiu, al doilea vârf că şi înălţime din România. Coborâm pe lângă creastă până la o bifurcaţie, de unde putem coborî spre sud şi ocolim Vârful dintre Strungi şi abrupturile lui prin Şaua Doamnei. Spre nord se află Strunga Dracului, un horn abrupt şi dificil, echipat cu lanţuri. Varianta prin Strunga Dracului este închisă datorită pericolului mare de prăbuşiri de pietre şi a faptului că protecţiile cu care era echipat traseul au fost distruse de căderile masive de pietre din zonă. Noi coborâm pe traseul BG, spre sud, la început în coborâre accentuată, apoi traversăm spre est până în Căldarea Berbecilor, de unde urcăm înapoi în creastă în Strunga Doamnei. Strunga Doamnei este echipată cu lanţuri pe prima porţiune mai dificilă. Ambele trasee se intersectează în căldarea nordică de sub Vf. Negoiu. De aici, se poate traversa către Cabana Negoiu prin Strunga Ciobanului. Continuăm către est şi coborâm spre Lacul Călţun, trecând prin Portiţa Călţunului. La Lacul Călţun se află vechiul Refugiu Călţun, noul refugiu fiind amplasat pe un mic prag spre NE. De la lac, se poate coborî pe valea pârâului Călţun până la drumul Transfăgărăşan, la Piscul Negru, sau se poate traversa prin valea pârâului Paltinului către ieşirea sudică a tunelului Transfăgărăşanului, în apropierea Cabanei Salvamont cota 2000. De la Călţun, urcăm prelung şi susţinut către Vf. Laiţa, aflat spre NE. Coborâm în Şaua Lăiţel şi traversăm o zonă dificilă, echipată cu lanţuri şi cabluri. Ocolim pe la sud Vf. Laiţa şi intrăm scurt pe versantul nordic, pe unde ocolim o scurtă porţiune accidentată. De aici, urmează o traversare expusă prin sud, pe sub custura Turnului Paltinului. Urcăm printr-o zonă pietroasă şi ajungem într-un paltou înalt la sud de Vf. Paltinu. De aici, putem coborî către Bâlea Lac sau putem continua traversarea traseului de creastă principală peste Creasta Bâlei şi peste Vf. Iezerul Caprei până la Şaua Capra. Din acestă zonă, se poate coborî către sud, pe un vâlcel abrupt şi umed, către ieşirea sudică a tunelului Transfăgărăşan. Din Şaua Capra, coborâm la Lacul Capra, unde se află un monument al alpiniştilor. De aici, se poate coborî către SE, spre drumul Transfăgărăşan şi către SV, prin Moara Dracilor, spre Cabana Salvamont de la cota 2000. De la lac, coborâm spre est în căldarea suspendată de sub creasta Arpăşel, continuăm în traversare pe sub Creasta Arpăşel-Vârtopel. Urcăm pe un picior înierbat până în creasta principală, în Fereastra Zmeilor. De aici, se poate coborî spre NE şi traversa direct spre Cabana Podragu, prin căldările nordice, pe la Lacul Podrăgel. Continuăm pe creasta îngustă şi accidentată, pe o porţiune expusă, echipată în zonele periculoase cu cabluri şi lanţuri. Acesta este un sector dificil, numit "La trei paşi de moarte". Traversăm pe versantul nordic, pe sub Vf. Arpaşu Mic, coborâm într-o căldare mică, de unde urcăm iar în creastă spre locul numit "parul de fier", într-o zonă în care creasta se îngustează. Urcăm pe Vârful Arpaşu Mare, de unde traversăm creasta care îl leagă de Vf. Mircii. De aici, coborâm pe un picior până la Lacul Mircii, trecem pe lângă ruinele unui refugiu distrus de avalanşe şi continuăm în traversare pe versantul sudic al Vf. Podragu, până în Şaua Podragului. Din Şaua Podragului, se poate coborî spre sud către Valea Buda, până la drumul Transfăgărăşan. Tot de aici, se poate coborî spre nord către Cabana Podragu. În continuare, traseul urmăreşte creasta, în general în traversare pe versantul sudic al acesteia. Ajungem într-o zonă în care creasta se îngustează, Şaua Orzănele, de unde urcăm susţinut către Vf. Viştea Mare, al treilea vârf că înălţime din România. Din Şaua Orzănele, se poate coborî către Valea Buda, până la drumul Transfăgărăşan. Dacă continuăm 30 minute de pe Vf. Viştea Mare, se poate parcurge spre sud custura care culminează cu cel mai înalt vârf din România, Vf. Moldoveanu. De pe Vârful Moldoveanu, putem continuă către sud, de unde există mai multe trasee care coboară către Valea Rea, Valea Buda sau pe culmile sudice Coastele Mari şi Scărişoara. De pe Vf. Viştea Mare, continuăm spre est şi coborâm până în Şaua Viştea, unde se află amplasat Refugiul Salvamont. Din Şaua Viştea, traseul continuă peste Vf. Hârtopu Ursului, apoi în traversare pe versantul sudic pe sub Vf. Gălbenele şi Vf. Gălăşescu Mare, urcă pe Vf. Gălăşescu Mic şi coboară în Ferestra Mică a Sâmbetei. Aici se află amplasat un refugiu salvamont. Se poate coborî direct la Cabana Valea Sâmbetei prin Fereastra Mică sau se poate trece pe sub Vf. Slănina, prin sud, până în Fereastra Mare, de unde se poate coborî către Cabana Valea Sâmbetei. Din Fereastra Mare a Sâmbetei, urcăm spre est şi depăşim mai multe vârfuri, până când ajungem sub Vârful Cheia Bândei. De aici pleacă două trasee, ambele trec peste Vf. Cheia Bândei, unul continuă pe culme şi coboară în localitatea Lisa, iar celălalt coboară spre vest spre Cabana Valea Sâmbetei. Traversăm spre sud, pe sub Vârful lui Mogoş, iar din curmătura aflată la est de acest vârf pleacă un traseu care trece peste Vf. Urlea şi coboară către Breaza, pe lângă fosta Cabană Urlea. Continuăm spre S-SE pe sub creastă, pe versantul sudic, trecem printr-o mică şa, de unde spre nord se poate coborî spre Lacul Urlea sau refugiul din apropierea lacului, sau se poate merge în continuare către fosta Cabană Urlea. Urcăm uşor până când atingem iarăşi creasta, într-o zona în care aceasta formează o custură. Creastă coteşte brusc către est. Din acest punct, dacă mergem spre vest, ajungem pe Vf. Dara şi Vf. Hârtopu, ambele peste 2500 m. Noi continuăm spre est şi după mai multe suişuri şi coborâşuri şi o coborâre mai lungă, ajungem în Curmătura Zârnei, unde se află amplasat un Refugiu Salvamont. De aici, spre N-NV, se poate coborî spre Curmătura Moşului şi către fosta Cabană Urlea. Din curmătură, traseul urcă în serpentine până sub Vârful Zârna, intră într-o zonă de traversare, după care ajunge iar pe creastă. Cotim către S-SE, intrăm pe versantul sudic şi traversăm pe sub Vf. Ludişor şi coborâm pe un plai larg în Curmătura Brătilei, unde se află amplasat un Refugiu Salvamont. De aici, se poate coborî către nord, până în Dejani. Tot din Curmătura Brătilei se poate traversa spre sud, până în masivul Iezer Păpuşa. În continuare, urcăm către Curmătura Vladului, apoi ocolim pe rând, pe partea sudică, vârfurile crestei principale, şi ajungem sub Vf. Berevoescu Mare. De aici, spre nord, putem coborî pe muchia Scoarţa spre Măliniş sau Recea (peste Piciorul Bătrân). După 10 minute, dacă urmăm poteca spre nord, ajungem la Refugiul Salvamont, care este în condiţii mult mai bune decât vechiul refugiu aflat la sud de potecă. Creasta devine foarte largă şi domoală, trecem de Şaua Luţelor, coborâm uşor şi trecem pe sub Vf. Comisul (în zona vârfului este amplasat un refugiu salvamont), continuăm coborârea uşoară şi ajungem într-o zonă cu jnepeniş, în Şaua Comisu, de unde se poate coborî către nord, pe Valea Sebeşului, către Măliniş sau până în satul Mărgineni. Urcăm scurt pe Vf. Lerescu şi continuăm printr-o zonă care e tot mai mult acoperită de vegetaţie şi intrăm în pădure. Trecem prin mai multe poieni şi ajungem într-o zonă de exploatare forestieră. Spre sud, se observă o zonă cu tăieri masive de pădure. Intersectăm mai multe drumuri forestiere care ajung în preajma crestei, orientarea în această zona fiind dificilă. Din Curmătura Lerescului Mic, coborâm prin pădure spre Cantonul Silvic Rudăriţa. Din Curmătura Lerescului continuăm pe creastă atingâng vârful Ciocinea până la Vârful Tămaşul Mare de unde traseul continuă în Munţii Piatra Craiului. Din cauza tăierilor masive de pădure din această zonă, poteca e pierdută prin vegetaţia crescută haotic şi prin resturile rămase în teren în urmă defrişărilor.
Traseul 1 BR este traseul de creastă al Munților Făgăraș, potrivit celor experimentați, obișnuiți cu diferențe mari de nivel, străbătut de obicei în 4-5 zile de drumeție, de la V. Oltului până la Cabana Plaiul Foii. Orizonturi largi spre Țara Făgărașului, Transfăgărășan, Iezer-Păpușa și Piatra Craiului. Poate pune probleme de orientare în condiții de vizibilitate scăzută. Necesită echipament specific iarna, în funcție de cantitatea și calitatea zăpezii.
Intrarea dinspre vest în creasta principală se face de obicei pe traseul Turnu Roșu - Şaua Corbului, marcaj CR (traseul 2) prin pădure spre culme, pe o potecă puţin vizibilă. Dacă se dorește ascensiunea chiar de pe Valea Oltului, între localitățile Boița și Lazaret, trecem podul peste Olt, un alt pod CFR și intrăm în pădure pe potecă.
Urcăm pe culmea dealului Fața Cetății spre un prim vârf, Vf. Bulzului, pe care îl ocolim pe curbă de nivel și observăm în dreapta un perete de calcar, spre Valea Curpenului. Versantul sud este abrupt şi stâncos, iar cel nordic este împădurit şi mai domol. Ajungem la gol alpin, cu o frumoasă perspectivă a Făgăraşului spre est şi a Munţilor Lotrului spre vest.
Continuăm până în Șaua Corbului, unde întâlnim marcajul CR (traseul 2) - dinspre Turnul Roșu și luăm ca reper Chica Fedeleşului, sub care se desprinde la dreapta poteca pastorală CR (traseul 3) - ce coboară la Câinenii Mici, peste Muntele Zănoaga. După ce ocolim prin sud piscurile Lui Fătu, întâlnim varianta TA (traseul 5) - ce coboară la Greblești.
Trecem peste Vf. Tătaru, coborâm în Şaua Apa Cumpănită (cu izvor) și observăm la sud o mică cabană (refugiu) - la 200 m sud de creastă. Urmează o porțiune cu lespezi mari, lăsăm în stânga izvoarele Moașei și întâlnim traseul de coborâre spre Cabana Suru peste Culmea Moaşei, marcat TA (traseul 7). După ce trecem de Vf. Moașa, ocolim prin nord Vf. Găvanu (2153 m) și ajungem la Curmătura Surului (2113 m) - cu stâlp indicator spre Cabana Suru, prin Căldarea Găvanului - marcaj TR (traseul 6).
Segmentul de creastă continuă cu o traversare pe sub Vf. Suru, până în Şaua Budislavu (2153 m). Obs: Din Curmătura Surului se poate aborda poteca spre Suru (2283 m) și Capul Surului (2274 m), vârfuri impozante unite de o coamă de 700 m lungime.
Un urcuș susținut ne duce sub Vf. Budislavu, de unde coborâm ușor în Portiţa Avrigului, spre L. Avrig. Lacul Avrig este situat în căldarea văii Avrigului, sub peretele vârfului Ciortea (2419 m), într-un cadru pitoresc și se poate campa - există izvor. De la lac se poate coborî în caz de nevoie la Cabana Bârcaciu pe marcaj PA (traseul 10).
Traversăm versantul nordic abrupt al Vf. Ciortea către Şaua Gârbovei, traseu pe alocuri expus (dificil în condiții meteo nefavorabile), apoi urcăm pe Vârful Scara (2306 m), cu un orizont panoramic cuprinzător. Putem vedea Vf. Negoiu și Cornul Călțunului, chiar și dincolo de Muchia Tunsului (Vânătoarea lui Buteanu), culmea domoală a Scărișoarei cu poteca ce coboară la Bărcaciu (traseul 9) și segmentul de creastă dintre Vârtopul Roșu și Ciortea.
Din Vf. Scara coborâm pe creastă, care devine mai îngustă, până în Şaua Scării, unde găsim Refugiul Scara și marcajul CA (traseul 15) - ce urcă pe V. Topologului. O altă opțiune de campare este Căldarea Vestică a Șerbotei, unde există izvor, accesibilă pe poteca CA (traseul 14) - coborând prin Șaua Puha. După ce trecem de vârful vestic al Mâzgavului cu cei doi colți, traversăm o strungă și depășim zona stâncoasă a celui de-al doilea vârf Mâzgavu (Musceaua Scării). De-aici coborâm într-un platou larg, apoi urcăm spre Vf. Șerbota.
Puțin înainte de vârf, întâlnim poteca BA (traseul 18) dinspre Cabana Negoiu, ce urcă pe muchia Şerbotei. De pe Vf. Şerbota putem observa la est una din cele mai accidentate şi sălbatice porţiuni de creastă din Făgăraş, Custura Sărăţii şi Vf. Negoiu. Avem varianta de a ocoli sectorul accidentat cu lanțuri - Custura Sărății, pe marcajul BG (traseul 19) - prin Căldarea Pietroasă. Pietrele instabile pot produce accidente în cazul în care cineva urcă!
Cei experimentați, pot continua pe Custura Sărăţii, o lume sălbatică de piatră, cu prize în general bune, verticale amețitoare, trecând prin câteva hornuri echipate cu lanţuri, pieptiș, tot pe lanțuri, către Şaua Cleopatra, unde se primim marcajele TA (traseul 17) - spre Cabana Negoiu și varianta TR (traseul 16) spre Cascada Negoiu.
Din Șaua Cleopatra urmează ascensiunea pe Vârful Negoiu, al doilea vârf ca înălţime din țară, trecând pe sub Negoiul Mic, apoi printr-o strungă. Din Vf. Negoiu putem vedea Cornul Călțunului, Lacul Călțun, culmea Podeanu și lacul Vidraru spre sud, Custura Sărății și vârfurile Șerbota, Ciortea, Budislavu și Suru la vest, iar sub noi, căldările glaciare ale Lăiței.
Următorul sector al traseului de creastă, Negoiu - Lacul Călțun, coboară spre SE, ocolind Vf. Strunga Dracului şi abrupturile lui prin Şaua Doamnei. Atenție! Traseul prin Strunga Dracului este interzis din cauza căderilor de pietre, protecțiile cu care era echipat traseul sunt distruse de căderile masive de pietre din toamna anului 2011!
BR coboară abrupt pe o potecă cu aspect de brână și ajunge în Căldarea Berbecilor, unde se desprinde marcajul BA (traseul 21) spre șaua Lespezi, cu acces la Vf. Lespezi pe poteca PR (traseul 22). Urcăm înapoi în creastă prin Strunga Doamnei, echipată cu lanţuri pe prima porţiune mai dificilă și coborâm în căldarea nordică de sub Negoiu, loc unde întâlnim traseul CR (traseul 20) - către Cabana Negoiu prin Strunga Ciobanului.
După ce traversăm o porțiune cu grohotișuri, ajungem la Portița Călțunului, de unde coborâm pe lespezi în căldarea L. Călțun, Lacul Călțun (2135 m) este situat la poalele Vf. Cornul Călțunului, loc de campare în care găsim Refugiu Salvamont. Recent a fost construit un al doilea refugiu. De aici coboară traseelor spre Piscul Negru (TA și PA).
Poteca de creastă continuă spre Bâlea Lac, traversând creasta Muntelui Paltinu printr-o zonă dificilă, echipată cu lanţuri şi cabluri, trecând rând pe rând peste vârfurile Lăițel, Laita și Paltinu, cu vederi spre Negoiu, Cornul Călțunului și Muchia Tunsului - cu căldările sale ce converg spre V. Laita. Dincolo de Căldarea Mare a Paltinului și de V. Caprei, la sud, putem admira culmea Buda - Mușețeica și apele Lacului Vidraru.
La 1 h de Vf. Lăițel, după ce trecem pe sub coastele Muntelui Pisica, ajungem în Șaua Doamnei, deasupra Căldării Pietroase a V. Doamnei de unde putem admira Piscul Bâlei și Muchia Buteanu cu Vf. Vânătarea lui Buteanu. În Șaua Paltinului, găsim indicator BA (traseul 28) spre Cabana Bâlea Lac. Poteca de creastă continuă peste Creasta Bâlei şi Vf. Iezerul Caprei. Din această zonă se poate coborî la nevoie (pe un vâlcel abrupt şi umed) către ieşirea sudică a tunelului Transfăgărăşan, pe marcaj TR (traseul 37). Dacă coborâm la Bâlea Lac pentru un scurt popas, putem urca înapoi către Şaua Capra pe varianta TA (traseul 34), unde întâlnim poteca CA spre Vânătarea lui Buteanu (traseul 35).
Din Șaua Caprei, poteca de creastă coboară spre Lacul Capra, cel mai mare de pe versantul sudic al Făgărașului, unde se poate campa. Lacul Capra și lacul Căprița (2230 m) fotogenice, poartă amintirea (monument) a 4 alpiniști răpuși de o avalanșă, pe drumul lor către creasta Arpășelului în anul 1963. Este semnalul că intrăm în zona alpină cea mai accidentată a crestei. Lacul Capra este bază de pornire spre Vânătoarea lui Buteanu sau spre Arpașu Mic, Arpașu Mare, Podragu, Corabia, Ucea etc., atât de îndrăgite de alpiniști.
De la lac continuăm prin căldarea suspendată de sub Creasta Arpăşel-Vârtopel, apoi trecem prin Fereastra Zmeilor, o frumoasă arcadă din creasta Arpășelului, accesibilă dinspre Transfăgărășan pe poteca TG (traseul 42). Urmează segmentul La Trei Pași de Moarte, până la baza abruptului vestic al Arpașului Mic, prevăzută cu lanțuri. Există și un traseu care ocolește acest sector, coborând la Cabana Podragu prin Căldarea Pietroasă, pe marcaj CA (traseul 43) - însă nu se recomandă pe ceață.
Dacă urmăm linia crestei, traversăm printre stânci greu de trecut (sub Vf. Păru de Fier), pe lângă Monumentul Nerlinger (care comemorează expediția Nerlinger - Ruzicka din 1934) și ajungem în Șaua Vârtopului, de unde putem admira Vf. Buda, izvoarele Podul Giurgiului și Vf. Arpaşu Mare (Vârtopul), spre care ne îndreptăm.
Urmează creasta care leagă Arpaşu Mare (Vârtopul) de Vf. Mircii, de unde coborâm în serpentine, pe grohotișuri, spre Lacul Mircii (Podu Giurgiului), sub Creasta Podrăgelului, unde găsim ruinele unui refugiu distrus de avalanşe. De aici poteca urcă ușor, pe versantul sudic al Vf. Podragu (2462 m), până în Şaua Podragului, unde acces traseele dinspre Cabana Podragu, respectiv varianta TR (traseul 44) și TA dinspre Valea Buda (traseul 46).
De aici BR urmărește creasta pe versantul sudic al acesteia, traversând Căldarea Podul Giurgiului până la șaua din culmea M. Podul Giurgiului. Suntem la Izv. Orzăneaua Mică și coborâm spre Șaua Ucea Mare, deasupra abruptului sălbatic al V. Ucea Mare, de unde ocolim vechiul drum al Dorobanților ce trecea din Țara Românească în Transilvania prin Șaua Corăbiei (2364 m). În apropiere admirăm trapezul Viștea - Moldoveanu, Coastele Mari - Picuiata și valea glaciară Ucișoara, cu grohotișuri, ca un profil în forma literei U.
Urmează o zonă în care creasta se îngustează și poposim în Şaua Orzănele, la intersecția cu marcajul TR (traseul 47) - ce urcă de la stânele din Podul Giurgiului. Din șa urcăm susținut către Vf. Viştea Mare (2527 m), al treilea vârf ca înălţime din țară. Dacă continuăm 30 min pe marcaj PR (traseul 51), pe custura care culminează cu cel mai înalt vârf din România, Vf. Moldoveanu (2544 m), ajungem pe “Acoperișul României”. În zonă urcă și variantele dinspre Valea Rea (traseul 53), Valea Buda (traseul 48) sau dinspre culmile sudice, Coastele Mari (traseul 49), respectiv M. Scărişoara (traseul 52).
De pe Viștea Mare putem avea un orizont panoramic larg fermecător. Vârfurile Lespezi, Negoiu, Scara, Șerbota și Ciortea se văd la V, masivul Iezer-Păpușa spre SE, Vânătoarea lui Buteanu, Arpașu Mare, Podragu, Tărâța, Ucea, Hârtopu Ursului, Gălbenele, Gălășescu Mare, în creastă (toate peste 2400 de m), iar în apropiere, căldarea superioară a Viștei și Iezerul Triunghiular, completează imaginea.
Din Vf. Viștea Marea coborâm în Şaua Viştea, unde ajung marcajele TR ale potecii ce urcă pe Valea Rea pe lângă Cascada Zbuciumată, Cascada Valea Rea și Iezerul Triunghiular (traseul 53) și varianta dinspre Valea Viștei (traseul 55). Din șa ajungem rapid la locul unde se află amplasat Refugiul Portița Viștei, continuăm pe versantul sudic al Vf. Hartopu Ursului și începem traversarea pe sub vârfurile Gălbenele și Gălăşescu, pe deasupra căldărilor adânci de sub creastă. Spectacolul acestei zone este dat de un perete vertical cu hornuri, pereții Muchiei Drăgușului și M. Zănoaga flancând căldarea văii Viștișoara, cu Lacul Viștișoarei.
Urmează coborârea în Fereastra Mică a Sâmbetei, unde se află amplasat un refugiu Salvamont. Putem admira spre sud, căldarea înierbată a Ferestrei Mici cu pragul glaciar, spinarea Muntelui Slănina și Căldărușa Gălășescului. După ce trecem de Vf. Slănina, spre SE se deschide panorama Văii Bândei până sub Urlea, apoi, la scurt timp, ajungem în Fereastra Mare a Sâmbetei, sub Colțul Bălăceni. Aici ajunge poteca TR dinspre Cabana Valea Sâmbetei și Complexul Turistic Sâmbăta (traseul 58).
Din Fereastra Mare a Sâmbetei poteca de creastă descrie un arc de cerc deschis spre SV, ocolind valea glaciară a Bândei pe sub Colțul Bălăceni, cu direcția Vf. Cheia Bândei, De-aici putem coborî la Cabana Valea Sâmbetei pe varianta PR (traseul 61) sau în localitatea Lisa, pe poteca PA (traseul 62) - peste Plaiul Smidei. Continuăm pe M. Bândei, pe sub Vf. lui Mogoş, coborând apoi în șaua de vest a Mogoșului, unde se desprinde poteca spre fosta Cabană Urlea, peste Vf. Urlea, marcată cu TA (traseul 63).
De sub Vf. Urlea, urmăm creasta pe la izvoarele V. Bândei spre Portița Lacului - de unde se poate coborî spre Lacul Urlea și refugiul Urlea, pe marcaj PA (traseul 64). În continuare creasta formează o custură, cotind către este, pe sub Vf. La Fundul Bândei.
Ajungem în punctul de răscruce numit La Crucea Dării, (2450 alt) de unde avem opțiunea de a ataca Vf. Dara și Hârtopu Darei (ambele peste 2500 m), cu o frumoasă perspectivă asupra căldărilor din Rezervația Naturală Lacurile Hârtop și spre Vf. Mușetescu din care se desprinde Culmea Mușetescu–Bourețu cu pajiști primitoare.
Continuăm pe creastă spre Munții Leaota-Zârna, cu Căldările Leaotei și numeroase lacuri alpine. După mai multe suişuri şi coborâşuri + o coborâre mai lungă, ajungem în Curmătura Zârnei, lângă Refugiu Salvamont. Aici coboară spre N-NV, poteca marcată PR (traseul 66) - ce traversează Căldarea Urlei spre Curmătura Moşului - fosta Cabană Urlea.
Din Curmătura Zârnei, urcăm în serpentine până sub Vf. Zârna, cu imaginea M. Ludișoru la sud, ocolim Vf. La Fundul Lăngii pe coastele sudice și revenim în creastă, în Șaua Radului. De aici urcăm în șaua dintre Vf. Radului și Vf. Ludișoru, apoi coborâm pe plaiul larg, până la Curmătura Brătilei, la Refugiu Salvamont și indicatorul TR (traseul 68) spre Dejani și poteca de legătură cu Masivul Iezer-Păpușa, prin spre Culmea Mezea-Oticu (traseul 69). Din Curmătura Brătilei putem vedea Lacul Brătila (un mic lac nival) și căldărea Văii Dejanilor la nord și adânca vale a Brătilei, mărginită de Culmea Ludișoru, la sud.
O urcare pe versantul nordic al Brătilei, până la Curmătura Vladului, ne conduce la un nou sector cu mai multe vârfuri de peste 2200 m (Pietrele Popii, Belia Mică și Belia Mare) apoi sub Vf. Berevoescu Mare, de unde putem vedea la dreapta vechiul refugiul Berevoescu. În caz de nevoie, ne putem retrage pe poteca PR (traseul 70), peste piciorul Belia Mare la noul Refugiu Berevoescu - condiţii mai bune decât vechiul refugiu.
De pe versantul estic al M. Berevoescu Mare, coborâm apoi în serpentine pe lângă obârșia Văii Luțele, cu forme glaciare, pajiști și jnepeniș, ivindu-se la orizont, Piatra Craiului. Creasta devine tot mai largă și domoală, favorizând schiul de tură. Depășim Şaua Luţelor apoi trecem pe sub Vf. Comisu, cu Valea Groapele în stânga (în zonă avem un refugiu) și pătrundem în jnepenișul din Şaua Comisu. Cu puțin înainte de șa, întâlnim un stâlp indicator spre V. Sebeșului (traseul 73) și Culmea Văcarea (traseul 75).
Pe următorul sector poteca invadată de vegetație și pune probleme de orientare. Urcăm pe Vf. Lerescu (cu stâne) și continuăm prin pădurea de molid până într-o zonă de exploatare forestieră. Spre sud putem observa tăieri masive de pădure, având în față zidul alb al Pietrei Craiului. Din Curmătura Lerescu, ne putem retrage la Cantonul Silvic Rudăriţa.
Din Curmătura Lerescului avem două variante de potecă. Varianta mai sigură este cea care coboară din Curmătura Lerescului Mic, la drumul forestier de pe V. Lerescu - care conduce spre Cantonul Silvic Rudăriţa și apoi cca. 9 km pe șosea - la Cabana Plaiul Foii.
Cea de-a doua potecă face legătura între Curmătura Lerescului - Curmătura Foii, peste Culmea Tămașul Mare, depășind Vf. Făgetul Caprei, Piscul Mănăstirii și Ciocanu. Poteca pierdută prin vegetaţia crescută haotic şi prin resturile rămase în urma defrişărilor este greu de urmărit. După Vf. Tămașul Mare (1735 m), lăsăm în stânga marcajele BG (traseul 2) - ce coboară peste Plaiul Runcului la Cabana Plaiul Foii și continuăm spre este, de-a lungul culmii timp de 1h, printre poieni și pădurici, până Șaua Tămașului.
Aici urcă din dreapta poteca BA (traseul 3) dinspre V. Dâmboviței spre Plaiul Foii, pe Piciorul Plaiului Mare. Coborâm pe culme printr-o pădure deasă și ajungem în Curmătura Foii, un important nod de poteci din zona plaiurilor domoale de sub lama tăioasă a Pietrei Craiului.
Traseu omologat. Inaccesibil iarna.
Nu există comentarii încă. Fii primul care comentează!